Flash-mob-ul forfecaţilor

Clădirea Guvernului se află în Piaţa Victoriei, peste drum de Muzeul Antipa. Apropierea nu este întâmplătoare. Nu ştiu ce spun statisticile, dar există schimburi permanente între cele două instituţii. Exponate de la Antipa ajung în Guvern, personaje de la Guvern sfârşesc la Antipa. Acesta este locul.

*****

Ora 10:50. La ieşirea de la Metrou dinspre Aviatorilor se află o mână de oameni. Cam puţine IMM-uri în Bucureşti! Totuşi, să nu uităm, e sâmbătă, zi de mers la piaţă, zi de dat cu aspiratorul. E mai greu să te mob-ilizezi.
Apare şi personajul nelipsit al locului. "Dă-mi şi mie un ban!". Am un ban dar nu este de dat. Eu vreau să-l "investesc". "Mergi acolo, e unul Pogea, el e cu banii", i se răspunde. "Mergi repede că după 1 Mai venim să-ţi facem concurenţă."

Ora 11. S-au strâns două mâini de IMM-uri. Se mai aşteaptă, poate mai apar. E criză.

Ora 11:10. Personajul locului strigă: "Să trăiţi, domnule preşedinte!" şi fuge în mijlocul străzii. Ştie el ceva. Din Logan-ul alb care stătea la stop se iveşte chipul zâmbitor al preşedintelui ţării. Cei doi îşi dau mâna, par cunoştinţe vechi. IMM-urile sunt blocate. Până să se dezmeticească se face stopul verde şi Traian Băsescu dispare. La fel cum apăruse, fără sirene, fără girofar. Omul străzii pare mulţumit. Are şi colţul acela avantajele lui. Mă rog, o să vedem peste o lună. Până atunci... să trăiţi bine!

Ora 11:15. Grupul se pune-n mişcare. Ajunşi în faţa clădirii Guvernului scapă pe jos bănuţii de "investit". Vreo doi agitaţi fac poze. Jandarmii din post sunt complet nedumeriţi. "Ce fac ăştia? Aruncă cu bani?" E de înţeles mirarea lor. Cei care sunt acum acolo nu par să fie dintre cei care de obicei aruncă cu bani. "Băi, cine sunt aştia? Sunt nebuni, nu le mai trebuie banii?" De unde să ştie bieţii oameni ca banii aceia nu erau aruncaţi. Erau micul obol la "investiţiile" lui Pogea, ministru de finanţe, nu doar un biet jandarm. Mă caut şi eu prin buzunare şi-i las lui Pogea doi bănuţi. Două monede de 1 ban, baza sistemului monetar românesc. Astăzi nu ţi-i mai primeşte nimeni dar specialistul Pogea va şti ce să facă cu ei. "Investiţii", desigur.

Ora 11:20. Au ramas doar jandarmii şi Pogea, ascuns după draperii. Şi, peste drum, Muzeul Antipa.

*****

Am plecat şi eu de acolo, nu mai aveam ce vedea. Cu treburi, în altă parte a oraşului.
Nebunie pe stradă, maşini, claxoane, poliţie. Dau şi peste explicaţie curând: un circ işi scosese cămilele la plimbare prin cartier.

Mă uit la ceas. Nu trecuse nici măcar o oră şi "investiţia" mea işi arăta primele roade. Să mai spună cineva că n-avem guvern performant.

Licht, mehr licht!

A zis un neamţ, odată. Pe când trăgea să moară. Pe vremea aceea se căuta lumina.

Asta a fost demult. Astăzi este nevoie de întuneric. Aşa că faceţi bine şi stingeţi lumina. La ora opt şi jumătate. Salvăm Pământul mai cu spor pe întuneric.

Dacă vreţi să-l salvaţi în cadru festiv mergeţi în Piaţa Constituîiei unde puteţi să aprindeţi lumânări, să beţi o bere şi să vă delectaţi cu muzică interpretată la polizor. Unplugged.

