Fără titlu

Blog rectificat bugetar.
Activitate suspendată forfetată.

Dictionar:

FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă. – Din fr. forfaitaire.

Guvern Boc-Pogea:
FORFETÁR, -Ă. Manifestare a incompetenţei şi a dispreţului faţă de lege şi cetăţean.

Flash-mob-ul forfecaţilor

Clădirea Guvernului se află în Piaţa Victoriei, peste drum de Muzeul Antipa. Apropierea nu este întâmplătoare. Nu ştiu ce spun statisticile, dar există schimburi permanente între cele două instituţii. Exponate de la Antipa ajung în Guvern, personaje de la Guvern sfârşesc la Antipa. Acesta este locul.

*****

Ora 10:50. La ieşirea de la Metrou dinspre Aviatorilor se află o mână de oameni. Cam puţine IMM-uri în Bucureşti! Totuşi, să nu uităm, e sâmbătă, zi de mers la piaţă, zi de dat cu aspiratorul. E mai greu să te mob-ilizezi.
Apare şi personajul nelipsit al locului. "Dă-mi şi mie un ban!". Am un ban dar nu este de dat. Eu vreau să-l "investesc". "Mergi acolo, e unul Pogea, el e cu banii", i se răspunde. "Mergi repede că după 1 Mai venim să-ţi facem concurenţă."

Ora 11. S-au strâns două mâini de IMM-uri. Se mai aşteaptă, poate mai apar. E criză.

Ora 11:10. Personajul locului strigă: "Să trăiţi, domnule preşedinte!" şi fuge în mijlocul străzii. Ştie el ceva. Din Logan-ul alb care stătea la stop se iveşte chipul zâmbitor al preşedintelui ţării. Cei doi îşi dau mâna, par cunoştinţe vechi. IMM-urile sunt blocate. Până să se dezmeticească se face stopul verde şi Traian Băsescu dispare. La fel cum apăruse, fără sirene, fără girofar. Omul străzii pare mulţumit. Are şi colţul acela avantajele lui. Mă rog, o să vedem peste o lună. Până atunci... să trăiţi bine!

Ora 11:15. Grupul se pune-n mişcare. Ajunşi în faţa clădirii Guvernului scapă pe jos bănuţii de "investit". Vreo doi agitaţi fac poze. Jandarmii din post sunt complet nedumeriţi. "Ce fac ăştia? Aruncă cu bani?" E de înţeles mirarea lor. Cei care sunt acum acolo nu par să fie dintre cei care de obicei aruncă cu bani. "Băi, cine sunt aştia? Sunt nebuni, nu le mai trebuie banii?" De unde să ştie bieţii oameni ca banii aceia nu erau aruncaţi. Erau micul obol la "investiţiile" lui Pogea, ministru de finanţe, nu doar un biet jandarm. Mă caut şi eu prin buzunare şi-i las lui Pogea doi bănuţi. Două monede de 1 ban, baza sistemului monetar românesc. Astăzi nu ţi-i mai primeşte nimeni dar specialistul Pogea va şti ce să facă cu ei. "Investiţii", desigur.

Ora 11:20. Au ramas doar jandarmii şi Pogea, ascuns după draperii. Şi, peste drum, Muzeul Antipa.

*****

Am plecat şi eu de acolo, nu mai aveam ce vedea. Cu treburi, în altă parte a oraşului.
Nebunie pe stradă, maşini, claxoane, poliţie. Dau şi peste explicaţie curând: un circ işi scosese cămilele la plimbare prin cartier.

Mă uit la ceas. Nu trecuse nici măcar o oră şi "investiţia" mea işi arăta primele roade. Să mai spună cineva că n-avem guvern performant.

Ole, ole, ole... acesta este PNL?

Din lipsă de altceva mai bun m-am folosit de HotNews.ro pentru a-i transmite câteva cuvinte domnului Ludovic Orban, membru al Partidului National Liberal, (ex-) ministru în guvernul României.

Fiind printre primii comentatori (înainte de a se instaura inevitabila plictiseală) am avut şansa ca vorbele mele sa ajungă la destinaţie. Mai mult decât atât, am primit şi un fel de răspuns.
La subtitlul Întrebarea nr. 5 Frobenius

Reiau aici schimbul de cuvinte. Cu nişte plusuri.

Fr. : 1. Cind se va hotari PNL-ul sa renunte la bolovanii care il trag in jos? Doar un exemplu: asa numitul "grup de la Iasi" (Fenechiu, diversi ministri parasutati, demolatorul Vlasov, etc). Ar mai fi si alte exemple dar cred ca le cunoasteti chiar mai bine decit vede un oarecare aflat in exteriorul partidului.

