RSS:     

luni, 8 decembrie 2008

Ole, ole, ole... acesta este PNL?


D
in lipsă de altceva mai bun m-am folosit de HotNews.ro pentru a-i transmite câteva cuvinte domnului Ludovic Orban, membru al Partidului National Liberal, (ex-) ministru în guvernul României.


Fiind printre primii comentatori (înainte de a se instaura inevitabila plictiseală) am avut şansa ca vorbele mele sa ajungă la destinaţie. Mai mult decât atât, am primit şi un fel de răspuns.
La subtitlul Întrebarea nr. 5 Frobenius

Reiau aici schimbul de cuvinte. Cu nişte plusuri.

Fr. : 1. Cind se va hotari PNL-ul sa renunte la bolovanii care il trag in jos? Doar un exemplu: asa numitul "grup de la Iasi" (Fenechiu, diversi ministri parasutati, demolatorul Vlasov, etc). Ar mai fi si alte exemple dar cred ca le cunoasteti chiar mai bine decit vede un oarecare aflat in exteriorul partidului.

L.O. : Alegatorii au dreptul sa decida sa scape de orice fel de om politic de care considera ca nu-i reprezinta.

În calitate de alegător îi mulţumesc domnului Orban pentru ca îmi recunoaşte drepturile şi îl asigur ca m-am folosit de ele. Răspunsul domniei sale, diplomatic sau nu, îmi spune ca PNL este mulţumit de prestaţia celor pe care i-am numit "bolovani", îi consideră mai degrabă utili şi nici nu se gândeşte să se debaraseze de ei. Dacă pe mine, alegătorul, mă deranjează să-i găsesc printre candidaţii PNL, este problema mea. Faptul că partidul a obţinut numai 20% la alegerile parlamentare (şi aceasta doar după infama "redistribuire") nu doare pe nimeni. Este un procent bun pentru cei patru ani de "succese economice". Mai mult ar fi fost prea mult. Nu merită efortul de a te auto-curăţa de balast doar pentru atâta lucru. Este loc chiar şi pentru o "mătuşă Tamara"; în variantă liberală, desigur.


Fr. : 2. Ce parere aveti despre accesul in Parlament prin jocul redistribuirii voturilor? Nu ma refer aici la aspectul legal ci la, sa zicem, pe cine reprezinta cel devenit parlamentar in acest mod.

L.O. : 2. Sistemul de vot uninominal a fost aprobat si de PD-L si de PSD si de PNL, este un sistem care asigura reprezentantivitatea la nivel national si care, datorita acestui obiectiv, poate ca intr-un numar de colegii, maximum 15% din colegii sa nu conduca la alegerea candidatului cu cel mai mare numar de voturi. Orice sistem electoral este perfectibil.

Să înţeleg că părerea domnului Orban este că sistemul de vot actual "a fost aprobat de PD-L, PSD şi de PNL"? Şi că "sistemul electoral este perfectibil"? Fie şi aşa! Adică... "la nivel naţional".


Fr. : 3. Despre "transporturi", numai de bine. A mai fost unul (alt partid, e drept!) care afirma ca Romania nu va avea nevoie de autostrazi si un altul (alt minister, coleg de partid) care ne lamurea ca o scumpire a benzinei nu ne va afecta daca ne vom plimba mai putin cu masina. Exista traditie, noi sa fim sanatosi!

Lipsind semnul de întrebare nici pretenţii de răspuns nu pot avea. Rămâne cum am scris mai sus: despre morţi se vorbeşte numai de bine!



duminică, 16 noiembrie 2008

Minorităţi în viitorul parlament




Fără discriminări!

Şi ei (ele?) au drepturi!

miercuri, 12 noiembrie 2008

Simplu

Într-un cabinet medical, martor fără voie la o discuţie între un pacient şi doctorul oftalmolog. Pacientul - un individ în format 2/2, doctorul... o doctoriţă.

"Aţi mai avut probleme cu ochii?"
"Da, cu mai mulţi ani în urmă. Stiţi, eu practic sporturi de full-contact şi am primit o lovitură în ochi. Am fost la spital şi mi-a trecut."
"De atunci v-aţi mai lovit?"
"Da, pumni, picioare, da' nu în ochi."
"Şi acum ce vă supără?"
"Nu mai văd bine, adică văd, da' nu pot să citesc."
"De când nu puteţi să mai citiţi?"
"De vreo doi ani."
"Doi ani?? Şi de ce aţi venit aşa de târziu? Cum v-aţi descurcat doi ani?"
"Păi... n-am mai citit."

Cât de simplu găsesc unii rezolvarea problemelor!

luni, 10 noiembrie 2008

Mitocănii electorale

Astăzi, în cartierul cu multe farmacii.


O haită de ATV-uri conduse de vlăjgani în toată firea îi bucură pe viitorii votanţi. Vreo şase (poate şapte) hăndrălăi călare defilează câte trei pe un rând provocând exclamaţii de mulţumire din partea şoferilor aflaţi întâmplător pe aceeaşi direcţie de mers şi admiraţia călătorilor dintr-un autobuz. Un altul, mai isteţ, s-a urcat pe trotuar şi face potecă printre umblătorii pe jos.

ATV-urile sunt roşii şi au pe ele câte un afiş. Pe afiş este trecut numele unei candidate la o pensie de parlamentar, de meserie "artistă de şou-bîz". Sau, cine poate şti, posesoarea şi a unor alte atu-uri decât actul de identitate cu numele "Luminiţa Anghel".

Trecător norocos, scăpat teafăr, am aşteptat să se îndepărteze zgomotul şi fumul ca să constat absenţa timoratului poliţist. Fiind un mare iubitor de mitocănie urbană am recepţionat din plin mesajul electoral: "afară cu mizeria din oraş!".

duminică, 9 noiembrie 2008

Obama la presă

Rezultatul alegerilor din Statele Unite (care altele?) anunţat pe prima pagină a ziarelor. Nişte sute de ziare, din toată lumea.