Comunicatul oficial (şi invitaţia):

Sâmbătă, 28 martie, la 20.30, oameni din toate colţurile lumii vor stinge lumina pentru o oră, pentru a arată că le pasă de schimbările climatice. În România, WWF va celebra Earth Hour în Piaţa Constituţiei, unde, cu ajutorul voluntarilor, vom desena numărul 60, simbolul evenimentului, din lumânări. Trupa Sistem va anima atmosfera cu un concert unplugged, iar cei de la Astroclubul Bucureşti ne vor arăta, prin telescoape, stelele care nu se pot vedea cu ochiul liber.
Vă aşteptăm in Piaţa Constituţiei, pe 28 martie, la 20:30!
Persoanele care doresc să facă parte din "60", sunt aşteptate la eveniment la ora 20.00.

(luat de aici)

Eu nu am să particip. Mie îmi place lumina. Nici nu sunt amator de muzică la polizor.
Ideea este însă bună. Când forma de manifestare va ţine cont şi de mine mă voi duce.

Preţul fierului în vreme de criză

Imaginea alăturată am cules-o dintr-un pliant al unui magazin de mobilă. Pliantul mi l-a pus un necunoscut în cutia pentru scrisori.
Nu îmi este foarte clar de ce am fost tocmai eu cel ales dar, dacă tot a ajuns la mine, m-am apucat să-l răsfoiesc. Aşa am avut ocazia să văd cele două "scaune de grădină".

Nu, nu am nevoie de "scaune de grădină". Nici măcar nu mi se par foarte atrăgătoare faţă de alte modele de pe la alţi comercianţi. Scaune obişnuite.
Totuşi, ceva ar trebui să aibă deosebit. Oare din ce vor fi fiind făcute? Pliantul este lămuritor: scaunele sunt făcute din fier şi material textil. Ca să vezi unde poate să ducă şi criza asta!

Şi tot la capitolul pliante nesolicitate strecurate în cutia pentru scrisori:

Un vânzător de pantofi îşi va deschide magazin undeva prin oraş. Grijuliu cu afacerea proprie, domnia sa îşi anunţă posibilii clienţi din timp. Doar, doar prinde vreunul desculţ.

Ca să fie mai convingător işi prezintă atuurile. Şi forţa.
De-un exemplu, eu ar trebui sa fiu impresionat de succesul său mondial. Concretizat în...

Iniţial am considerat că e vorba de o simplă şi banală neatenţie. Eroare! Un titlu aflat puţin mai jos mă face să-mi dau seama că nu este aşa:

Deja am probleme: "peste aproape" este echivalent cu "aproape peste"? Sau cu "aproape sub"? Oare câţi pantofi are o pereche acolo? "Peste aproape" unul sau "peste aproape" doi?

Complicată treabă şi cu pantofii ăştia. Mai bine umbli desculţ. Că tot e criză!

Mitocănii electorale

Astăzi, în cartierul cu multe farmacii.

O haită de ATV-uri conduse de vlăjgani în toată firea îi bucură pe viitorii votanţi. Vreo şase (poate şapte) hăndrălăi călare defilează câte trei pe un rând provocând exclamaţii de mulţumire din partea şoferilor aflaţi întâmplător pe aceeaşi direcţie de mers şi admiraţia călătorilor dintr-un autobuz. Un altul, mai isteţ, s-a urcat pe trotuar şi face potecă printre umblătorii pe jos.

ATV-urile sunt roşii şi au pe ele câte un afiş. Pe afiş este trecut numele unei candidate la o pensie de parlamentar, de meserie "artistă de şou-bîz". Sau, cine poate şti, posesoarea şi a unor alte atu-uri decât actul de identitate cu numele "Luminiţa Anghel".

Trecător norocos, scăpat teafăr, am aşteptat să se îndepărteze zgomotul şi fumul ca să constat absenţa timoratului poliţist. Fiind un mare iubitor de mitocănie urbană am recepţionat din plin mesajul electoral: "afară cu mizeria din oraş!".

Câteva filme

Nu stiu daca mai exista critici de film prin România dar am aflat de curând ca exista o Asociatie a criticilor de film. S-ar putea spune ca daca exista o asociatie a breslei atunci exista si critici de film. Nu e obligatoriu, s-au mai vazut si alte cazuri.