L.O. : Alegatorii au dreptul sa decida sa scape de orice fel de om politic de care considera ca nu-i reprezinta.

În calitate de alegător îi mulţumesc domnului Orban pentru ca îmi recunoaşte drepturile şi îl asigur ca m-am folosit de ele. Răspunsul domniei sale, diplomatic sau nu, îmi spune ca PNL este mulţumit de prestaţia celor pe care i-am numit "bolovani", îi consideră mai degrabă utili şi nici nu se gândeşte să se debaraseze de ei. Dacă pe mine, alegătorul, mă deranjează să-i găsesc printre candidaţii PNL, este problema mea. Faptul că partidul a obţinut numai 20% la alegerile parlamentare (şi aceasta doar după infama "redistribuire") nu doare pe nimeni. Este un procent bun pentru cei patru ani de "succese economice". Mai mult ar fi fost prea mult. Nu merită efortul de a te auto-curăţa de balast doar pentru atâta lucru. Este loc chiar şi pentru o "mătuşă Tamara"; în variantă liberală, desigur.


Fr. : 2. Ce parere aveti despre accesul in Parlament prin jocul redistribuirii voturilor? Nu ma refer aici la aspectul legal ci la, sa zicem, pe cine reprezinta cel devenit parlamentar in acest mod.

L.O. : 2. Sistemul de vot uninominal a fost aprobat si de PD-L si de PSD si de PNL, este un sistem care asigura reprezentantivitatea la nivel national si care, datorita acestui obiectiv, poate ca intr-un numar de colegii, maximum 15% din colegii sa nu conduca la alegerea candidatului cu cel mai mare numar de voturi. Orice sistem electoral este perfectibil.

Să înţeleg că părerea domnului Orban este că sistemul de vot actual "a fost aprobat de PD-L, PSD şi de PNL"? Şi că "sistemul electoral este perfectibil"? Fie şi aşa! Adică... "la nivel naţional".


Fr. : 3. Despre "transporturi", numai de bine. A mai fost unul (alt partid, e drept!) care afirma ca Romania nu va avea nevoie de autostrazi si un altul (alt minister, coleg de partid) care ne lamurea ca o scumpire a benzinei nu ne va afecta daca ne vom plimba mai putin cu masina. Exista traditie, noi sa fim sanatosi!

Lipsind semnul de întrebare nici pretenţii de răspuns nu pot avea. Rămâne cum am scris mai sus: despre morţi se vorbeşte numai de bine!

Minorităţi în viitorul parlament

Fără discriminări!

Şi ei (ele?) au drepturi!

Mitocănii electorale

Astăzi, în cartierul cu multe farmacii.

O haită de ATV-uri conduse de vlăjgani în toată firea îi bucură pe viitorii votanţi. Vreo şase (poate şapte) hăndrălăi călare defilează câte trei pe un rând provocând exclamaţii de mulţumire din partea şoferilor aflaţi întâmplător pe aceeaşi direcţie de mers şi admiraţia călătorilor dintr-un autobuz. Un altul, mai isteţ, s-a urcat pe trotuar şi face potecă printre umblătorii pe jos.

ATV-urile sunt roşii şi au pe ele câte un afiş. Pe afiş este trecut numele unei candidate la o pensie de parlamentar, de meserie "artistă de şou-bîz". Sau, cine poate şti, posesoarea şi a unor alte atu-uri decât actul de identitate cu numele "Luminiţa Anghel".

Trecător norocos, scăpat teafăr, am aşteptat să se îndepărteze zgomotul şi fumul ca să constat absenţa timoratului poliţist. Fiind un mare iubitor de mitocănie urbană am recepţionat din plin mesajul electoral: "afară cu mizeria din oraş!".

Gogoneaua verde

Saptamâna trecuta alesii neamului au dat cu legea în fauna. Modificarile la Legea vânatorii au trecut ca prin brânza prin Camera deputatilor (nici un vot împotriva). Noua forma a legii protejeaza parcurile nationale dar loveste fara crutare în ceea ce pompos se numeste Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Am dat si eu fuga sa vad reactia "salvatorilor" Deltei. De pe site rezulta ca dânsii au fost foarte ocupati în ultima vreme: au "ecologizat" Oltul. Eu as fi zis ca au mobilizat voluntari care sa strânga gunoaiele, cei care ar fi trebuit sa faca aceasta operatie fiind prinsi cu alte treburi. Cum Oltul se varsa în Dunare si Dunarea are la capat Delta se poate considera ca grija pentru Delta Dunarii i-a mânat la lupta "ecologizatoare" (exceptional cuvânt!).
Despre soarta pasaretului amenintat de alicele vânatorilor am gasit doar o poza cu un articol aparut în România Libera. La rubrica: "presa". Restul e... "cine n-are verde pierde". Ilustrata cu un peste. Verde, desigur!