Se află acolo şi nişte ziare din România. Eu am găsit şapte titluri. Cele mai importante, desigur.

(Link-ul pus pe imagine trimite la sursa.)

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Cu Pegas-ul după bani

Ai nevoie de bani? Nimic mai simplu. Cu doar puţină fantezie îi obţii usor. Metodă verificată. Explicaţiile urmează.

Îţi trebuie o valiză, o bancă (românească nepărat, acestea sunt tari şi rezistente la crize) şi nişte coli de hârtie.
Pe colile de hârtie tipăreşti (imprimante se găsesc pe toate drumurile) facturi din care să reiasă că ai de încasat serios de la alţii. Şi… fuga la bancă.

Acolo vei avea onoarea să fii primit chiar de EUGSM-ul de serviciu. Cine este EUGSM? Evident Earth Umbilicus Ghişeu Senior Manager.
Îl recunoşti usor: e întotdeauna proaspăt bărbierit, poartă un costum negru cam lustruit pe la coate, cravată asortată şi pantofi cu vârf ascuţit.

EUGSM-ul o să te întrebe la ce îţi trebuie banii. Îi poţi spune, de-un exemplu, că vrei să îţi schimbi pedalele de la Pegasus. Pegasus? Ce mai e si Pegasus-ul ăsta? O fi vreo maşină? EUGSM-ul are calculator, are acces la Internet, e bine dotat. Google îi spune că Pegasus ar fi un cal înaripat. Cal? Poate o fi motocicletă? Hmmm, ăsta e plin de bani dacă doar pedalele de la motocicletă îl costă atât. Gata, e bun de client!

Cu ce garantezi? Cum cu ce? Cu sumele neîncasate din facturi pe care, desigur, le cesionezi băncii.

Una peste alta vei primi banii (300000 de euro ajung?), îi vei pune în valiză (ai grija sa nu uiţi de ea) şi apoi poţi să-ţi vezi liniştit de treburi. Eventual anulezi facturile alea, să nu mai ai şi alte bătăi de cap. Daca te va suna cumva EUGSM-ul să-ţi ceară banii înapoi poţi să-l trimiţi să execute creanţele. S-au… să se spele cu ele pe cap.

Dacă vă întrebaţi unde se-ntâmplă poveşti ca aceasta, aflaţi că detaliile se găsesc chiar în text. Sau, dacă nu vă ajunge, mai puteţi citi şi pe-aici.

Americanu' cel prost


În loc să îşi vadă liniştit de pensie, Alan Greenspan, fostul presedinte al Rezervei Federale Americane, vine acum şi spune că a dat-o-n bară. Adică, atunci când era mare şi tare, a considerat că "propriul interes al organizaţiilor, în special al băncilor, era să-şi protejeze proprii acţionari".

Bine, bă Grinşpane, cu aşa vorbe vii acu'? La Bucureşti s-ar fi spus "ehee, pe când ieram io bosu' n-a fost nicio criză".

American prost!


joi, 23 octombrie 2008

Câteva filme


N
u stiu daca mai exista critici de film prin România dar am aflat de curând ca exista o Asociatie a criticilor de film. S-ar putea spune ca daca exista o asociatie a breslei atunci exista si critici de film. Nu e obligatoriu, s-au mai vazut si alte cazuri.


Dar nu asociatia este subiectul acestei însemnari ci un clasament al celor mai bune filme autohtone din toate timpurile facut de organizatia mai sus pomenita.
Ei ii spun "top". Top-netop, clasamentul arata cam asa:


1. Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970)
2. Padurea Spanzuratilor (Liviu Ciulei, 1965)
3. Moartea Domnului Lazarescu (Cristi Puiu, 2005)
4. 4 luni, 3 saptamani, 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
5. Secvente (Alexandru Tatos, 1982)
6. Nunta de piatra (Mircea Veroiu, Dan Pita, 1973)
7. La moara cu noroc (Victor Iliu, 1956)
8. A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006)
9. Proba de microfon (Mircea Daneliuc, 1979)
10. Croaziera (Mircea Daneliuc, 1981)

Mie mi-au scapat vreo doua filme dintre cele zece. Este însa exact pe gustul meu asezarea de pe primele doua locuri. Si parca pe Mircea Daneliuc l-as vedea ceva mai sus. Dar eu nu sunt critic de film.

Se pot spune multe despre cât de semnificativa este o astfel de clasificare si despre cum se pot compara filme facute in 1956 sau 1970 cu cele din 2006 sau 2007. Pâna la urma important este ca aceste filme exista. Mai mult decât atât, vestea cea buna este ca ele vor putea fi vazute (sau revazute) la cinematograful Studio (Bucuresti) în perioada 31 octombrie-2 noiembrie. Vestea cea rea este ca Bucurestiul geme de snobi.

Alte referinte: aici.

luni, 13 octombrie 2008

Gogoneaua verde

Saptamâna trecuta alesii neamului au dat cu legea în fauna. Modificarile la Legea vânatorii au trecut ca prin brânza prin Camera deputatilor (nici un vot împotriva). Noua forma a legii protejeaza parcurile nationale dar loveste fara crutare în ceea ce pompos se numeste Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Am dat si eu fuga sa vad reactia "salvatorilor" Deltei. De pe site rezulta ca dânsii au fost foarte ocupati în ultima vreme: au "ecologizat" Oltul. Eu as fi zis ca au mobilizat voluntari care sa strânga gunoaiele, cei care ar fi trebuit sa faca aceasta operatie fiind prinsi cu alte treburi. Cum Oltul se varsa în Dunare si Dunarea are la capat Delta se poate considera ca grija pentru Delta Dunarii i-a mânat la lupta "ecologizatoare" (exceptional cuvânt!).
Despre soarta pasaretului amenintat de alicele vânatorilor am gasit doar o poza cu un articol aparut în România Libera. La rubrica: "presa". Restul e... "cine n-are verde pierde". Ilustrata cu un peste. Verde, desigur!

