RSS:     

duminică, 23 decembrie 2007

Cind marile spirite se intilnesc

Daca tot e sarbatoare, am si eu dreptul la o pauza.

Daca tot e pauza, ce-ar fi sa mai dau o raita prin cele bloguri. Poate gasesc spiritul pierdut al Craciunului, poate aflu si eu cum e cu socializarea la bloggeri. Poate.

Si aflu:

"Dacă tu eşti destul de prost să nu realizezi că interacţiunea cu un obiect metalic, relativ greu şi deloc moale îţi poate produce o vânătaie, atunci viaţa merge înainte!. Funcţionează! Pe mine nu mă doare că dai peste căruţul meu! [...] Vreo 5 blameci i-am luat înainte să îmi dau seama de cele de mai sus. Vreo două vaci blonde care se uitau pe sus sau vorbeau la telefon şi dadeau cu spatele. Copiii îi mai feream, dar dacă mă-ta nu vede încotro te mână, nu lăsa sânge pe cărucior! [...] Favoriţii mei au fost unii care se holbau la nişte rafturi şi vorbeau în acelaşi timp la telefon."
Vorbe culese de aici.

"[...] Nu vreau sa scriu un articol despre comportamentul concitadinilor mei intr-un hypermarket. As putea sa insir pagini intregi despre, de pilda, taranul care imi futu un carucior cat de tare putu in cur in timp ce vorbeam cu Adela la telefon (si nu-si ceru scuze ulterior) [...]"
Victima se exprima elegant aici.

Nu stiu daca am gasit spiritul Craciunului dar "socializarea" este usor de recunoscut.
Socializare 2.0, sa fie clar!

Acum va las ca am treaba. O fanfara nocturna trompeteste la usa. Ca la Craciun...

PS: am mai gasit si altele; despre ele povestim data viitoare.

miercuri, 12 decembrie 2007

Pre-monetizare


In ciuda aparentelor acest blog nu a fost abandonat.

Proprietarul sau urmeaza sa cistige la loterie si este foarte ocupat cu antrenamentele la numarat bani.

In consecinta, blogul ramine acelasi sobru "jucator" in "industrie" aflindu-se doar intr-o temporara stare de "pre-monetizare".
Ca sa stiti!

duminică, 2 decembrie 2007

1 Decembrie


"Baaaaaa, veniti, baaaa, sa vedeti ce cel mai mare brad de Craciun si-au tras astia!"
Si, ascultatori, au venit.

***

" 'Re-ati ai dracu' cu cel mai mare bradu' de Craciun al vostru! Ca daca traia Ceausescu facea el cel mai mare bradu' de Craciun mai mare decit al hotilor astia."
Unde mai pui ca-l facea din 23 August, nu doar din 1 Decembrie.

duminică, 18 noiembrie 2007

Despre salubritate, hoinarind pe web, intr-o zi ploioasa

Am mai scris pe aici despre diversele barbarisme "in trend". Cuvinte folosite anapoda din dorinta de a epata, din ignoranta sau din cine stie ce alte motive. Vezi "industrie", "locatie" sau "ecologizare". Ele au si un merit: ne dau rapid si direct informatii despre persoana care le foloseste.

Alta categorie o constituie ciripitura "de specialitate". Folosita, de regula, de cei care se pozitioneaza "in industrie" cu, probabil, scopul de a impresiona un auditoriu ceva mai plapind (pina la lacrimi sau macar in hohote!). Altfel as putea banui... o saracie, ceea ce nu ar fi tocmai frumos. Si de aici ni se dau niste informatii.

Mi-am reamintit de toate acestea, ceva mai devreme, hoinarind prin cel web. Si gasind un exemplu. Scurt si... la obiect.
Citatul: "Luna trecuta am fost speaker la un event de retail. Unul dintre speakerii din panelul meu a pus o intrebare simpla: “Cati din cei din sala gasesc placere in a scrie rapoarte?” "
Am gasit "speaker"-ul aici. Din pacate n-am ajuns la lacrimi, mai este de lucrat pina la perfectiune. (Sint pe acolo si niste alte "ilustratii", dar nu mai insist. Mi-e teama ca "povestitorul" o sa traga concluzia ca am ceva de impartit cu el. S-a mai intimplat. N-am.)

Tot in hoinareala de astazi pe web am mai gasit si o fotografie recenta, facuta in buricul tirgului. Din imagine am dedus ca vandalii aruncatori de chistoace au murdarit si zidurile orasului. Prolifici, dumnealor. Si inca nesalubrizati.

Despre gunoiul asa-zis electoral manifestat in Internet-ul botezat "2.0"... cu alta ocazie, daca se va ivi. "User generated content"-ul nu piere de azi pe miine. Mai este timp. Acum ploua.

marți, 6 noiembrie 2007

La Piatra Craiului, care este

Haida si noi la Piatra Craiului, daca Bucurenci a fost la Piatra Craiului, Antena saispe nu poate si ea sa se mearga la Piatra Craiului?
Caci si la Antena e ecologisti din aia care merge si iubeste natura.

Natura unde este parc, adica e Parc Natural, care este. Mai e la unii si Parc National, dar acolo parcul este de la natiunea si de natiune o sa dam la Jurnalul nationale care tot de la noi de la trustu' este.

Parc natural, parc national, complicata treaba. Dar, daca nici noi nu stim prea bine cum sta treaba cu parcurile astea, prostu' care e cu ochii pe noi n-o sa se prinda nici atit. Bag-o asa!

Mai incurcata e aia cu conservarea, daca astia au pus pe-acolo conservanti? Bai, Lulu, unde e conservantii aia? Ca noi n-am tinut minte decit ca ne-ai zis ca "la Poiana Vladusca" e drum care duce la Piatra Craiului. La toata Piatra Craiului, nu la cinspe mii de hectare, unul cite unul.