Pe site-ul Administratiei Rezervatiei biosferei Delta Dunarii troneaza aceeasi tacere. Tot pe fond verde.

Doar mie îmi tiuie urechile din cauza strigatului de peste ranit al proaspatului uns guvernator?

Economico-financiara de astazi

Daca tot a pleznit ulcica financiara mondiala ce-ar fi sa pun si eu la pastrare un ciob. Aici. Poate foloseste în vremurile ce vor veni.

Analisti versati ne avertizeaza ca urmeaza o perioada de crestere negativa (nu mai pun link-uri, fac economie, voi explica mai încolo de ce). Cresterea aceasta negativa ma debusoleaza total. Sa o interpretez ca pe sfârsitul perioadei de scadere pozitiva?

Las deoparte mafaldele remunerate la numar de cuvinte pe centimetrul patrat si ascult de seriosul si discretul domn Isarescu, cel care semneaza pe leul nostru nou în care, sfatuiti tot de dânsul, avem de-a pururi încredere. Domnul Isarescu a iesit recent din sediul BNR ca sa ne explice etiologia crizei financiare: americanii nu au facut economii si au patit-o. Si ne recomanda sa facem economii ca sa nu avem si noi problemele lor.

Eu sunt un bun cetatean si, de-a lungul timpului, am învatat ca trebuie sa tratezi cu seriozitate sfaturile primite de la oamenii importanti. În consecinta am început sa-mi analizez cheltuielile curente cu scopul depistarii eventualelor surse de economii.

De-un exemplu, anul acesta nu mai pun muraturi. Ma pot lipsi de ele, este chiar mai sanatos un regim alimentar fara muraturi. Cât pot economisi astfel? Câtiva amarâti de lei. Nici nu mai caut echivalentul în euro ca ma umplu de zecimale. Nu merge, trebuie sa gasesc altceva, ceva ce cumpar curent si nu întrebuintez.

Cine cauta... gaseste!. Cumpar benzina, cumpar si accize. Folosesc accizele? Nici macar nu stiu cum arata. Ce-ar fi sa nu mai cumpar accize? Cu atât mai mult cu cât din anul viitor accizele se vor scumpi. Îmi ramin astfel niste bani pe care îi pot economisi.

Extind putin metoda si constat ca pot economisi renuntând la cumpararea a o sumedenie de taxe si impozite carora nu reusesc sa le gasesc o utilizare. Numai TVA-ul este 19% adaugat la orice cumparatura pe care o fac.

Daca ma apuc sa estimez un total îmi rezulta niste economii importante. Si uite asa dau peste o alta problema: ce fac cu banii economisti?
Daca sunt economii atunci se rezolva simplu prin depunerea lor la Casa de Economii. Adica la CEC. Sau CEC Bank, dupa cum suna neaos noua si inspirata sa denumire.

Caci, nu-i asa, "azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui". Pui de lei !

'r-ati ai dracului cu melcii vostri!

Zice un domn ministru:
"Sunt bani mai multi în sistem datorita eforturilor Guvernului României, care a gasit sursele necesare suplimentarii fondurilor din Sanatate".
Citat luat de aici.

Un ministru al "Sanatatii Publice" trebuie sa fie un om sanatos. Ca sa dea un bun exemplu cetateanului. Si daca este sanatos atunci n-are dureri. Nu-l doare nici în basca, nici sub basca.

Aveti basca? Domnul Nicolaescu are. Si înca una încapatoare din care scoate mereu câte ceva. Nu conteaza ce scoate, important e ca este sanatos si nu-l doare nimic (a avut domnia sa niste probleme cu nasul dar operatia a reusit, acum are nasul mai scurt si poate sa iasa din nou cu el în public).

Stiti ce este un ICM (Indice de Case Mixt)? Dar un DRG? Nici eu nu stiam pâna mai ieri când am aflat de aici. Mergeti si cititi, e interesant si, într-o oarecare masura, lamuritor.