Pe site-ul Administratiei Rezervatiei biosferei Delta Dunarii troneaza aceeasi tacere. Tot pe fond verde.

Doar mie îmi tiuie urechile din cauza strigatului de peste ranit al proaspatului uns guvernator?

Lista cu o suta nouazeci de miliardari

O veste buna: vom putea consulta si noi prea necesara lista a celor "500 de miliardari". Adevarul adevarat este ca era nevoie de o astfel de lucrare. Ea n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa de bun cetatean. De mâine abonatii la adevar o vor primi împreuna cu ziarul. Ceilalti, consumatorii ocazionali de adevar, vor trebui sa scoata din buzunar 7,9 lei noi si imuni la inflatie pentru a se putea bucura de importanta realizare.

E mult 7,9 lei? E putin? Daca nu ai toti cei 7,9 lei poti cumpara doar jumatate de lista? Sau doar o treime?

Caci Ioana Rosca din Rozavlea (Maramures, România) la 82 de ani are o pensie de doar 3 (trei) lei pe luna. Trei lei ajung numai de-o lista cu o suta nouazeci de miliardari.
Cinism? Umilinta? Pare incredibil, dar se întâmpla. In România...

miercuri, 8 octombrie 2008

Poticaru' asa mi-o zâs

Nu mai este o noutate, un ministru cu vocatie de constructor a hotarât, spre binele natiunii, ca începând din aceasta luna se vor desfiinta celebrele plafoane ale farmaciilor.
Tot în aceasta luna distribuitorii de medicamente au hotarât (de capul lor) desfiintarea livrarilor. Dar aceasta este o alta poveste. Aparent fara legatura cu constructiile.

Dupa cum bine stim, un ministru întâi gândeste si apoi vorbeste. Asa e obiceiul la ministri. Altfel le creste nasul si ajung sa aiba nevoie de tot felul de operatii estetice.
Sunt sigur ca domnul ministru fara plafoane a luat în considerare faptul ca, în orasele patriei, farmaciile se afla de regula la parterul blocurilor. Si ca desfiintarea plafonului de la parter s-ar putea sa aiba unele implicatii asupra podelelor de la etajele superioare. Nu exista motiv de îngrijorare aici.

Aflat cu treburi prin oras am încercat sa estimez cam care ar fi modificarile urbanistice la care trebuie sa ma astept. Exemplul de mai jos este cules în câteva minute, cam cât iti ia sa mergi pe jos o statie (scurta) de autobuz. Imaginile sunt din Bucuresti, sectorul 6, strada Drumul Taberei. Cartier de blocuri. Sunt de acolo doar printr-o întâmplare. Puteau fi si din alte colturi ale aceluiasi oras.



Acestea sunt doar farmaciile prezente la vedere, la strada. În spate, pe aleile dintre blocuri, se mai pot gasi alte doua-trei farmacii.

Sunt multe? E bine ca sunt multe, ai de unde alege. Într-o economie sanatoasa (nu?) concurenta este benefica. Dar oare farmaciile se concureaza? Mai degraba se sprijina, unele au chiar si un perete comun. Oricum, se pare ca le merge bine.

Multimea de farmacii naste întrebari. Nu domnului ministru, domnia sa se ocupa de raspunsuri si acum raspunde de plafoane. Daca acum zece sau cinsprezece ani cartierului îi ajungea o singura farmacie (cea din imaginea cu numarul 1), cu cât a crescut astazi consumul de medicamente?
Iar daca n-a crescut consumul, cam cât de profitabila este negustoria cu aspirine?

Din punctul de vedere al consumatorului de aspirine serviciile sunt complete si ireprosabile. Lânga cele sase farmacii se afla si sase sedii de banca. La îndemâna.


luni, 6 octombrie 2008

Limba lui Bank

Îndemnul irezistibil de alaturi l-am descoperit într-un pliant editat de Metro Cash&Carry SRL. Treaba negustorului este sa vânda marfa. Acum. Nimic rau în asta. "Costul" e cel ce mi-a atras atentia.


Conform promisiunii, lamuririle se gasesc pe ultima pagina. Si arata cam asa:


Criza finaciara, banci în faliment, burse în cadere... la altii. La noi e raiul pe pamânt, bancile nu mai cer dobânda, comisioanele bancare au devenit istorie. Trai pe vatrai, avea dreptate domnul acela din Guvern. UniCredit Tiriac Bank ofera exemplul cautat.

Daca citesti în limba româna, ai putea crede ca da. Dar daca este scris în limba lui Bank? Traducerea... pe o cu totul alta foaie:


Parca începe sa se simta lipsa unui dictionar.

Tu de ce fugi?

Umblând cu treburi prin oras mi s-au oprit privirile pe un afis. În afis o persoana, o "ea", sare dintr-o masina si o rupe la fuga. Textul imprimat cu litere mari: "De ce fugi?". Mai mult n-am apucat sa vad. Dar am ramas cu întrebarea: oare de ce fugea? Mi-am dat singur raspunsul: pâna vor creste ridichile exotice plantate în Piata Universitatii si se vor transforma în promisa autostrada suspendata fuga a ramas singurul mod de a ajunge la timp undeva. Ne adaptam.

La al doilea afis purtând aceeasi întrebare m-am oprit. Aici fugea un "el". Cercetând cu atentie a venit si lamurirea. Subiectul nu era traficul infernal, nici fuga dupa înca 50% la salariu, nici macar banalul credit "fara dobânda". Subiectul era... un "marathon". Asa se numeste, asa i se ofera bucuresteanului pe-acolo trecator: Bucharest International Marathon.

Între timp m-am mai documentat. Organizatorul este asociatia Bucharest Running Club (cum altfel?) si evenimentul va avea loc în 12 octombrie. Poate participa oricine (oricine plateste taxa de participare - asa numita "cursa populara" este fara taxa). Detalii se gasesc pe site.