Si legea aia, care acum e cu un hectar, zic unii ca atunci cind s-a facut prapadul de acolo legea era cu trei hectare. Asta a fost cu niste ani in urma, de unde sa stim noi, pe-atunci Antena saispe avea alte treburi, nu ne ardea noua de paduri si nici nu era subiectul la moda. Acum e fierul cald, ce naiba, ne ia Bucurenci caimacul!

Ce zice prostu' ala? Ca legea spune ca trebuie sa plantezi padurea la loc? Sa-l vedem noi pe ala care se baga prin noroaie sa puna copaci acolo. Las-o, domnule, asa cum e acum, telenovela cu drujbe si autori necunoscuti. Da-o-n... padure de lege!

Avem si noi subiect, mai bem o bere la Bran, e super acolo, e si vampiri, ne facem si ecologisti cu ocazia asta. Basca prima de la sefu' ca i-am mutat opinia publica din curte!
Din care curte? Curtea lu' trustu', care este!

Completare: Jurnalul nationale prinde si el subiectul, din mers. Intr-o oarecare masura, cu ceva mai multa seriozitate. Nu foarte multa, ce este prea mult strica. Ca sa nu faca nota aparte, onorabilul Libiu Mateescu, geograf prin vocatie, silvo-ziarist din necesitate, arunca bustenii in "Valea Rucarului". O vale admirabila, sublima, putem zice (si noi precum, cindva, Maestrul).

PS:
E bine ca se incearca aducerea in discutie a subiectelor legate de distrugerea padurilor, e rau ca se face acest lucru fara o minima documentare, fara profesionalism, superficial, cu tenta de senzational. Imaginea asociata acestui text este din Poiana Vladusca. De acum trei ani (septembrie 2004). Intre timp, in Piatra Craiului, situatia s-a mai schimbat. Se taie insa la fel de barbar in alte zone ale tarii. Mai greu de ajuns acolo fara sa iti murdaresti pantofii. "Defrisarile din Piatra Craiului" au devenit o moda, in timp ce taierile de padure din restul tarii se desfasoara fara a fi deranjate de "incisiva" noastra mass-media. Cind se taia in Piatra Craiului (trei-patru-cinci ani in urma) semnalele de alarma trase de diverse persoane (inclusiv subsemnatul) au fost in totalitate ignorate de vajnica noastra media. Presa scrisa si cea audio-vizuala. Alta era moda de atunci. Conservarea padurilor nu este insa o moda. Este o necesitate.

duminică, 4 noiembrie 2007

Ersatz. Industrial post-industrial.

E sfirsit de saptamina. Am stat pe linga casa. Treburi gospodaresti, ceva cumparaturi. In piata, traditional.
La o taraba este prezent acelasi mos Gheorghe pe care-l stiu de ani. Astazi vinde o mina de praz, vreo trei gulii si niste cepe. Intru in vorba, mai mult din politete: "Cu ce te mai ocupi, mos Gheorghe?". "La fel ca-ntotdeauna.", imi spune. "Cu industria." Plec adincit in ginduri.

Prin anii '70, peste ocean, un oarecare Daniel era mare amator de ciuperci. Deoarece nu era multumit de ceea ce gasea in magazine, in fiecare toamna Daniel isi lua sacul si pornea prin padure dupa ghebe. Vecinii isi dadeau coate si pufneau in ris; in plina epoca industriala, omul de linga ei isi pierdea vremea adunind ciuperci. Ca sa scape de explicatii plictisitoare si greu de inteles Daniel si-a botezat ciupercile ca fiind "post-industriale" si si-a vazut de treburile sale.

Ceva mai tirziu, nu mult, tot pe acolo, un altul, Alvin, scornea o trebusoara si mai lata. Cica "industria"-i pe duca, omenirea se va satura de masini si se va ocupa numai cu hamburgheri si pizza. Nu peste tot odata, ci treptat. Cum zicea Claude: intii la vest si-apoi, incet, incet, spre est.
Tot felul de ciudati, nici nu-i mai stiu pe toti, e mult de-atunci. Si nici nu ar trebui sa-i stiu. Traiesc intr-un est, in prezent. Si daca prezent nu e, nimic nu e.

Dar prezentul acesta cum e? "Industrial", cum sa fie.

Mos Gheorghe face "industrie", baiatul care distribuie pliante in cutiile de scrisori este si el "din industrie", cizmarul de la colt face, la rindul sau, "industrie" pura.
Vecinul de palier e mai scolit. A fost la facultate, acum scrie programe. Cunoaste trei limbaje cu biblioteci cu tot. Nu a fost inventat interpretor sa ii reziste (compilatoare... nu mai folosim). Daca-l intrebi, surpriza: si el tot de "industrie" apartine.

Nu stiu daca am motive sa ma bucur sau trebuie sa ma intristez.
Pe de o parte, e ceva sa fii inconjurat de o asa "industrie", cit cuprinde. Cu atit de multi locuitori angrenati "in industrie", dupa ani, România a ajuns, in sfirsit, acea mare putere "industriala", dupa cum si-a dorit.
E drept, sint altii care acum se post-industrializeaza. Daca nu cumva deja s-au post-industrializat.
Sa fie la ei acolo. Noi sintem mai mici si mai la est. Iar noua ne place cum suna cuvintul "industrie". Dupa cum ne place si cuvintul "web".
(Sa nu uit: cu prima ocazie trebuie sa-i vorbesc lui mos Gheorghe de "web"!)

E sfirsit de saptamina si, in loc sa-mi vad de ale mele, pierd vremea insirind prostii pe aici.
Anul acesta a fost un an bogat in ghebe. Eu am avut norocul sa nu fac parte din "industrie", asa ca acum ma duc sa-mi aranjez ciupercile in beci.

À bon entendeur, salut!

marți, 30 octombrie 2007

Fiat justitia?

Despre justitie si o lume care se incapatineaza sa nu piara.

In imaginile insotitoare se poate vedea un lac glaciar. Situat in Parcul national Muntii Rodnei. Intr-o zona protejata inclusa si in patrimoniul UNESCO. Sa ne cunoastem tara!
Lacul este cunoscut sub numele Taul Stiol. Prin alte locuri i se mai spune si Iezerul Izvorul Bistritei Aurii. Doua denumiri, aceeasi minune plasmuita de Natura. Ignorata de unii (multi), cunoscuta de altii (putini).