Va veti lamuri si cum e cu "coeficientul Nicolaescu".
Operatia de apendicita are ICM-ul 0,9715? Baga domnul cu pricina coeficientul si opereaza apendicita la 0,8443. Mai putina anestezie (da-l dracului, rezista el!), bisturiu mai tocit (apasa si tu pe el, nemâncatule!), un pat cu trei picioare (cade? nu cade!). Si tot asa.

Situatia în sistem e buna la indicele 1? Bagam coeficientul si-o facem buna la 0.5.

V-a obligat domnul ministru sa va îmbolnaviti? Daca v-ati îmbolnavit, sa fiti sanatosi!

Hauliuu, mâncat'as!

E sukara, sa n-am parte!

A lu' Hoprescu cum o fi?

Cu parcul în catarea pustii (prin Europa)

Astazi este Ziua Mediului. Mediul, dupa cum îi spune si numele, este undeva la mijloc.
De Ziua Mediului ni se cere sa stingem lumina. Caci, nu-i asa, daca stingem lumina avem mai multe sanse sa vedem mai bine.

Legea 407 din 2006 se mai numeste si "Legea vânatorii si a protectiei fondului cinegetic". Si se refera la acea activitate "sportiva" în care unul dintre cei implicati are pusca iar celalalt are datoria sa se lase împuscat. Clar si legalizat.

La vremea când a fost adoptata aceasta Lege, o buna parte dintre "sportivi" erau plecati pe "terenul de sport". În lipsa lor Legea a inclus si interdictia de a se practica vânatoarea în perimetrul Parcurilor. Interdictie nedreapta, dureros restrictiva (sic!) si pagubitoare (pentru unii!). Prea multe Parcuri, prea lunga bataia pustii!

Daca Legea este proasta atunci ea trebuie corectata. Zis si facut. Asa a aparut propunerea legislativa înregistrata la Senatul României cu numarul L726/2007. Propunerea modifica Legea 407, modificarea esentiala urmarita fiind eliminarea restrictiei practicarii vânatorii în Parcuri.
Discutata, aprobata, semnata, parafata, trimisa Presedintelui spre promulgare.

Presedintele, fiind el mai degraba obisnuit cu pescuitul decât cu vânatoarea, o respinge. E drept, nu doar din motive de pescuit. La poarta resedintei din Cotroceni tocmai sunau adunarea o gasca de "sedentari", nepracticanti de "sporturi" dar iubitori de plimbari ne-împuscate prin Parcuri.

Vânatorii nu cedeaza. Mai exista o propunere de modificare, alta decât cea amintita mai sus.
La Camera deputatilor, de aceasta data. A doua propunere este rapid completata cu paragraful dorit de vânatori si trimisa spre acelasi Presedinte cu speranta ca smecheria va trece neobservata. Bine consiliat, Presedintele sesizeaza smecheria si respinge si aceasta noua încercare.

Vânatoarea este însa o pasiune puternica, cu radacini bine înfipte în negurile istoriei (unii ii spun "atavism", oameni rai si neîntelegatori!). Pasiunea nu poate fi abandonata atât de usor. Vânatorii sunt niste adevarati luptatori.
Zilele trecute, undeva între Ziua parcurilor si Ziua mediului, mai precis în 3 Iunie, Senatul hotaraste sa retrimita Presedintelui aceeasi propunere de modificare. De data aceasta Presedintele nu o mai poate respinge, o alta Lege îl obliga sa o aprobe.

Detalii: la Senat (se completeaza câmpul de cautare cu "L276" si "2007").
Petitia "sedentarilor": aici.

Povestea nu s-a terminat. Mai exista si o scrisoare înmânata unui europarlamentar, domnului David Dragos Florin, scrisoare destinata Parlamentului Europei prin care i se cere acestui for sa intervina.

Sunt vânatori si prin Parlamentul Europei, mai sunt înca Parcuri în România. Pentru cât timp? Vom vedea.

PS: Top-modelul din imagine îsi avea resedinta prin padurile Raraului. Pe-acolo mi s-a oferit onoarea sa-l zaresc. Sper ca de-atunci si pâna acum sa nu fi avut ghinionul sa fi întâlnit vreun "sportiv".

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Sunt câtiva morti în oras, iubito

"Sunt câtiva morti în oras, iubito.
Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;"

Suna a introducere la o emisiune de stiri dar nu e. Este vorba despre cultura. Desigur, cultura de la televizor.

Eu nu sunt un bun telespectator asa ca sunt nevoit sa apelez la altii.
Aici am gasit niste relatari despre cum prolifereaza statuile.
Precum ciupercile!