Asadar, daca pe 12 octombrie veti întâlni alergatori prin oras, opriti-i si întrebati-i creativ:
"Tu de ce fugi?".





duminică, 5 octombrie 2008

Un alt fel de dus cu pluta

Plutaritul a disparut din România cam de prin 1960. E mult de atunci desi, pe alocuri, înca i se mai vad urmele.

Coborâtul pe ape repezi de munte a reaparut însa de câtiva ani. Acum i se spune rafting. Vine de la englezescul raft care se traduce prin pluta (si n-are legatura cu rafturile din camara, desi... n-as baga mâna-n foc!).

Între plutaritul traditional si rafting sunt o multime de deosebiri. Raftingul se practica din placere, "pluta" este acum o ambarcatiune facuta din materiale usoare si rezistente, exista costume speciale de protectie pentru "plutasi".

Nici "plutasii" nu mai sunt ce-au fost, cei moderni auto-declarându-se sportivi. Si nu de orice fel, ci neaparat din categoria X-treme. Sa n-avem vorbe!

As fi zis ca s-a pastrat doar necesitatea apei care sa-i transporte. Fals! "Plutasii" moderni dispun astazi de tehnologie, nu se împiedica ei de astfel de-amanunte. Si nici avertismentele meteorologice nu par sa-i sperie. Sportivul X-treme este de neoprit!

Mai rau e când, din lipsa apei, eroii nostri se împotmolesc si-ajung sa-i copleseasca îngrozitoarele primejdii: sa-i prinda noaptea pe afara, sa-i ploua, sa li se faca foame, sa se ude la picioare (cine-si doreste-un guturai?), sa mearga pe jos 2 (doi!) kilometri.

X-treme, de acord, dar nici în halul asta!

Restul povestii se gaseste aici.

Economico-financiara de astazi

Daca tot a pleznit ulcica financiara mondiala ce-ar fi sa pun si eu la pastrare un ciob. Aici. Poate foloseste în vremurile ce vor veni.


Analisti versati ne avertizeaza ca urmeaza o perioada de crestere negativa (nu mai pun link-uri, fac economie, voi explica mai încolo de ce). Cresterea aceasta negativa ma debusoleaza total. Sa o interpretez ca pe sfârsitul perioadei de scadere pozitiva?

Las deoparte mafaldele remunerate la numar de cuvinte pe centimetrul patrat si ascult de seriosul si discretul domn Isarescu, cel care semneaza pe leul nostru nou în care, sfatuiti tot de dânsul, avem de-a pururi încredere. Domnul Isarescu a iesit recent din sediul BNR ca sa ne explice etiologia crizei financiare: americanii nu au facut economii si au patit-o. Si ne recomanda sa facem economii ca sa nu avem si noi problemele lor.

Eu sunt un bun cetatean si, de-a lungul timpului, am învatat ca trebuie sa tratezi cu seriozitate sfaturile primite de la oamenii importanti. În consecinta am început sa-mi analizez cheltuielile curente cu scopul depistarii eventualelor surse de economii.

De-un exemplu, anul acesta nu mai pun muraturi. Ma pot lipsi de ele, este chiar mai sanatos un regim alimentar fara muraturi. Cât pot economisi astfel? Câtiva amarâti de lei. Nici nu mai caut echivalentul în euro ca ma umplu de zecimale. Nu merge, trebuie sa gasesc altceva, ceva ce cumpar curent si nu întrebuintez.

Cine cauta... gaseste!. Cumpar benzina, cumpar si accize. Folosesc accizele? Nici macar nu stiu cum arata. Ce-ar fi sa nu mai cumpar accize? Cu atât mai mult cu cât din anul viitor accizele se vor scumpi. Îmi ramin astfel niste bani pe care îi pot economisi.

Extind putin metoda si constat ca pot economisi renuntând la cumpararea a o sumedenie de taxe si impozite carora nu reusesc sa le gasesc o utilizare. Numai TVA-ul este 19% adaugat la orice cumparatura pe care o fac.

Daca ma apuc sa estimez un total îmi rezulta niste economii importante. Si uite asa dau peste o alta problema: ce fac cu banii economisti?
Daca sunt economii atunci se rezolva simplu prin depunerea lor la Casa de Economii. Adica la CEC. Sau CEC Bank, dupa cum suna neaos noua si inspirata sa denumire.

Caci, nu-i asa, "azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui". Pui de lei !

duminică, 21 septembrie 2008

And who by fire, who by water...




Si a fost Leonard Cohen, "friends"!
Unicat!

(de poze si relatari va fi plin Internet-ul; aici povestesc doar despre muzica si... vorbe!)

'r-ati ai dracului cu melcii vostri!

Zice un domn ministru:
"Sunt bani mai multi în sistem datorita eforturilor Guvernului României, care a gasit sursele necesare suplimentarii fondurilor din Sanatate".
Citat luat de aici.


Un ministru al "Sanatatii Publice" trebuie sa fie un om sanatos. Ca sa dea un bun exemplu cetateanului. Si daca este sanatos atunci n-are dureri. Nu-l doare nici în basca, nici sub basca.

Aveti basca? Domnul Nicolaescu are. Si înca una încapatoare din care scoate mereu câte ceva. Nu conteaza ce scoate, important e ca este sanatos si nu-l doare nimic (a avut domnia sa niste probleme cu nasul dar operatia a reusit, acum are nasul mai scurt si poate sa iasa din nou cu el în public).

Stiti ce este un ICM (Indice de Case Mixt)? Dar un DRG? Nici eu nu stiam pâna mai ieri când am aflat de aici. Mergeti si cititi, e interesant si, într-o oarecare masura, lamuritor.

Va veti lamuri si cum e cu "coeficientul Nicolaescu".
Operatia de apendicita are ICM-ul
0,9715? Baga domnul cu pricina coeficientul si opereaza apendicita la 0,8443. Mai putina anestezie (da-l dracului, rezista el!), bisturiu mai tocit (apasa si tu pe el, nemâncatule!), un pat cu trei picioare (cade? nu cade!). Si tot asa.