In toamna anului 2002, un oarecare Gavrila, pe atunci primar in orasul Borsa, oras aflat in vecinatatea Muntilor Rodnei, a fost strafulgerat de o idee si-o pofta. Lacul glaciar ar trebui "valorificat".

Dupa valoarea si pregatirea domniei sale, pofta ce-a poftit-o a fost sa-si instaleze gratarul pentru mici pe malul lacului in timp ce berea se va raci cufundata in apele limpezi.

Si-a incropit pe loc o poveste cu o aductiune de apa pentru o pirtie de schi aflata peste alte vai si munti, a pus pe hirtie planul a treizeci de parcele pentru "casute de vacanta" si s-a pus rapid pe treaba.

Pentru ca mersul pe jos nu se potrivea cu statutul sau de primar si om politic, Gavrila a trimis intii buldozerele sa-i croiasca drum de masina pina linga lac. Si buldozerele au scurmat harnic fragila pajiste alpina. Urmele se mai vad inca si mai sint folosite si astazi de "iubitorii de natura" prevazuti cu cite patru roti.

Accesul cu masina fiind astfel rezolvat, intreprinzatorul Gavrila a constatat ca apa din lac ar fi prea putina si ca lacul ar fi cam prea mic.

Oamenilor mari le sint pe plac doar realizarile mari. Si lacurile mari. Avind buldozerele deja urcate pe munte, ctitorul de scurmaturi le-a pus sa inalte si un dig care sa adune mai multa apa in lac.

Daca, furati de dinamismul succesiunii intimplarilor, ati uitat cumva, va reamintesc ca este vorba de un Parc National, de o arie protejata, de un monument UNESCO, de un cetatean dintr-o tara care se considera parte din cultura si civilizatia europeana, dintr-o aceeasi tara in care exista legi, institutii, oameni care ar trebui sa vegheze si sa impiedice vandalii, fie ei si primari inregimentati politic si motivati de diverse interese obscure, sa distruga valorile patrimoniului national (si, in cazul de fata, mai mult decit doar national)

Forfota buldozerelor nu a ramas neobservata. Nu de vreo Agentie de mediu, Garda de mediu, Minister al mediului, Comisie a monumentelor naturii de pe linga Academie sau asociatie de salvat mediul cu reflectoare, surle si trimbite acceptate de cine trebuie sa accepte.

Citiva umblatori de placere pe munti au fost indignati (raniti, chiar) de prezenta distructiva a buldozerelor si au strigat. Catre institutiile autohtone, mergind pina la presedintele tarii. Ba, culmea obrazniciei, s-au dus si mai departe si au cerut ajutorul comisarilor europeni. Din 2002 si pina astazi... povestea e lunga.
Mai cititi cite ceva si de aici.

***

Astazi Gavrila nu mai este primar. E doar consilier. Amenda de 20 de milioane de lei vechi (din 2002) a fost platita din fondurile Primariei Borsa, adica din impozitele incasate de la localnici.

Dosarul penal a fost "pe rol" pina acum citeva zile. Cind justitia româna a dat nastere la o "comunicare a Parchetului de pe linga Tribunalul Maramures referitoare la Dosarul 248/P/2004" si la o rezolutie "emisa la 23 octombrie 2007 privind pe invinuitul Grec Gavrila". Gavrila, fostul primar, actual consilier, cel cu buldozerul.

Citat din "dispozitii finale":
1. Scoaterea de sub urmarirea penala lui Grec Gavrila pentru infractiunea prevazuta de art. 217 alin. 1,2 Cod penal.
2. Neinceperea urmaririi penale fata de numitul Grec Gavrila pentru infractiunea prevazuta de art. 219 alin 3 Cod penal.
3. Cheltuielile de urmarire penala in suma de 100 lei ramin in sarcina statului.

Altfel spus, mai lasati-ne in pace cu lacul vostru, noi vrem sa bem o bere cu prietenul Gavrila. Si-o vom raci in lac, doar n-o sa piara lumea!

(detalii ale finalului povestii au aparut si aici)

vineri, 26 octombrie 2007

Genial, ecologic, cu implicatii sociale.

Miine se schimba ora. Adica ora patru si saptezecisicinci de minute devine ora patru si un sfert iar ora de vara se schimba in ora de iarna.

Ora de vara economiseste energie. Vara, cind noaptea este mai mica, becul sta aprins mai putin, spre deosebire de iarna, cind este frig, si facturile pentru incalzire sint mai mari. Pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus ora de vara.

Cel care a inventat ora de vara ar trebui recompensat. Macar cu un premiu Nobel pentru pace.

Stiti cita energie se economiseste pe Terra prin alternanta ora de vara - ora de iarna? Nu stiti? Nici eu.

Insa eu am descoperit o alta cale de a economisi energia. Mai simpla. Toate marile descoperiri sint, pina la urma, neasteptat de simple.

Energia este produsul dintre putere si timp. Asa am invatat la scoala. De putere nu ma leg, eu sint mai mic. Dar timpul? Timpul se exprima in ore (pe contorul din hol scrie de kilowatti si ore, nu de watti si secunde, secunda trece prea repede). O ora are acum 60 de minute. Daca am face ora de 30 de minute atunci energia pe care acum o consumam intr-o ora ne-ar ajunge pentru doua ore. Adica de doua ori mai mult. Fara sa mai umblam la putere. Simplu si eficient.

Sa mai adaug si ca speranta de viata s-ar dubla? La fel si perioada activa, ceea ce ar insemna o gura importanta de oxigen pentru sistemul de pensii. Si inca multe alte avantaje.