Dar nu asociatia este subiectul acestei însemnari ci un clasament al celor mai bune filme autohtone din toate timpurile facut de organizatia mai sus pomenita.
Ei ii spun "top". Top-netop, clasamentul arata cam asa:

1. Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970)
2. Padurea Spanzuratilor (Liviu Ciulei, 1965)
3. Moartea Domnului Lazarescu (Cristi Puiu, 2005)
4. 4 luni, 3 saptamani, 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
5. Secvente (Alexandru Tatos, 1982)
6. Nunta de piatra (Mircea Veroiu, Dan Pita, 1973)
7. La moara cu noroc (Victor Iliu, 1956)
8. A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006)
9. Proba de microfon (Mircea Daneliuc, 1979)
10. Croaziera (Mircea Daneliuc, 1981)

Mie mi-au scapat vreo doua filme dintre cele zece. Este însa exact pe gustul meu asezarea de pe primele doua locuri. Si parca pe Mircea Daneliuc l-as vedea ceva mai sus. Dar eu nu sunt critic de film.

Se pot spune multe despre cât de semnificativa este o astfel de clasificare si despre cum se pot compara filme facute in 1956 sau 1970 cu cele din 2006 sau 2007. Pâna la urma important este ca aceste filme exista. Mai mult decât atât, vestea cea buna este ca ele vor putea fi vazute (sau revazute) la cinematograful Studio (Bucuresti) în perioada 31 octombrie-2 noiembrie. Vestea cea rea este ca Bucurestiul geme de snobi.

Alte referinte: aici.

Poticaru' asa mi-o zâs

Nu mai este o noutate, un ministru cu vocatie de constructor a hotarât, spre binele natiunii, ca începând din aceasta luna se vor desfiinta celebrele plafoane ale farmaciilor.
Tot în aceasta luna distribuitorii de medicamente au hotarât (de capul lor) desfiintarea livrarilor. Dar aceasta este o alta poveste. Aparent fara legatura cu constructiile.

Dupa cum bine stim, un ministru întâi gândeste si apoi vorbeste. Asa e obiceiul la ministri. Altfel le creste nasul si ajung sa aiba nevoie de tot felul de operatii estetice.
Sunt sigur ca domnul ministru fara plafoane a luat în considerare faptul ca, în orasele patriei, farmaciile se afla de regula la parterul blocurilor. Si ca desfiintarea plafonului de la parter s-ar putea sa aiba unele implicatii asupra podelelor de la etajele superioare. Nu exista motiv de îngrijorare aici.

Aflat cu treburi prin oras am încercat sa estimez cam care ar fi modificarile urbanistice la care trebuie sa ma astept. Exemplul de mai jos este cules în câteva minute, cam cât iti ia sa mergi pe jos o statie (scurta) de autobuz. Imaginile sunt din Bucuresti, sectorul 6, strada Drumul Taberei. Cartier de blocuri. Sunt de acolo doar printr-o întâmplare. Puteau fi si din alte colturi ale aceluiasi oras.

Acestea sunt doar farmaciile prezente la vedere, la strada. În spate, pe aleile dintre blocuri, se mai pot gasi alte doua-trei farmacii.

Sunt multe? E bine ca sunt multe, ai de unde alege. Într-o economie sanatoasa (nu?) concurenta este benefica. Dar oare farmaciile se concureaza? Mai degraba se sprijina, unele au chiar si un perete comun. Oricum, se pare ca le merge bine.

Multimea de farmacii naste întrebari. Nu domnului ministru, domnia sa se ocupa de raspunsuri si acum raspunde de plafoane. Daca acum zece sau cinsprezece ani cartierului îi ajungea o singura farmacie (cea din imaginea cu numarul 1), cu cât a crescut astazi consumul de medicamente?
Iar daca n-a crescut consumul, cam cât de profitabila este negustoria cu aspirine?

Din punctul de vedere al consumatorului de aspirine serviciile sunt complete si ireprosabile. Lânga cele sase farmacii se afla si sase sedii de banca. La îndemâna.

Limba lui Bank

Îndemnul irezistibil de alaturi l-am descoperit într-un pliant editat de Metro Cash&Carry SRL. Treaba negustorului este sa vânda marfa. Acum. Nimic rau în asta. "Costul" e cel ce mi-a atras atentia.

Conform promisiunii, lamuririle se gasesc pe ultima pagina. Si arata cam asa:

Criza finaciara, banci în faliment, burse în cadere... la altii. La noi e raiul pe pamânt, bancile nu mai cer dobânda, comisioanele bancare au devenit istorie. Trai pe vatrai, avea dreptate domnul acela din Guvern. UniCredit Tiriac Bank ofera exemplul cautat.

Daca citesti în limba româna, ai putea crede ca da. Dar daca este scris în limba lui Bank? Traducerea... pe o cu totul alta foaie:

Parca începe sa se simta lipsa unui dictionar.