Situatia în sistem e buna la indicele 1? Bagam coeficientul si-o facem buna la 0.5.

V-a obligat domnul ministru sa va îmbolnaviti? Daca v-ati îmbolnavit, sa fiti sanatosi!

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Hauliuu, mâncat'as!


E sukara, sa n-am parte!

A lu' Hoprescu cum o fi?

Senzatii neplacute


Când am revenit în oras prima impresie a fost ca sunt agresat de un miros neplacut. A trecut ceva timp, ma asteptam sa ma obisnuiesc. Degeaba. Duhoarea persista. Mai mult decât atât, descoper zilnic alte surse de miros.

As deschide fereastra sa aerisesc dar mirosul vine din exterior.
N-am ce sa deschid. Dimpotriva.

miercuri, 6 august 2008

Am plecat la cules

Jurnalul National, ziar serios, cu cinci directori si patru redactori-sefi, îsi sfatuieste cititorii sa manânce afine. Afinele sunt bune. Citesti din ziar, mai strivesti o boaba neagra, dulce-acrisoara, de cerul gurii, devii mai plin de... vitamine.
Ca sa nu existe dubii, ziarul serios agata lânga articol si o poza. Sa stie tot omul despre ce este vorba. Poza... ca ziarul! Consecventa.

Chestia cu afinele m-a cam pus pe gânduri. E o prostie sa îti pierzi timpul cu poze dintr-un ziar. Asa ca voi pleca. Ma duc dupa afine.

Celor care sperau sa mai gaseasca unele bazaconii pe-aici le recomand un alt blog spre lectura. Puteti începe Corn-ul din acest loc. Cititi-l pâna la toamna!

sâmbătă, 2 august 2008

Aritmetica si ursul

Ursul, care se pare ca era o ursoaica, a considerat ca omul este un exemplu prost pentru ursuletii pe care se straduia sa-i creasca dupa regulile bunului simt ursesc. Si, în disperare de cauza, a dat sa-l ascunda (exemplul!).

Acelasi domn Barbulescu ne spune ca ursul a încercat sa-si îngroape victima. Obicei aparent de ultima ora printre ursi, sesizat totusi de toata presa cea isteata. Nimeni nu a îndraznit sa mearga mai departe pentru a afla ce l-a determinat pe urs sa faca asa ceva. Sa nu se fi gândit nici un ziarist la puii de urs?

Ce-ar mai fi de retinut din aceasta tragica întâmplare?


Domnul director general Mihai Manoiu, de pe la Ministerul Mediului, stie si ca "mai multe institutii abilitate ale statului, precum Garda de Mediu si Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, au monitorizat situatia si s-a constatat ca 13 ursi viziteaza orasul [Brasov] în cautarea hranei". Dintre acestia "10 au fost relocati".

Recapitulam: 45 (44) de ursi lânga Brasov dintre care 25 de ursi în plus, 10 ursi mutati prin alte locuri (ramin 35? sau 34?). În plus, din cei 13 ursi care viziteaza orasul ar trebui împuscati 37.

Mergem mai departe, mai avem rezerve de curaj.


Socoteala clasica: din 51 de ursi care se puteau împusca în judet s-au întâlnit cu glontul 49 si 2 au scapat. Sa presupunem ca norocosii au fost dintre ursii de pe lânga Brasov. 11 "derogari" si doi "norocosi" ne duc la 9 ursi împuscati. Din 48.

Socoteala pe stil nou (2.0): Scadem 9 din 48, mai mutam 10 dintre ei si, surpriza!, ramân 45 (sau 44?). Sau 35 (sau 34?). Dintre care tot 37 de ursi ar mai trebui împuscati.

Acum sa nu va închipuiti ca e asa usor sa numeri ursi. Nu stau locului, uneori turbeaza (obicei ursesc descoperit anul trecut), sapa gropi. Mâine-poimâine îi vei vedea si coborând muntele cu deltaplanul. Daca la nivel de judet este asa, va dati seama ce-nseamna numararea ursilor la nivel de tara.
"Romania are la ora actuala peste 6000 de ursi, fata de un optim de 4400 de exemplare. La nivel national, în anul 2007-2008, ministerul a eliberat 330 de derogari pentru împuscarea de ursi"

Nu stiu dupa ce aritmetica a iesit totalul de 6000 de ursi dar am aflat mai pe ocolite ca taxa pentru a beneficia de-o "derogare" porneste de la 5000 de euro si poate ajunge chiar pîna la 20000 de euro. Plus încasarile "colaterale".

La o astfel de "blana" numai urs sa nu fii. Aritmetica te omoara!


joi, 31 iulie 2008

Circoteque

"Primul centru de închiriat biciclete din Bucuresti se deschide pe 1 august [...]
Centrul de închirieri biciclete Cicloteque va fi lansat joi, 31 iulie, printr-un mars al bicicletelor prin centrul capitalei [...]
Tricourile purtate si semnate de catre VIP-urile care vor participa la mars vor fi înramate si afisate la centru."

Citatul este luat de aici. Bicicletele... ca bicicletele dar partea cu tricourile înramate mie îmi da fiori. Asa o fi fost si la Paris?

N-am participat la marele eveniment asa ca nu stiu daca pe bicicleta Mihaelei Radulescu era si Pamuk. Am aflat însa ca domnul primar Oprescu a stabilit deja pe unde vor fi viitoarele piste pentru biciclisti de pe viitoarea autostrada suspendata. Sau poate pistele erau cele suspendate? Sau biciclistii? Mai conteaza? Tricou sa aiba!

Initiativa este laudabila, planul bine facut. Dai un ban si te plimbi cu bicicleta. Treaba ta pe unde! Conditiile în care se poate închiria o bicicleta le puteti afla de aici.