Sondajul lui Mutu - Opinie si marketing

Daca e vreme de alegeri se înmultesc brusc si sondajele. Stiintifice. Cu cât mai stiintifice, cu atât mai credibile. Chiar daca nu sunt doua la fel.

Un sondaj recent ne spune cum se vor distribui voturile în Bucuresti.

"Sondajul de opinie a fost realizat în perioada 13-16 mai, pe un eşantion de 1.770 de persoane cu drept de vot din Bucureşti şi are o marjă de eroare de +/-3%."

Adica 1770 de oameni au fost întrebati prin telefonul fix, mobil sau intermediar si toti cei 1770 au raspuns cu amabilitate. 1770 este numarul exact si semnificativ pentru Bucuresti. Acopera toate preocuparile, toate vârstele, toate nivelele de educatie. Plus sau minus 3%, c-asa-i stiintific.

Un singur lucru nu ne spune sondajul: câti se vor prezenta la vot. Toti, jumatate, cincisprezece?
Pe site-ul sondorului trebuie sa te înregistrezi ca sa îti arate ceva. Daca pe mine n-au avut curiozitatea sa ma întrebe (niciodata!), eu de ce m-as înregistra?

Si nici nu am nevoie. Stiu câti se vor prezenta la vot. Va spun si voua, nu e un secret: 30%

De unde stiu? De la Mutu. Care declara ca îl sustine pe Gusa. În poza se vede cam invers dar trebuie sa fim si noi cât de cât întelegatori.

De unde a scos Mutu cele treizeci de procente? Asta-i chiar buna! Din De la Gusa, de unde altundeva?


Daca si Mutu, prietenul lui Gusa, vine pâna la Bucuresti special ca sa voteze, voi ce-asteptati de stati pe margine? Veniti cu totii, 30% se aduna greu.

Istoria se repeta

Am în continuare o problema: se apropie alegerile si n-am gasit înca primar de sector.

Colegul de partid al doctorului Oprescu iese din discutie caci, nu-i asa, cine se-aseamana se-aduna.

Individul care ma ameninta cu pumnul saptamâna trecuta si-a schimbat subit pozele împrastiate prin cartier. În noua ipostaza nu mai are mâini dar am apucat sa-l vad si nu ma mai poate pacali.

Purtatorul semnului de alaturi mi-a agresat cutia postala cu o hârtie în care îmi atrage atentia ca el îndreapta lucrurile. Nu-mi spune ce lucruri îndreapta si nici de ce. Daca lucrurile acelea nu trebuiesc îndreptate?

Si-apoi istoria ne spune cam asa:

ieri: Agamemnon - Agamita
astazi: Antoniu - Antonel

E-adevarat ca istoria se repeta dar mi-as dori totusi ceva original.

Amenintari electorale

Bucuresti. O statie de troleibuze. La "Eroilor".
"Eroilor" nu se refera la norocosii scapati în viata din Spitalul Municipal din apropiere, ci la monumentul care se vede si în imaginea alaturata. Alte vremuri!

Lânga iesirea de la metrou se afla un cort rosu. Pe el scrie "îmi pasa". Tot pe cort sunt prinse niste afise cu un individ rotofei si încruntat. Din afisul cel mai mare candidatul arata cu degetul îndreptat oblic, în jos. Ma uit si eu în directia indicata si nu vad nimic. Ce-o fi vrând sa-mi arate?

Ma mut câtiva pasi si dau cu ochii de un alt afis. De pe refugiul din statia troleibuzelor un alt candidat, unul cu sprâncene indecent de stufoase, arata cu degetul. De data aceasta direct spre mine. Nu mai e nimeni împrejur. Verific, am toti nasturii. Oare ce vrea de la mine?

Îmi amintesc cum, în copilarie, mi se tot spunea ca nu e frumos sa arati cu degetul pe strada.
Acestora doi nu le-a spus nimeni, niciodata nimic. Norocul meu ca nu stau în sectorul 5.

Îmi gasesc un loc strategic între cele doua degete. Nu e perfect; de acolo, fara sa vreau, aud cam tot ce se întâmpla-n cort. Si ce mi-e dat sa aud ma uimeste.
O voce feminina: "Buna ziua, am venit sa semnez pentru domnul Vanghelie. Numai ca eu stau în sectorul 6". A doua voce, oarecum nedumerita: "Pai... ce vreti sa semnati?". "Stiti, mie îmi place mult de domnul Vanghelie si vreau sa semnez si eu. Adica vreau sa îi dau si eu suportul meu. Chiar daca stau în sectorul 6."
E de râs, nu e de râs? Nu ma lamuresc deloc. Negruzzi, Voda Lapusneanu, au fost multi, multi au ramas. Multi, dom'le, dar, totusi, cât de multi?