Ma opresc aici cu analiza, persoanele cu functii de decizie nu citesc acest blog. Singura speranta este sa ajunga ideea geniala pina la Dragos Bucurenci.

miercuri, 24 octombrie 2007

Sacul si PeTeCele

Ca ieri bateam si eu saua pe aici, sa priceapa si Asociatia cu un unic asociat despre cum sta treaba cu "blogurile curate". Asociatia, sau asociatul, parea sa se fi autoconsumat. Se mai intimpla, indeosebi prin mediul cu media. Am ramas cu saua batuta.

Saptamina aceasta a avut loc des-consumarea. Si s-a lasat cu o importanta intrunire.

Curios sa vad daca au gasit detergentul, dau iute cautare si aflu ca au fost pe acolo numai reprezentanti de frunte.
De-o parte, blogosfericii Zoso-escu, Pitic-escu, Iepurescu, Nicolescu si inca vreo citiva. Multumiti ca au avut ocazia (dupa sedinta) sa bea o bere impreuna. Oameni practici.
Mai pe margine, reprezentanta ORDA, care a tinut un discurs, si, bineinteles, asociatul unic cu al sau raport de activitate.
De cealalta parte: domnul Popescu. Popescu Tudor Cristian. De la care toata lumea astepta o minune.

Caut sa vad si eu minunea domnului Popescu. Sau macar pe unde i-a lipit.
Nu am ce gasi, domnul Popescu se ocupa doar de domnii Iliescu, Constantinescu, Basescu. Ceilalti "escu" sint prea mici.
Pentru ei, domnul Popescu a delegat pe cineva pe masura. Nu este un "escu", este un Ion. De numai trei octeti.
Ion n-a fost la sedinta. Sau o fi fost? Nu-i asta o problema, improvizeaza gaseste el ceva.

Pe site-ul unde salasuieste "gândul de mâine", Ion a mai gasit improvizatii. Cu succes.
Succesul se vede cel mai bine in comentarii, adica in "user generated content". Aici, sau aici, sau aici. Sau in alte citeva locuri.

In ceea ce priveste detergentul... ramine cum am stabilit. 2.0

Bloggeri.jpg

Bine ati venit, cautatori de "bloggeri.jpg"!

Nu stiu de ce ati ales, din peste 100000 de bloguri in limba româna, tocmai acest loc sa cautati doritul "bloggeri.jpg". Dar, daca tot ati venit, am sa va dau o mina de ajutor.

Nu va mai las sa scormoniti prin vechituri, una dintre regulile de aur ale blogului spune ca numai astazi exista, "bloggeri.jpg"-ul de ieri a murit demult.
Desi, daca va face placere, puteti sa ramineti fara griji. Usile sint deschise, este loc pentru toti.

Daca n-ati fugit inca, e bine sa mai stiti si ca aici e un loc mai ciudat. Fiti pregatiti, nu va lasati derutati de proprietarul poznas. Va dezvalui secretul: el, de fapt, nu exista. E numai virtual.

Acestea, destule, fiind aratate, mai am sa va spun si unde se afla mult cautatul "bloggeri.jpg". Pentru cei grabiti, fara timp de pierdut: sint mai multe "bloggeri.jpg"-uri pe lume, eu cred ca pe-acesta il cautati. De ce l-as ascunde?

"Bloggeri.jpg", acasa la el, adica aici.

marți, 23 octombrie 2007

Creativ, la stop

Sint sigur ca vi s-a intimplat si dumneavoastra ca, atunci cind asteptati in rind la semafor, exact in secunda in care apare lumina verde, undeva, in spate, macar un claxon sa inceapa sa trimbiteze disperat.

Sint tot atit de sigur ca, la fel ca si mine, v-ati intrebat ce-o fi in mintea celui care apasa astfel, degeaba, pe claxon. Pun pariu ca, nu de putine ori, l-ati banuit c-ar fi vreun mitocan urban.

Nedrept si eronat (si, desigur, gresit). Claxonatorul nu este decit o alta biata, nevinovata, victima a fiarei creative (click pe poza pentru edificare)

Final, cu imprumut de stil:

Trashy floare de cicoare,
Creativu-acesta, oare,
Nici nu pleaca, nici nu moare?

luni, 22 octombrie 2007

Razboi pe calea undelor

"Razboi pe calea undelor" ("Cold Waves") va fi prezentat in premiera, diseara, la Sibiu. Nu am sa-l vad acum, nu sint prezent acolo. Mi-ar fi placut.

"Razboi pe calea undelor" este un film documentar. Dupa spusele autorului, Alexandru Solomon, versiunea pentru cinematograf are o ora si 48 de minute si va putea fi vazuta dupa 30 noiembrie. Ar mai fi si o alta versiune, in trei episoade de cite 50 de minute, facuta pentru TVR. Nu-mi ramine decit sa astept.

Nu ma impresioneaza in nici un fel amanuntul incitant al doamnei Avadani. Nu pentru teroristul Carlos doresc sa vad acest film.

Ma intreb insa citi oare sint cei care, ca mine, mai sint astazi curiosi? Nu la ocazii festive, nu in interes profesional, oameni obisnuiti, intr-o zi obisnuita, sa rupa doua ore pentru un film documentar. Si cine sint ei?

Citeva vorbe despre film mai exista si pe blogul lui Mihai Fulger. In plus, un interesant interviu cu autorul se poate gasi aici.

Imi permit un citat din final:

"...e despre felul in care ceea ce am trait atunci ne conditioneaza azi. In plus, hai sa ne imaginam o lume in care nu exista televiziune. Mie imi face bine asta azi, dar pe vremea aceea nu era bine, ca erau doua ore pe zi cu Ceausescu. Filmul este despre o lume care nu e chiar atit de veche, se intimpla acum 17 ani, ne putem raporta la ea, putem sa vedem in ce masura experienta de atunci ne-ar putea ajuta acum. Pe undeva, caram dupa noi aceleasi metehne, chiar daca acum sintem mult mai invadati de imagine si mult mai usor manipulabili."

Mi-e teama ca, in urma asaltului de ambalaje colorate, experienta de-atunci s-a pierdut.