Primii care se vor bucura (nici o legatura cu Bucurenci, primarul este cu el!) vor fi turistii. Se stie ca turistii picati printre asfalturile Bucurestiului sunt în asa masura de încântati de noile constructii ale iubitei noastre capitale încât îsi prelungesc imediat sederea în calupuri de cel putin douasprezece luni. Tot douasprezece luni dureaza si valabilitatea legitimatiei de 100 de lei fara de care nu poti închiria biciclete si nici nu le poti parca în standurile special amenajate numai în locurile cautate de turisti. Treaba gândita îndelung, nu întâmplare cum ai fi tentat sa crezi.

Desi nu a fost inclus în planul afacerii, de închirierea bicicletelor se va bucura si Metrorex-ul. Caci amatorul de bicicleta bucurestean din Berceni va dori si el sa se plimbe pe doua roti. Dupa ce va plati legitimatia de membru Cicloteque valabila un an el îsi va lua si abonament pe liniile de metrou. De-acasa pâna la centrul de închiriere si înapoi. Nu este cazul domnului ministru de la Mediu care nu sta în Berceni si circula doar cu automobile "ecologice", nicidecum cu metroul urât mirositor.

Desigur, o sa apara si cusurgii care sa puna în balanta costul unei biciclete personale cu costurile cumulate ale legitimatiei (100 de lei pe an), închirierii (20 de lei pe zi) si abonamentului. Si se vor apuca sa calculeze dupa câte zile de închiriere ajungi sa depasesti pretul unei biciclete noi. Sa nu mai zic de una second-hand. Asa se întâmpla întotdeauna, mereu se gaseste câte unul care sa se opuna progresului.

Mai important este ca initiativa are mari sanse sa se raspândeasca. De la Bucuresti, nu de la Paris.

PS: n-am avut poza cu biciclete autohtone (normal!), drept urmare am pus o imagine de prin Olanda. Tot biciclete si-acolo!


luni, 28 iulie 2008

Cu parcul prin Europa (cu fauna cu tot)



Revin la povestile cu Parcuri pentru ca tocmai m-am întors dintr-un Parc. Si nu orice fel de Parc. Parcul parcurilor, regele (sau regina) parcurilor, Parcul National Piatra Craiului.
De prin acele locuri este povestea de astazi.




Vremea ploioasa. Daca stii sa-l privesti, Muntele e frumos si pe ploaie.

Ca sa nu ma împotmolesc precum trenul pe Vaser am cautat o iesire uscata, cu drum fara apa. Ce poate fi mai fara apa decât o vale seaca? Valea Seaca sa fie.

Animalul fioros din imaginea de început nu se-ntâlneste si pe Valea Seaca. Nu în aceasta perioada din an. Sunt alte animale acolo.
Spre ghinionul meu am avut din plin ocazia sa le admir.




Întâi le-am vazut urmele si le-am auzit mugetele. Si am simtit senzatia de nesiguranta pe care nu ar fi trebuit s-o simt într-un Parc. În scurt timp m-au ajuns si m-au depasit. Am scapat cu viata. Am reusit sa pozez doua exemplare dintr-o haita de sase. Nu aveau numar, nu aveau indicative, nu aveau ce cauta pe-acolo. Asa cred eu.





Am rasuflat usurat si-am purces mai departe. Vântul a avut grija sa împrastie mirosul neplacut.

Acolo unde valea se largeste... surpriza: doua dihanii adormite (din aceeasi mare familie cu haita de care scapasem) anuntau turma prin care-aveam sa trec putin mai jos. De data acesta le-am gasit numerele si, gândind ca o folosi la ceva, le-am luat ca amintire. În poza, asa cum se iau amintirile într-un Parc.




De-aici încolo cromatica s-ambogatit subit. O bio-diversitate de culori se profila pe verdele intens al padurii. N-am rezistat ispitei si-am mai facut niste poze.

***



Priveliste frumoasa, vreme pe masura.

Singurul inconvenient a fost ca în loc sa ma uit dupa fragi a trebuit sa fiu cu ochii în patru pentru ca sa nu cumva sa fiu strivit de circulatia intensa de pe drum. Am mai cules doar niste numere, dar nici acestea nu stiu la ce-mi vor folosi.


Dupa placa ruginita pe care scrie "Circulatia publica interzisa", acolo unde pe vremuri un neatent se putea împiedica de o bariera metalica, am pus aparatul de fotografiat în rucsac. Mi-a fost teama sa nu i se-ndoaie lentila. Panourile si semnele de Parc le cunoasteam prea bine.

Nota: imaginile de pe Valea Seaca a Pietrelor sunt luate ieri, 27.07.2008, ora (cu aproximatie) 14.


Adaugare ulterioara:

Am sa-mi permit sa reproduc si aici raspunsul primit dupa toate cele de mai sus. El suna cam asa:

"Administratia parcului multumeste pentru ajutorul acordat în sesizarea unor astfel de fapte. Atât sâmbata cât si duminica cei doi rangeri din Arges au fost în zona. Din pacate nu au avut sprijinul organelor de politie de la Postul de Politie Dâmbovicioara (care ar fi trebuit sa-i însoteasca conform Graficului de Patrulare nr. 358/23.05.2008).
... Rangerii au încercat sa-i scoata din zona situata în amonte de bariera. Dupa mai multe discutii în contradictoriu cu acestia, tinând cont ca respectivii cetateni se aflau sub influenta alcoolului, le-au notat numerele de înmatriculare de la masini si au plecat.
Urmeaza ca pâna mâine, cu ajutorul organelor competente, sa-i identificam pe proprietari si sa le întocmim Procese verbale de contraventie la OUG nr. 195/2005.
Bogdan Costescu, sef serviciu paza si turism, administratia Parcului National Piatra Craiului"

La rândul meu le multumesc reprezentantilor administratiei Parcului pentru promptitudine!

