Ersatz. Industrial post-industrial.

E sfirsit de saptamina. Am stat pe linga casa. Treburi gospodaresti, ceva cumparaturi. In piata, traditional.
La o taraba este prezent acelasi mos Gheorghe pe care-l stiu de ani. Astazi vinde o mina de praz, vreo trei gulii si niste cepe. Intru in vorba, mai mult din politete: "Cu ce te mai ocupi, mos Gheorghe?". "La fel ca-ntotdeauna.", imi spune. "Cu industria." Plec adincit in ginduri.

Prin anii '70, peste ocean, un oarecare Daniel era mare amator de ciuperci. Deoarece nu era multumit de ceea ce gasea in magazine, in fiecare toamna Daniel isi lua sacul si pornea prin padure dupa ghebe. Vecinii isi dadeau coate si pufneau in ris; in plina epoca industriala, omul de linga ei isi pierdea vremea adunind ciuperci. Ca sa scape de explicatii plictisitoare si greu de inteles Daniel si-a botezat ciupercile ca fiind "post-industriale" si si-a vazut de treburile sale.

Ceva mai tirziu, nu mult, tot pe acolo, un altul, Alvin, scornea o trebusoara si mai lata. Cica "industria"-i pe duca, omenirea se va satura de masini si se va ocupa numai cu hamburgheri si pizza. Nu peste tot odata, ci treptat. Cum zicea Claude: intii la vest si-apoi, incet, incet, spre est.
Tot felul de ciudati, nici nu-i mai stiu pe toti, e mult de-atunci. Si nici nu ar trebui sa-i stiu. Traiesc intr-un est, in prezent. Si daca prezent nu e, nimic nu e.

Dar prezentul acesta cum e? "Industrial", cum sa fie.

Mos Gheorghe face "industrie", baiatul care distribuie pliante in cutiile de scrisori este si el "din industrie", cizmarul de la colt face, la rindul sau, "industrie" pura.
Vecinul de palier e mai scolit. A fost la facultate, acum scrie programe. Cunoaste trei limbaje cu biblioteci cu tot. Nu a fost inventat interpretor sa ii reziste (compilatoare... nu mai folosim). Daca-l intrebi, surpriza: si el tot de "industrie" apartine.

Nu stiu daca am motive sa ma bucur sau trebuie sa ma intristez.
Pe de o parte, e ceva sa fii inconjurat de o asa "industrie", cit cuprinde. Cu atit de multi locuitori angrenati "in industrie", dupa ani, România a ajuns, in sfirsit, acea mare putere "industriala", dupa cum si-a dorit.
E drept, sint altii care acum se post-industrializeaza. Daca nu cumva deja s-au post-industrializat.
Sa fie la ei acolo. Noi sintem mai mici si mai la est. Iar noua ne place cum suna cuvintul "industrie". Dupa cum ne place si cuvintul "web".
(Sa nu uit: cu prima ocazie trebuie sa-i vorbesc lui mos Gheorghe de "web"!)

E sfirsit de saptamina si, in loc sa-mi vad de ale mele, pierd vremea insirind prostii pe aici.
Anul acesta a fost un an bogat in ghebe. Eu am avut norocul sa nu fac parte din "industrie", asa ca acum ma duc sa-mi aranjez ciupercile in beci.

À bon entendeur, salut!