Framintari geologice

Cind te duci pe munte ca si cind ai merge la cinematograf, poti, uneori, sa ai surprize. Daca ai noroc, scapi din necaz, ba chiar mai scrie despre tine si-n ziar sau, si mai bine, apari la televizor.

Muntii Bucegi au un platou. Adica o "intindere de teren aproape plata, situata la o anumita altitudine, care domina imprejurimile", dupa cum scrie in dictionar.
In muntii Bucegi exista (de multi ani) si o cabana numita Padina. Care, pina mai ieri, se afla intr-o vale ("depresiune, adincitura de teren alungita, strabatuta de o apa curgatoare"). Valea Ialomitei era numele sau.
De ieri, valea s-a urcat pe platou:
"Pe platoul Padina si la cabana Pestera din muntii Bucegi, zeci de turisti si un grup de 40 de elevi au ramas citeva ore blocati din cauza zapezii."

Nu stiu si ce s-a intimplat cu riul dar, dupa asa o modificare spectaculoasa de relief , nici nu mai conteaza.

Astazi am cautat sa aflu detalii de la specialisti. Dezamagire, se pare ca valea a ramas totusi la locul ei. Cel care scrie prostii e mass-mediul.

Eu l-as trimite pe mass-mediu inapoi la scoala, la ora de geografie de la care a chiulit.
Aflu, din pacate, de-aici ca m-am trezit prea tirziu.

O stire de sezon (de ieri)

(Stirea este de ieri, poza este mai veche. Porumbelul neclar a supravietuit.)

A dat un praf de ninsoare, incep sa vina stirile cu drumuri blocate. Un exemplu proaspat, de aici:

"Drumul spre Risnov este blocat din cauza astfaltului care a inghetat si a lapovitei care s-a transformat in ninsoare."

Asfaltul este o roca sau un amestec de minerale, "astfaltul" e ca apa, ingheata. Sa fie sanatos!

Dar, daca merg la Risnov, eu pe unde o iau? Care drum e blocat? Cel care vine de la Bran? Cel care merge spre Zarnesti? Cel care duce la Brasov? Sau poate cel spre Poiana Brasov? Sa fie cel spre Predeal? Toate sint cu asfalt astfalt.

Mai bine stau acasa!

Cioara vopsita

In vara, cind incalzirea globala era doar prevestita, inca nu ajunsese pe la noi, un artist cu idei s-a gindit sa scape Bucurestiul de efectele caniculei vopsindu-i fintinile. Mai frumoase, mai colorate, mai racoritoare. Mai multe... mai greu.

Parerile au fost impartite. Unii au fost incintati de efect. Altii au rupt-o la fuga, avind senzatii de cosmar. Caci, dupa cum bine se stie, arta este doar pentru cei alesi.

Zilele trecute, intr-un oras care se incapatineaza prosteste sa pastreze o multime de vechituri, actul artistic a fost repetat. Fara voie de la Primarie, pe furis. Neinteles si prigonit, artistul (altul, sint mai multi!) a fost etichetat drept vandal iar actului sau i s-a spus vandalism (+ click pe imagine pentru alte detalii; direct: aici)

Conservatori si retrograzi, cit de in urma au ramas!

duminică, 21 octombrie 2007

Patratelul verde

De cind niste americani facatori de filme au gasit locul ideal pentru filmarea unui Cold Mountain in preajma masivului Piatra Craiului, o multime de "pasionati de frumusetile tarii" au aflat si ei despre ceea ce unii considera a fi perla coroanei Carpatilor românesti. Drept urmare nu trece saptamina sa nu afli ce se mai intimpla prin Piatra Craiului. Sau prin alte locuri carora li se spune tot Piatra Craiului. Pina la urma e bine sa ne cunoastem tara, fie si cu ajutorul unor intermediari.

Ieri m-am uitat la televizor. Se intimpla din ce in ce mai rar. Un titlu mi-a atras atentia: "Defrisari excesive in Parcul National Piatra Craiului". Suna ciudat, defrisarea este, prin specificul actiunii, intotdeauna excesiva; o suprafata de teren defrisata nu mai contine nimic verde pe ea (doar, poate, vopsea!). In fine, "defrisare" este mai spectaculos decit anostul "despadurire". Fir'ar sa fie de cuvinte, multe mai sint!
"Parcul National Piatra Craiului" inca exista. Si o Românie vopsita in verde aici.

Asa am ajuns sa-l intilnesc din nou pe domnul Bucurenci. Dragos Bucurenci. Il stiti, ecologistul, cel care a masurat viteza de taiere cronometrind "drujbistul". Pentru o buna documentare domnul Bucurenci a apelat in demersul sau la administratorii parcului. Oameni amabili, apar si ei in film. Cu problemele lor. Si bine fac! Desi... cam brutal intrerupti la montaj. Ce poti sa faci, durata e stricta, mai sint si alti invitati.

Domnul Bucurenci nu a intrat prea mult in Parc. Drumurile sint proaste, masina te zdruncina, daca ploua se face noroi. Ii respect domnului Bucurenci comparatia: este ca in The Blair Witch Project (cultura locurilor strabatute isi spune cuvintul!). Muntele se vede si de la marginea orasului Zarnesti, problemele sale... la fel. Ce nu se vede, povestim.
Pentru urmatoarea excursie indraznesc sa ii propun domnului Bucurenci incaltarile de aici. Poate acestea il vor duce mai aproape de in-titlu-anuntatele "defrisari excesive". Care exista. Au si autori. Care exista si ei. Ce daca nu se vad in film?

Locurile sint frumoase, ne bucuram de excursie. Aer curat, culorile toamnei. Sa tot fii ecologist! Generos, domnul Bucurenci a adus cu sine si o ecologista. Nicole Kidman Lavinia Sandru. Care a copilarit linga un nuc. E usor sa fii ecologist!

Doamna Sandru este o prezenta importanta in film. Pentru ca nu cumva sa intelegem gresit, domnia sa imparte tricouri inscriptionate cu sigla unui "partid apolitic", numit "Partidul frunzelor" (sint frunze de tip nou, 2.0, se activeaza cu pin). Asa fac ecologistii si artistele de la televizor!
Si mai imparte si sfaturi. De exemplu, ii sfatuieste pe cei care locuiesc la oras sa vina si ei pe acolo. Toti? Vai tie, biet munte!