Mocanita subacvatica

Pe Valea Vaserului exista o cale ferata îngusta. Spre deosebire de alte asemenea cai ferate, cea de pe Valea Vaserului înca mai este folosita. Pe ea se transporta bustenii "exploatati" din munte, tot pe ea sunt plimbati turistii amatori de ineditul unei plimbari "mai altfel".
Calea ferata este proprietatea RNP (adica Regia Nationala a Padurilor). O fi RNP proprietarul dar, deoarece RNP nu se pricepe la caile ferate forestiere pe care le detine, de folosit o foloseste R.G. Holz Company. O firma de oameni priceputi. Priceputi la padure dar si la turism.


Trenuletul cu turisti face o singura cursa pe zi. Pleaca dimineata si se întoarce mai spre seara. Merge încet, valea e lunga. Turisti se gasesc; vara, în perioada vacantelor. Vine tot omul de la oras, se minuneaza de vagoanele vechi, tentatia este mare.
Plecarea este plina de entuziasm. Sosirea, pentru unii, e altfel. Mereu se gasesc nemultumiti. Ca le-a intrat funingine în ochi, ca a mai tras o ploaie care nu a fost impresionata de vagonul deschis, ca scaunele de lemn sunt incomode, ca la capat de linie n-au gasit bere si mici. Mofturi urbane.


Altora le place. Valea este frumoasa, natura este... naturala, plimbarea este inedita, berea... la ce foloseste? Daca te straduiesti sa nu vezi cioturile si rumegusul de pe marginea râului si sa nu stii ca versantii vaii sunt sistematic jumuliti de arbori totul este perfect. Tot ce-ti doresti pentru o zi de neuitat.






Joi, 24.07.2008, pe Valea Vaserului a plouat. Deoarece îi fusese rarita padurea muntele a lepadat surplusul de apa. Pe vale. Râul s-a umflat, a înhatat cioturile si rumegusul de pe maluri si l-a pornit catre vale. A dat si peste calea ferata. Mecanicii care însoteau trenuletul pe drumul de întoarcere catre Viseu au fost nevoiti sa-si utilizeze abilitatile pentru a duce garnitura cu bine pâna jos. Nu era prima data, mereu au parte de tot felul de probleme cu vechiturile acelea. Nu se sperie ei asa de usor. Trag o înghititura din sticla cu "sucul de pruna", coboara din tren si pun osul la treaba. S-au descurcat si de aceasta data.



Vineri ploaia nu s-a oprit. Nici râul.

Sâmbata... vin turistii. O suta noua zeci si doua de suflete dornice sa se plimbe cu trenuletul. Cum sa-i refuzi? Cum sa le spui ca râul s-a umflat si drumul nu e sigur? Cum sa nu le iei banii pe bilete când ei insista sa ti-i dea? Îi sui în tren si hai cu ei la deal. La vale... se descurca mecanicii, mai este "suc de pruna" în sticla.

De data aceasta "sucul de pruna" n-a mai ajutat.




PS: Ploile umfla apele si-n Bucovina. Un oarecare Gheorghe Flutur a fost pe-acolo sef de paduri. Dupa care s-a cocotat cu sefie cu tot la Minister. A avut timp (si pricepere) sa-si faca "front de lucru". Acum apare pe la televiziuni în calitate de salvator. Ironia sortii? Nicidecum.

Re-editare: imaginea cu tarifele plimbarii (sa mai pun înca un i ?) cu trenul pe Valea Vaserului este din vara trecuta. Între timp am aflat ca anul acesta pretul a crescut de la 30 la 40 de lei. A crescut pretul, creste si apa.

D'ale blogului


Blogul acesta pare ca si-a luat vacanta înaintea mea.
Ceea ce nu mi se pare tocmai corect.

Îl voi mai chinui putin dupa care ma gândesc sa plec si eu. Macar o luna.

vineri, 4 iulie 2008

Minunile din Valea Plopului

Am vazut anuntul în mai multe locuri. Pâna la urma i-am gasit si originea: Asociatia PRO VITA pentru nascuti si nenascuti - filiala Bucuresti

Asadar:
O campanie care are ca scop asigurarea grâului necesar pentru pâinea copiilor din taberele de la Valea Screzii si Valea Plopului pe un an întreg. Contabil si exact: 55 de tone a câte 50 - 60 de bani pe kilogram duc la un total de 27500 - 33000 lei noi (sau 7200 - 8600 euro). Se cauta donatori.
"Donatia se poate face prin depunere de numerar la orice oficiu al oricarei banci din Romania, prin ordin de plata sau prin mandat postal. Mentionati pe formularul de depunere cuvantul -grâu-!" Conturile se pot afla de pe site-ul asociatiei.

Noblete, solidaritate, omenie... în Valea Plopului (câteva imagini frumoase aici)

Valea Plopului este un sat din Prahova, pe undeva pe sub Carpatii de curbura. Un sat celebru, în felul sau. Prin 2004 Valea Plopului avea vreo 1500 de locuitori. În 2004 în Valea Plopului erau 22 (doua-zeci-si-doua) de biserici. Adica o biserica pentru 68 de oameni (partea zecimala am trecut-o la "necredinciosi"). Din 2004 si pâna astazi a mai trecut ceva timp. Nu stiu câti locuitori are acum Valea Plopului. Dar am aflat ca anul trecut avea... 26 (doua-zeci-si-sase) de biserici.
Cât cântaresc în grâu cele patru biserici noi? Dumnezeu stie!

