Fiat justitia?

Despre justitie si o lume care se incapatineaza sa nu piara.

In imaginile insotitoare se poate vedea un lac glaciar. Situat in Parcul national Muntii Rodnei. Intr-o zona protejata inclusa si in patrimoniul UNESCO. Sa ne cunoastem tara!
Lacul este cunoscut sub numele Taul Stiol. Prin alte locuri i se mai spune si Iezerul Izvorul Bistritei Aurii. Doua denumiri, aceeasi minune plasmuita de Natura. Ignorata de unii (multi), cunoscuta de altii (putini).

In toamna anului 2002, un oarecare Gavrila, pe atunci primar in orasul Borsa, oras aflat in vecinatatea Muntilor Rodnei, a fost strafulgerat de o idee si-o pofta. Lacul glaciar ar trebui "valorificat".

Dupa valoarea si pregatirea domniei sale, pofta ce-a poftit-o a fost sa-si instaleze gratarul pentru mici pe malul lacului in timp ce berea se va raci cufundata in apele limpezi.

Si-a incropit pe loc o poveste cu o aductiune de apa pentru o pirtie de schi aflata peste alte vai si munti, a pus pe hirtie planul a treizeci de parcele pentru "casute de vacanta" si s-a pus rapid pe treaba.

Pentru ca mersul pe jos nu se potrivea cu statutul sau de primar si om politic, Gavrila a trimis intii buldozerele sa-i croiasca drum de masina pina linga lac. Si buldozerele au scurmat harnic fragila pajiste alpina. Urmele se mai vad inca si mai sint folosite si astazi de "iubitorii de natura" prevazuti cu cite patru roti.

Accesul cu masina fiind astfel rezolvat, intreprinzatorul Gavrila a constatat ca apa din lac ar fi prea putina si ca lacul ar fi cam prea mic.

Oamenilor mari le sint pe plac doar realizarile mari. Si lacurile mari. Avind buldozerele deja urcate pe munte, ctitorul de scurmaturi le-a pus sa inalte si un dig care sa adune mai multa apa in lac.

Daca, furati de dinamismul succesiunii intimplarilor, ati uitat cumva, va reamintesc ca este vorba de un Parc National, de o arie protejata, de un monument UNESCO, de un cetatean dintr-o tara care se considera parte din cultura si civilizatia europeana, dintr-o aceeasi tara in care exista legi, institutii, oameni care ar trebui sa vegheze si sa impiedice vandalii, fie ei si primari inregimentati politic si motivati de diverse interese obscure, sa distruga valorile patrimoniului national (si, in cazul de fata, mai mult decit doar national)

Forfota buldozerelor nu a ramas neobservata. Nu de vreo Agentie de mediu, Garda de mediu, Minister al mediului, Comisie a monumentelor naturii de pe linga Academie sau asociatie de salvat mediul cu reflectoare, surle si trimbite acceptate de cine trebuie sa accepte.

Citiva umblatori de placere pe munti au fost indignati (raniti, chiar) de prezenta distructiva a buldozerelor si au strigat. Catre institutiile autohtone, mergind pina la presedintele tarii. Ba, culmea obrazniciei, s-au dus si mai departe si au cerut ajutorul comisarilor europeni. Din 2002 si pina astazi... povestea e lunga.
Mai cititi cite ceva si de aici.

***

Astazi Gavrila nu mai este primar. E doar consilier. Amenda de 20 de milioane de lei vechi (din 2002) a fost platita din fondurile Primariei Borsa, adica din impozitele incasate de la localnici.

Dosarul penal a fost "pe rol" pina acum citeva zile. Cind justitia româna a dat nastere la o "comunicare a Parchetului de pe linga Tribunalul Maramures referitoare la Dosarul 248/P/2004" si la o rezolutie "emisa la 23 octombrie 2007 privind pe invinuitul Grec Gavrila". Gavrila, fostul primar, actual consilier, cel cu buldozerul.

Citat din "dispozitii finale":

1. Scoaterea de sub urmarirea penala lui Grec Gavrila pentru infractiunea prevazuta de art. 217 alin. 1,2 Cod penal.

2. Neinceperea urmaririi penale fata de numitul Grec Gavrila pentru infractiunea prevazuta de art. 219 alin 3 Cod penal.

3. Cheltuielile de urmarire penala in suma de 100 lei ramin in sarcina statului.

Altfel spus, mai lasati-ne in pace cu lacul vostru, noi vrem sa bem o bere cu prietenul Gavrila. Si-o vom raci in lac, doar n-o sa piara lumea!

(detalii ale finalului povestii au aparut si aici)