Un adevar tot ne spune doamna Lavinia Sandru, sa nu fi stat degeaba atit timp pe ecran: ecologia nu este o fita si nu este o moda. Of, gura asta a pacatosului...

vineri, 19 octombrie 2007

Ca'n cana


Stiti cine este Magor Csibi?
Pina acum zece minute eu nu stiam. Acum zece minute l-am descoperit pe Magor Csibi. Pe Internet, acolo unde sufla "vântul schimbarii".

Magor Csibi este un tinar politician de mare perspectiva. Sau un mare politician de tinara perspectiva. Pare sa fie cam acelasi lucru.

Domnul Magor Csibi nu este un politician oarecare, dinsul este un tinar candidat la un loc in Parlamentul European. Pentru care candidatura si-a pregatit o "canpanie". Sau poate o "ca'n panie"? "Panie"? Ce sa fie? Misterie.

Se poate insa si ca domnul Magor Csibi sa se afle in nevinovatie. Cine a mesterit paginile pe felie? Despre adVice Group Media in josul paginii scrie. Flash-ul sa traiasca! Frumos si miscator.
Ma uit sa vad ce urme a mai lasat adVice (Advertising Excellence!). Gasesc rapid "site-ul oficial al Muzeului Castel Bran". Nici nu intru bine pe site si dau cu ochii de "locatie". Pusa in virf, sa se vada bine, sa se stie. N-am de gind sa inchiriez castelul, ramas bun, adVice!

Ma intorc la tinara speranta liberala. Cu poze. "Click pe poze pentru a le vedea la dimensiuni reale." Nu, nici chiar asa. Camera mea nu-i suficient de mare, e mica (asa imi place mie).

Mai bine sa vad ce-l doare pe domnul Magor Csibi. Il doare "Fumatul" despre care ne spune ca "este un fenomen social nou". Geologic vorbind este chiar foarte nou. Altfel, domnule Magor Csibi, daca doar de astazi v-ati apucat de fumatul social, renuntati. Concentrati-va, mai bine, asupra "Protectiei consumatorului". Caci, nu-i asa, dumneavoastra sustineti si "o campanie (?) puternica de informare asupra drepturilor consumatorilor". Consumatorilor de pagini de web, de-o exemplie!

Puternici, prin noi insine, versiunea 2.0

Unul vine, altul pleaca...

Divertis, grupul vesel care era odata, trece printr-o perioada de schimbari. Nu este o noutate, dar nici blog-ul acesta nu este un blog de noutati.

Unul a plecat. Altul a revenit.
De fapt au venit mult mai multi, ne putem bucura acum de o busculada Divertis. Cam ca la Mall, in duminicile ploioase.

Daca e busculada e bine sa fim atenti. Nu stii niciodata ce ginduri are cel care se-nghesuie-n tine. Aici e cineva care frecventeaza cu asiduitate Mall-urile (asa reiese din vorba-i cu stil) si care a patit-o.

M-am temut sa verific. Oricum, subiectul este in... "trend"!

Inflatia 2.0

Aflu pe cai ocolite ca undeva, nu stiu unde, cineva, nu stiu cine, s-a apucat sa numere blog-urile românesti.
(Nu stiu unde si nu stiu cine deoarece eu nu pot sa ajung acolo. Presupun ca nu sint singurul. Trec peste asta.)
Au iesit la socoteala mai mult de o suta de mii.

Socoteala ca socoteala, pe mine ma uimeste rabdarea persoanei care le-a cautat. Chiar daca, presupun, nu le-a numarat unul cite unul.

Oare cum se va monetiza tot efortul? Caci, daca monetizare nu e, nimic nu e. Eu asa am invatat de cind ma preumblu prin blog-uri. Un blog trebuie monetizat.

Imi place la nebunie acest cuvint parfumat, monetizare.
M-am interesat si am aflat si cum se aplica. Se scrijeleste blog-ul pe o bucata de metal, se topeste apoi metalul intr-un furnal (wireless, daca se poate) dupa care se toarna sub forma de monede. Cite o moneda pentru fiecare pagina.

Un blog, doua, o mie, doua mii... treaca-mearga. Cu peste o suta de mii de blog-uri, vai de noi!
Ni se pregateste o teribila inflatie 2.0

marți, 16 octombrie 2007

Scapam de web 2.0? Doar sub pamint..

V-ati saturat de web 2.0? Nu gasiti nimic demn de retinut in puhoiul de Consumer Generated Media sau User Generated Content?

Scaparea se afla in pestera. Acolo unde se-adaposteau si stramosii, mai pe la inceputurile speciei.
Nu, nu strimbati din nas. Intre timp specia a mai si evoluat (in fine, nu chiar in totalitate!).

Asadar, pentru sfirsitul acestei saptamini, o invitatie intr-o Pestera (nu e 2.0!) pentru a degusta o exemplificare sonora de Cave Generated Content.


"Fundatia Academica Culturala Timisoara si Asociatia Speologica Speotimis, în colaborare cu Consiliul Judetean Timis, Consiliul Local al Municipiului Timisoara, Consiliul Local si Primaria Tomesti, Centrul Judetean de Cultura si Arta al Judetului Timis si Centrul Cultural Francez, organizeaza pe data de 21 octombrie 2007 Concert simfonic în Pestera Românesti.
Vor interpreta : Octetul de suflatori al Filarmonicii Banatului din Timisoara, dirijor : Eric Baude si formatia Percutissimo condusa de Doru Roman.
Concertul va începe la ora 13:00.
Accesul se poate face cu trenul pâna în Faget si apoi cu mijloace auto pâna în localitatea Românesti sau cu masina pe drumul dintre Deva si Lugoj - DN 68A pâna în localitatea Cosava, din Cosava urmându-se soseaua spre Valea lui Liman pâna în Românesti. Din Românesti se urmeaza traseul marcat - cruce galbena ce paraseste satul în dreptul cimitirului si duce pâna la pestera."