De unde aceasta vocatie de constructori de biserici pogorâta peste satenii din Valea Plopului? Din marele, eternul si necunoscutul Univers. De când? "Dintr-una dintre noptile dintre 2 si 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data)".
Fapt atestat stiintific (mai putin nebanuitele urmari).

joi, 3 iulie 2008

Cu încredere

Sa facem un exercitiu de imaginatie.
Tocmai ati câstigat la loterie. Un pot serios, adunat dupa zece luni în care nu a fost nici un câstigator. Sunteti în plin proces de admirare a biletului câstigator când suna soneria. La usa se afla un individ cu o figura oarecum cunoscuta.
"Buna ziua, sunt Mircea Geoana, cel pe care l-ati mai vazut la televizor. Un vechi prieten al tatalui meu mi-a spus ca ati câstigat la loterie. Am venit sa va rog sa-mi împrumutati si mie biletul câstigator pentru câteva ore. Vreau doar sa îl arat colegului Nastase, sa-l enervez putin. Diseara vi-l aduc înapoi."
Ce-ati face? I-ati da biletul? Ati avea încredere ca îl mai aduce înapoi?

Ei bine, IMAS (institut de sondori) a gasit 261 de concetateni care i-ar da biletul. Mai exact 261,45. Eu am renuntat la zecimale deoarece nu stiu cum sa le interpretez. Alti 311 (virgula 25) i l-ar da lui George Becali.Vreo 286 (virgula 35) lui Tariceanu. Oameni plini de încredere.

Si mai interesante sunt rezultatele în procente. Adunând numerele din dreptul primilor sase clasati rezulta un frumos si rotund 180%. Vor spune unii ca rezultatul este urmare a metodei, a marjei de eroare sau a vreunei subtilitati de sondor. Mie mi se pare ca cele 180 de procente arata fara doar si poate rezervele considerabile de încredere pe care, la nevoie, ne-am putea baza.
Caci fara încredere nici strada n-o poti traversa. Pe trecerea de pietoni, desigur.

Tot de încredere s-a ocupat si ATLE (un alt sondor). Acesta a gasit 571 (exact) cetateni români care traverseaza fara sa se mai asigure ca din stânga nu vine în viteza nici un tanc. Sau vreun... MIG. Biserica deplasându-se pe patru roti înca nu am vazut nici eu. La fel cum nu au vazut nici 742 (virgula 3) dintre cetatenii sondati.

Cu toate acestea eu am mari îndoieli ca viitoarea autostrada suspendata din oras va fi suficient de sus încât sa pot trece pe sub ea fara sa ma aplec. Probabil si din acest motiv pe mine nu ma întreaba nimeni, niciodata. Celalalt motiv ar fi ca au încredere în mine.

luni, 30 iunie 2008

Mon oxyde

Am lipsit doua zile. Pe unde am fost unele stiri nu fac doi bani. M-am reîntors si am acum ocazia sa re-descoper stirile care fac în întregime cei doi bani.

De mâine vom avea pachete de tigari cu poze. Vom fi a doua tara europeana care va avea pachete de tigari cu poze. Încerc un gust usor amar: nici macar la acest capitol nu putem fi primii. Ma resemnez pâna la urma. Si Germania a fost doar a doua la Campionatul european de fotbal încheiat aseara. Nici locul doi nu e atât de rau.

Trecerea la pachetul cu poze este fireasca: de la simplu text la text plus imagine. Astept cu nerabdare pachetul de tigari cu video inclus. SmokeTube.

Spre amintire am pus deoparte un pachet de astazi. Unul verde. Ecologic, cum ar veni. Chistoacele din pachetul verde se duc singure la cosul de gunoi.

Pe pachet scrie... ca mai sus. La primele doua nu ma bag însa un oxid de carbon am mai întâlnit de curând. Era acolo bioxid dar, cu bunavointa, îi mai luam din oxigen.

Care va sa zica în pachetul verde zac 8 mg din criminalul oxid (m-am uitat si pe tigarete, acolo nu scrie nimic; daca scrie pe pachet atunci acele cantitati se aplica... la pachet). Un pachet pe zi timp de un an ar fi 8 mg x 365 zile, adica vreo 3 grame. Poate ca sunt unii mai darnici si dornici sa plateasca mai multe taxe de viciu pe zi, eu ma opresc la una singura.
O fi mult? O fi putin? Cautam referinte.

"Potrivit ministrului mediului, Attila Korodi, prin programul Rabla au fost scoase din circulatie, în ultimii trei ani, peste 46.000 de masini cu o vechime mai mare de 12 ani si a fost redusa cu 1.000 de tone cantitatea de monoxid de carbon emisa."

O mie de tone în trei ani? Adica 333 de tone pe an? Si doar prin înlocuirea unei masini vechi cu o masina noua? Dar daca opresti masina pe dreapta, fie ea veche sau noua? Respiri.

E buna si aritmetica la ceva. În ciuda aproximarilor, nu pot sa nu ma întreb de ce nu punem, de mâine, poze si pe masini. Macar pentru a fi si noi o data primii în lume.

vineri, 27 iunie 2008

Garantat conditionat

Am taiat copacul, am secat lacul, ne bate soarele în cap, cautam racoarea.

Racoarea se cumpara de la magazin sub forma de masinarie care se agata în perete si se baga în priza. Avem tehnologie, avem garantie, poate sa ne bata soarele ca nu ne mai pasa.

Cu garantie? Da, daca.
Daca... precum scrie în cartulie si în Certificatul de garantie.

Si de aici încep sa apara problemele. Neprevazute.

Ai vrut garantie? Trei (doi, cinci...) ani ai cutie. E treaba ta unde o pastrezi în tot acest timp.

Garantia impune însa si alte conditii. Trebuie sa le respecti si pe acestea.

"Revizii tehnice", e de înteles. "Anuale", de acord. Dar câte? Si când?


Citesti si afli: în ziua în care temperatura exterioara este cuprinsa între 0° si 15°, dar obligatoriu mai mare decât 25°.

Si asa ajungi sa îti iei lumea-n cap. Iar singura scapare este sa gasesti locul unde mai exista un lac, un copac. Un dram de noroc.

joi, 26 iunie 2008

Omul nou în lupta cu eternitatea



Copacul e verde, / Prostia nu doare. / Viitor de aur / Tara noastra are.
(folclor contemporan)

Imagini furate cu nerusinare de la Emi. Un material didactic ajutator se poate gasi, la nevoie, si aici.