Cind marile spirite se intilnesc

Daca tot e sarbatoare, am si eu dreptul la o pauza.

Daca tot e pauza, ce-ar fi sa mai dau o raita prin cele bloguri. Poate gasesc spiritul pierdut al Craciunului, poate aflu si eu cum e cu socializarea la bloggeri. Poate.

Si aflu:

"Dacă tu eşti destul de prost să nu realizezi că interacţiunea cu un obiect metalic, relativ greu şi deloc moale îţi poate produce o vânătaie, atunci viaţa merge înainte!. Funcţionează! Pe mine nu mă doare că dai peste căruţul meu! [...] Vreo 5 blameci i-am luat înainte să îmi dau seama de cele de mai sus. Vreo două vaci blonde care se uitau pe sus sau vorbeau la telefon şi dadeau cu spatele. Copiii îi mai feream, dar dacă mă-ta nu vede încotro te mână, nu lăsa sânge pe cărucior! [...] Favoriţii mei au fost unii care se holbau la nişte rafturi şi vorbeau în acelaşi timp la telefon."
Vorbe culese de aici.

"[...] Nu vreau sa scriu un articol despre comportamentul concitadinilor mei intr-un hypermarket. As putea sa insir pagini intregi despre, de pilda, taranul care imi futu un carucior cat de tare putu in cur in timp ce vorbeam cu Adela la telefon (si nu-si ceru scuze ulterior) [...]"
Victima se exprima elegant aici.

Nu stiu daca am gasit spiritul Craciunului dar "socializarea" este usor de recunoscut.
Socializare 2.0, sa fie clar!

Acum va las ca am treaba. O fanfara nocturna trompeteste la usa. Ca la Craciun...

PS: am mai gasit si altele; despre ele povestim data viitoare.