Daca nu credeti, puteti verifica aici. Si daca n-ati mai fost, e bine sa mai stiti si ca evenimentul se-ntimpla-n fiecare toamna, de multi ani.

Web-ul negativ

Citesc despre o intrunire in curs de desfasurare la Bucuresti. I se spune Toolbox, online communication si aflu cite ceva despre ea de aici. Eu prefer discutiile la o cafea dar, daca tot e comunicare online, poate descifrez si eu cu aceasta ocazie ce se ascunde in spatele "comunicarii corporative". Suna spectaculos.

Am gasit deja doua surse concise, rapide si de incredere: Scarlatescu.ro si Ionut Oprea.

Aflu despre un invitat care vorbeste despre "Consumer Generated Media, esenta web 2.0".
Asa da, las "comunicarea corporativa" pentru alta data.
Sa vedem:
"Web 2.0 nu e tehnologie, e bazat pe oameni si interactiunea intre ei cu ajutorul tehnologiei." Aha, secretul lui Polichinelle!

Dar web 2.0 ce este? Urmasul lui web 1.0 care era cam tot pe-acolo si care se tragea din web 0.0 care facea cam acelasi lucru.

Aici, la web 0.0, m-am pierdut. Web 0.0, adica "email, text, newsgroups", adica web-ul dinainte de web. Orice ar fi, noi azi ii spunem web.

Dar inainte de 0.0?
Mult inainte de 0.0, scrie in prima pagina a unei batrine carti numita, ciudat, "Teoria transmisiunii informatiei" (e tehnica, nu-i de citit!), oamenii aprindeau focuri pe dealuri.
Web-minus-cinci!

Statistica din blogosfera prazulie

Aminteam ieri, 15 octombrie, despre initiativa Blog Action Day.
Pe site-ul blogactionday.org exista o lista cu 15861 bloguri avind autori care au consimtit de buna voie sa participe si au anuntat organizatorii de hotarirea lor. De fapt au promis ca se vor alatura. Au promis ca ieri, 15 octombrie 2007, pe fiecare blog din cele 15861 se va gasi un "ceva" cu si despre mediul inconjurator. "Ceva"-ul fiind lasat la libera alegere a fiecaruia.

Am fost curios cite blog-uri românesti sint acolo. Trebuie sa precizez ca am cautat doar blog-uri asezate pe un domeniu .ro (e posibil sa mai existe si altele pe .com sau .org sau altceva). Am considerat sufixul .ro ca fiind cel reprezentativ.
Dupa o cautare rapida am identificat impresionanta cantitate: 24.

Mi-ar mai trebui o referinta, un punct de sprijin, oricare, nu vreau un rezultat stiintific argumentat strict si foarte corect. La Internet System Consortium gasesc:

Distribution of Top-Level Domain Names by Host Count - Jan 2007
all hosts: total = 521711163
.ro: total = 1234098

Bun si acesta, nu mai caut altceva. Raportul rezultat il socotesc destul de aproape de 24 / 15861, raportul iubitorilor de frunza verde, riu si ram. E bine.

Deoarece 24 de site-uri nu sint foarte multe, am mers mai departe incercind sa vad cite dintre ele si-au respectat promisiunea. Rezultatele, in ordinea data de momentul inscrierii in lista celor 15861, se afla mai jos. Cu nume, link-uri si o promisiune asumata voluntar.

Si-au respectat promisiunea (11):
IT Blogger - Guiman - Sorin Tudor - Cantece-de-leagan - I live it to share it - iQ666 - La ce mai cascam gura prin oras - Ex-silentio - Florin Grozea (Hi-Q) - Thomas Koch - Simplitate
(fara comentarii la ce au gasit de pus in blog-uri, fiecare a avut dreptul la incalzirea sa globala)

Nu si-au respectat promisiunea (13):
Energreen - Strainu.ro - UNDe - Lucian Ilica photography - Herald - 2creative - You know the day destroys the night... - rss feed romania dev log - aglomerarispontane - Groapa cu prosti - Cristi Rus - About branding, design, ... - abitir - VELORUTIA

In procente: DA - 45%, NU - 55% (valori rotunjite, verificare facuta astazi la ora 9)

Sint semnificative procentele? Poate ca da, poate ca nu. Poate ca este o poveste derizorie, poate ca nu. Conteaza mai putin, important este ca am mai obtinut o statistica. Daca nu stiti, aflati acum: era nevoie de ea.

(Nu am gasit acolo nume celebre din categoria Liviu Mihaiu, Dragos Bucurenci, Mihaela Radulescu. De fapt nici nu mi-am inchipuit ca le voi gasi. Era doar o lista cu blog-uri. Candidatii la premiul Nobel pentru pace se aduna intotdeauna in alte parti.)

luni, 15 octombrie 2007

Blog Action Day

Astazi este 15 octombrie.
Daca ce-i pe-aici e blog (?) atunci... hop si eu!


"Pe 15 octombrie, bloggeri din toata lumea se unesc pentru a evidentia o singura problema importanta in mintea tuturor. In 2007, aceasta problema importanta este mediul inconjurator."




Restul povestii se afla pe Blog Action Day.


duminică, 14 octombrie 2007

... Ca marca de scrisoare

Domnul CTP de la CRP traieste vremuri interesante. In pas cu vremea, domnia sa a descoperit specificul Internetului (in relatia sa blestemata cu ziarul cel tiparit):
"Specificul internetului consta in faptul ca cititorul poate sa reactioneze imediat scriind si el un text pe forum. Asta il face mai dispus decat cititorul de print sa citeasca texte mai lungi."

Textul lung e saracia omului, domnule Popescu. Mai ales al omului din Internet. Avantajul Internetului este ca poti foarte usor s-alungi prostia de pe-al tau ecran. Asa se vede de la mine, de-aici, din Internet.