Tu de ce fugi?

Umblând cu treburi prin oras mi s-au oprit privirile pe un afis. În afis o persoana, o "ea", sare dintr-o masina si o rupe la fuga. Textul imprimat cu litere mari: "De ce fugi?". Mai mult n-am apucat sa vad. Dar am ramas cu întrebarea: oare de ce fugea? Mi-am dat singur raspunsul: pâna vor creste ridichile exotice plantate în Piata Universitatii si se vor transforma în promisa autostrada suspendata fuga a ramas singurul mod de a ajunge la timp undeva. Ne adaptam.

La al doilea afis purtând aceeasi întrebare m-am oprit. Aici fugea un "el". Cercetând cu atentie a venit si lamurirea. Subiectul nu era traficul infernal, nici fuga dupa înca 50% la salariu, nici macar banalul credit "fara dobânda". Subiectul era... un "marathon". Asa se numeste, asa i se ofera bucuresteanului pe-acolo trecator: Bucharest International Marathon.

Între timp m-am mai documentat. Organizatorul este asociatia Bucharest Running Club (cum altfel?) si evenimentul va avea loc în 12 octombrie. Poate participa oricine (oricine plateste taxa de participare - asa numita "cursa populara" este fara taxa). Detalii se gasesc pe site.

Asadar, daca pe 12 octombrie veti întâlni alergatori prin oras, opriti-i si întrebati-i creativ:
"Tu de ce fugi?".

Hauliuu, mâncat'as!

E sukara, sa n-am parte!

A lu' Hoprescu cum o fi?

Senzatii neplacute

Când am revenit în oras prima impresie a fost ca sunt agresat de un miros neplacut. A trecut ceva timp, ma asteptam sa ma obisnuiesc. Degeaba. Duhoarea persista. Mai mult decât atât, descoper zilnic alte surse de miros.

As deschide fereastra sa aerisesc dar mirosul vine din exterior.
N-am ce sa deschid. Dimpotriva.

Garantat conditionat

Am taiat copacul, am secat lacul, ne bate soarele în cap, cautam racoarea.

Racoarea se cumpara de la magazin sub forma de masinarie care se agata în perete si se baga în priza. Avem tehnologie, avem garantie, poate sa ne bata soarele ca nu ne mai pasa.

Cu garantie? Da, daca.
Daca... precum scrie în cartulie si în Certificatul de garantie.

Si de aici încep sa apara problemele. Neprevazute.

Ai vrut garantie? Trei (doi, cinci...) ani ai cutie. E treaba ta unde o pastrezi în tot acest timp.

Garantia impune însa si alte conditii. Trebuie sa le respecti si pe acestea.

"Revizii tehnice", e de înteles. "Anuale", de acord. Dar câte? Si când?

Citesti si afli: în ziua în care temperatura exterioara este cuprinsa între 0° si 15°, dar obligatoriu mai mare decât 25°.

Si asa ajungi sa îti iei lumea-n cap. Iar singura scapare este sa gasesti locul unde mai exista un lac, un copac. Un dram de noroc.

O recapitulare

Sâmbata:
Orasul a fost napadit de camile si clovni. Eu stiam ca s-a încheiat campania electorala dar... la un oras mare nu se cunoaste.

Duminica:
Vecinii au ales primarul. Influentati de ce vazusera cu o zi înainte pe strazi au pus primar o paiata un "independent". Le doresc sa fie sanatosi.

Luni:
Am nimerit un autobuz RATB cu aer conditionat. E important sa ai un primar gospodar! Pasagerii erau împartiti în doua grupuri: unii închideau geamurile, ceilalti le deschideau. Nici nu mai conta ca autobuzul statea câte zece minute la fiecare semafor.

Marti:
A fost fotbal. La fotbal se pricepe toata lumea. Eu am remarcat lipsa unor fotbalisti celebri: Becali, Borcea si, ultimul venit, ceferistul Fahter (sau ceva pe-acolo). Fara ei era de asteptat sa nu câstigam.

Miercuri:
Oameni suparati, oameni ocupati. Unii dezbat meciul, altii dezbat alegerile. Subiecte.

Joi:
Adica astazi. Se-ncinge asfaltul. Ar fi buna o vacanta. Un Parc, ceva? Poate mai târziu...