Dar cine sint eu sa imi dau cu parerea? Un cititor, faptura bidimensionala. Pe care dumneavoastra, cu nonsalanta, m-ati lipit.
Unde m-ati lipit, aceasta e problema. De-aici mi se spune ca ma aflu pe suprafata presei, din alta parte aflu ca sint pe suprafata vietii. Sa fie ziarul viata mea?

Mafalda din mine crede ca a descoperit ce e cu abtibildul: de miine Gândul vine cu un talon lipit. Se schimba si sloganul: "Razuieste talonul si, daca nu ai cistigat, poti sa-ti citesti si gândul".

Daca premiul este corect o sa-mi razuiesc si eu ecranul de la monitor. Ce premii imi dati?

Digitala 2.0

Cautind dupa "survey"-ul RoBlogger am dat de Cristian Manafu. Cristian, om serios, are blog.

Ma uit si eu putin pe acolo, citesc o recapitulare a unui an:
"Singurul regret pe care il am este acela ca nu am putut lansa prima revista digitala din Romania..."

Cu o suta de ani inainte am inventat si eu roata. Abia terminasem cu lucrul ca a si venit unul si mi-a zis: "Roata asta-i facuta deja, de-o mie de ani!". Asa era. Roata mea nu era prima. Era insa a mea.

La fel si cu "prima revista digitala din Romania". Au lansat-o deja altii, sa tot fie de-atunci macar vreo zece ani. E drept ca nici ei nu stiau ca e prima. Si nici ca le-a pasat.

Nu trebuie sa-ti para rau, domnule Manafu! Poti face astazi alta revista, fiecare la rind, in timpul sau. Iar daca ii rotunjesti putin colturile o faci digitala 2.0 si-i prima. De necontestat.

Completare ulterioara: citeva lamuriri despre notiunea de "revista digitala" si despre diversele sale interpretari se pot citi in "comentarii"

sâmbătă, 13 octombrie 2007

Incalzirea globala exista

Meteorologii avertizeaza: atentie, ne incalzim global! Astazi voi sta acasa, cu usa bine inchisa.

Daca tot stau acasa, ce-ar fi sa vad si eu "survey"-ul de la RoBloggers Survey (intre timp a sunat si ceasul!)
Din reteaua mea nu se vede, o iau ocolit printr-un proxy.
Ma intreaba despre timpul petrecut zilnic on-line si timpul petrecut zilnic in fata televizorului. Eu nu ma uit zilnic la televizor, ba chiar ma uit foarte rar si-atunci o fac din lateral. Nu ma intreaba despre timpul petrecut zilnic altfel. Hmmm!
Mai sint acolo si alte intrebari la care nu ma simt vizat. Nu sint in "target", sint in impas.

Abandonez "survey"-ul si dau o fuga prin ziare. Peste tot aceeasi poveste cu palinca si cirnati. Nimic nou, cu ceva timp in urma se numea "Fabricat in România". Subiect reincalzit.

Prin bloguri se duc lupte cu Messenger-ul, se pun poze cu "masini", se gindeste intens cu gindurile altora, se bea bere, telefonul cu ecranul pe bila inca n-a aparut. Blogurile sint blogosferice si astazi.

Mai caut. S-au acordat premii Nobel. Cel de la literatura nu-mi spune nimic. Am lipsuri. Cel pentru pace imi aduce aminte de "inventarea Internetului". Anul acesta s-a inventat "incalzirea globala". Buna si-aceea, in lipsa de altceva. O sa vina si explicatia pina la urma. Pace sa fie!

Ajung (din intimplare) si pe la "Poarta catre patrimoniul cultural românesc". Poarta e deschisa, n-am mai trecut de mult timp pe-aici, ocazia e buna. Ma plimb putin, casc ochii si... invat! Cuvintul "locatie" il avem tocmai de la geti. Gasit pina si-n locurile acestea!

Merg mai departe. Cit mai departe. In Nepal. Unde e suparare mare. S-au gasit unii sa umble in pielea goala tocmai pe Everest. Le-o fi fost poate prea cald!

Am gasit, aceasta este dovada: incalzirea globala exista!

joi, 11 octombrie 2007

Monetizarea chiftelutei suedeze

Sa invatam cuvinte: monetizare = transformarea metalului in moneda. (se-aude si la surzi?)



Imi scrie prietenul aflat in Franta despre chiftelutele suedeze de la IKEA. Cica ar fi comestibile. Mai mult: cica ar avea si gust bun.

Ii scriu ca avem si noi parte de un IKEA (magazinul acela unde se duc la cumparaturi oamenii puternici carora le place sa care singuri canapeaua prin oras). Cu tot cu chiftelute suedeze.

Imi spune ca la ei 10 chiftelute costa 5 euro. Ii spun ca la noi 10 chiftelute costa 5 RONi.
Din poze chiftelutele par a fi suedeze si identice. Iar cursul de schimb este perfect.

Domnule Isarescu, RONul de plastic da semne de uzura pe la colturi. Nu credeti c-a venit momentul sa-l schimbam cu altceva?
Ce-ati zice de chifteluta suedeza, de miine noua moneda nationala?

Timpul liber de astazi


Intrebarea a fost cea pusa aici.

Astazi a aparut raspunsul promis.


Ar cam fi pe-acolo 39, 40 si 41 dar... e nesemnificativ.
Raspunsul tiparit arata asa:

miercuri, 10 octombrie 2007

Zile

Ieri a fost o aniversare a purtatorilor chipului stilizat al lui Che Guevara. Nu amestecam borcanele, sa fie la ei acolo! In borcanul lor.

Astazi este Ziua mondiala a sanatatii mintale. Celor rataciti pe aici si care se califica, un tovarasesc "La multi ani!".

Acum, daca tot ati ajuns aici, aflati si ca a aparut o noua versiune de OpenOffice. Adica 2.3.0.
Daca vreti sa faceti o comparatie rapida cu sistemele de licentiere de la Microsoft Office, puteti lua si voi un exemplar de aici (citeva vorbe despre el ne spune si Solveig Haugland).

Sa fiti sanatosi!