Mineriada 2.0

Pune mana pe o perna si vino sambata, 14 iunie, la ora 15:00 fix langa fantana de la Arhitectura (Universitate) sa ne batem de ne sar fulgii timp de 5 minute. Sarbatorim relaxat mineriada pe 2008 printr-un flash-mob fara vrajba si vanatai.
*Regulament de capaceala cu perne:
Da sfoara-n toata tara despre bataia cu perne. Bataia cu perne nu începe mai devreme de ora prestabilita. Jocul se încheie dupa aproximativ 5 minute de la declansare. Nu loviti persoanele care nu au perne în mâna, decât daca acestea v-o cer. Pentru "STOP JOC", arunca perna din mâna. Oricine are în mâna o perna, cunoscut sau necunoscut, reprezinta un adversar şi poate fi “capacit”. Este interzisa introducerea unor materiale adiţionale sau alte obiecte contondente în pernele de lupta. Singura "încarcatura" acceptata este puful natural din perna, cu variatiuni ornitologice pe temele gaina, rata, pinguin, etc. Încercati cu încredere pernele cât mai moi!

Mesaj cules de aici.

Am si eu câteva nelamuriri:

Care este scopul actiunii?
De ce sa fie evitate persoanele care nu au perne în mâna? Tocmai ele ar trebui sa fie lovite. Mai ales cele care poarta ochelari.
Cine îsi asuma rolul lui Ion Iliescu? Hai, dom'le, putin curaj! Nu ti se întâmpla nimic!

În rest, un bun exemplu de manifestare a retelei sociale perfecte. De 5 minute.

PS: desi nu scrie în anunt, eu sper ca "organizatorii" au în vedere sa scoata si un ziar dupa desfasurarea evenimentului. Se poate folosi exemplul de aici.

Comert si consum

Aflu si eu, cu oarecare întârziere si pe cai ocolite, cum ca, împinsi de o apriga nevoie, niste pornografi "academicieni" de la Catavencu au iesit la cumparaturi.

Cu întârziere pentru ca asa a fost sa fie; alte treburi mai importante.
Pe cai ocolite pentru ca, de niste ani buni, nu mai dau banii pe foaia vulgara.

Curios si neîncrezator, am dat o cautare pe Internet si am gasit ceva aici (cum au bagat filmul in "editia print" cred ca n-am sanse sa aflu vreodata).

Mda, e si aceasta o cale. Dar nu-i pacat de pingele sa bati tot drumul din Pantelimon si pân' la Hurmuzachi, fosta Piata Muncii de la Bariera Vergului? Nu e mai bine sa te informezi înainte?

Pentru data viitoare, când va va mai înghionti necesitatea, "academicienilor", luati de-aici:

Cu factura, cu acte în regula, nu doar cu o amarâta de chitanta care tot nu e buna la nimic.

Un fest. Festul.

S-a încheiat si târgul de carte. Adica "Bookfest" ("târg" ar fi sunat mult prea provincial).

Lume... ca la târg. Unii veniti dupa carti, altii veniti ca sa vada si, o a treia categorie, cei veniti ca sa fie vazuti.

Acestia din urma vor avea în zilele imediat urmatoare o noua ocazie.
Detalii aici.

Nici ou, nici gaina.

Cu niste ani în urma am cunoscut un producator de pantofi.
Îsi facuse o mica fabrica în oras, se pricepea la facut pantofi, îi placea sa faca pantofi.

Nu stia sa vânda asa ca apelase la Metro Cash&Carry. Si reusise cumva sa-si puna pantofii în rafturile Metro. Cum? Cumva.

Toate bune si frumoase, sa zicem, mai putin conditiile care îi fusesera impuse. Vânzatorul încasa banii dar nu-i dadea decât dupa trei luni. Si uneori nici atunci.

Spre "ghinionul" pantofarului, pantofii se vindeau. Vânzatorul cerea mereu alti si alti pantofi. Banii... mai târziu. Între timp mai trebuiau platite materiile prime, salariile, cheltuielile curente. Omul ajunsese dator la banci si la furnizori desi... afacerea aparent mergea din plin.

Solutia gasita: producatorul a renuntat la contractul cu lantul Metro autohton, si-a luat pantofii si a mutat vânzarile în Bulgaria. Culmea: si-acolo tot prin Metro. Dar în cu totul alte conditii.

Mi-am adus aminte de povestea de mai sus (întâmplata cu câtiva ani în urma) citind despre actiunea intentata de Toneli Holding împotriva Metro Cash & Carry Romania SRL. Aici.
Un pas înainte.

Sondajul lui Mutu - Opinie si marketing

Daca e vreme de alegeri se înmultesc brusc si sondajele. Stiintifice. Cu cât mai stiintifice, cu atât mai credibile. Chiar daca nu sunt doua la fel.

Un sondaj recent ne spune cum se vor distribui voturile în Bucuresti.

"Sondajul de opinie a fost realizat în perioada 13-16 mai, pe un eşantion de 1.770 de persoane cu drept de vot din Bucureşti şi are o marjă de eroare de +/-3%."

Adica 1770 de oameni au fost întrebati prin telefonul fix, mobil sau intermediar si toti cei 1770 au raspuns cu amabilitate. 1770 este numarul exact si semnificativ pentru Bucuresti. Acopera toate preocuparile, toate vârstele, toate nivelele de educatie. Plus sau minus 3%, c-asa-i stiintific.

Un singur lucru nu ne spune sondajul: câti se vor prezenta la vot. Toti, jumatate, cincisprezece?
Pe site-ul sondorului trebuie sa te înregistrezi ca sa îti arate ceva. Daca pe mine n-au avut curiozitatea sa ma întrebe (niciodata!), eu de ce m-as înregistra?

Si nici nu am nevoie. Stiu câti se vor prezenta la vot. Va spun si voua, nu e un secret: 30%

De unde stiu? De la Mutu. Care declara ca îl sustine pe Gusa. În poza se vede cam invers dar trebuie sa fim si noi cât de cât întelegatori.

De unde a scos Mutu cele treizeci de procente? Asta-i chiar buna! Din De la Gusa, de unde altundeva?


Daca si Mutu, prietenul lui Gusa, vine pâna la Bucuresti special ca sa voteze, voi ce-asteptati de stati pe margine? Veniti cu totii, 30% se aduna greu.

Istoria se repeta

Am în continuare o problema: se apropie alegerile si n-am gasit înca primar de sector.

Colegul de partid al doctorului Oprescu iese din discutie caci, nu-i asa, cine se-aseamana se-aduna.

Individul care ma ameninta cu pumnul saptamâna trecuta si-a schimbat subit pozele împrastiate prin cartier. În noua ipostaza nu mai are mâini dar am apucat sa-l vad si nu ma mai poate pacali.

Purtatorul semnului de alaturi mi-a agresat cutia postala cu o hârtie în care îmi atrage atentia ca el îndreapta lucrurile. Nu-mi spune ce lucruri îndreapta si nici de ce. Daca lucrurile acelea nu trebuiesc îndreptate?

Si-apoi istoria ne spune cam asa:

ieri: Agamemnon - Agamita
astazi: Antoniu - Antonel

E-adevarat ca istoria se repeta dar mi-as dori totusi ceva original.

Ziua noptii muzeelor

Sâmbata a fost ziua noptii muzeelor.

Zic unii cum ca o suta de mii de oameni au vânat muzee în noaptea de sâmbata spre duminica. Organizatorii au anuntat si publicul disciplinat s-a conformat.
Ce daca era noapte? Ce daca era întuneric? O data pe an e noaptea muzeelor. Ziua muzeelor este în fiecare zi dar, nefiind anuntata oficial, nu are nici un haz.

Ma întreb, daca s-ar anunta ca mâine e noaptea policlinicilor, cât de mari vor fi cozile la doctor? Dar daca s-ar anunta ca mâine e ziua muzeelor?

Mai bine sa tac si sa nu dau idei. Pe 10 iunie e ziua parasutistilor.

***

Tot sâmbata a fost si un concert (mare concert!) pe stadionul Progresul.
Oferta bogata: daca nu-ti place la muzeu poti merge pe stadion. Am cautat si eu sa aflu ce s-a întâmplat pe la concert. Din diferite surse am aflat ca au fost douazeci de mii de spectatori care au vazut un total de sapte rochii.
Eu cautam alte detalii dar, în lipsa lor, sunt bune si acestea. Muzeele conduc detasat.

John McLaughlin

Evenimentul saptamânii:

concertul lui John McLaughlin de la Sala Palatului

Cine o mai fi si John McLaughlin asta?