Ma gândesc putin si descoper ca ofertanta de semnaturi are pe undeva dreptate. Daca s-au bulucit unii sa semneze pentru Oprescu, Vanghelie de ce n-ar avea si el semnaturi. Ca doar n-o fi candidatul Oprescu mai breaz decât candidatul Vanghelie. La ei în partid.

N-am timp sa aflu continuarea, vine troleibuzul si plec.
În troleibuz... ca în troleibuz. Încet, încet, departe ajungi. Departe, adica în sectorul 6, cel cu surplus de semnaturi.

N-am intrat bine în sector si sunt întâmpinat, de pe un panou, de-un personaj cu o figura dragalasa. Acesta îmi cere, nici mai mult, nici mai putin decât sa-l pastrez pe cel mai bun. În timp ce ma ameninta cu pumnul.
Nici pe el nu tin minte sa-l fi întâlnit vreodata, daramite sa-i fi facut vreun rau. Oare de ce îmi arata pumnul?

În toata tarasenia aceasta singurul bun pe care-l am e votul. Pâna la urma s-ar putea sa-l pastrez. Tot n-am pe cine-alege si îmi cresc sansele sa scap nevatamat.

O semnatura, însa, parca-s da si eu. Cortul lui Vlad Tepes prin ce sector o fi ascuns?

Adaugare ulterioara:
O posibila explicatie a dorintei de "a semna pentru Vanghelie" ar putea fi cea de aici.

Cenzura vertebrala

Vuieste lumea. CNA ar fi interzis un filmulet. S-ar fi straduit cei de la CNA si ar fi gasit niste motive. Pe www.cna.ro nu apare nici o interdictie. Cna.ro nu intereseaza pe nimeni.

Cei mai indignati dintre cei din tagma indignatilor sustin ca ar fi alte motive. Indignarea celor mai indignati este o problema de constiinta si responsabilitate verticala. Cei mai putin indignati... mustacesc.

CNA a gresit din nou. Filmuletul nu trebuia interzis. Producatorul trebuia obligat sa-l difuzeze de cel putin 100 de ori pe zi. Între orice reclama stupida la orice detergent si orice emisiune stupida despre efectele nebanuite ale samponului asupra circumvolutiilor celor mai plapânzi.

Indignatii n-au decât sa-si aleaga stapânul dar eu pe cine aleg primar la "6"?

Un complot, doi comploti

Cum se poate rezolva surplusul de doctori si criza de primari?

Nu se poate rezolva. Nici macar cu un candidat independent, adica neutru.

Zice domnul doctor:
"Deranjez cumva ca trebuie sa deschid dulapurile din care o sa cada o serie întreaga de scheleti..."

Dulapurile? Poate dulapii. La Primarie este nevoie si de consecventa. Care este.


Deoarece nu-mi permit sa consider cititorii la fel de inteligenti ca ai lor am pus si o poza. Atotprezentul si explicitul "Paste fericit!" nu-l veti gasi pe-aici.

Pâna la Pasti mai este oarece timp.

Prezenti: 215, Pentru: 211

Recunosc spasit ca am uitat de existenta acestui blog.
Mi-am adus aminte ieri urmarind o discutie purtata pe site-ul unui ziar. Nu insist, nu despre acea discutie va fi vorba în cele ce urmeaza.

Cu doua zile în urma (mai exact: 15 aprilie 2008, ora 12:41) "alesii neamului" si-au manifestat grija netarmurita fata de viitorul acestei tari. Sub forma unor stick-uri de memorie (flash disk) care, conform vointei lor, ar urma sa fie date gratuit elevilor spre a fi folosite drept mediu de stocare a manualelor scolare. Sau, dupa cum este formularea originala: "În vederea facilitării accesului la manualele în format electronic se acorda fiecarui elev, la începutul fiecarui ciclu din învatamântul preuniversitar, un dispozitiv de memorie detasabil tip U.S.B."

Un gest generos, în pas cu vremurile. Oare?
Nu cumva este vorba doar de o grosolana incompetenta sau, la fel de rau, de o bataie de joc?
Sau poate... altceva? Despre "altceva" nu pot sa ma pronunt, despre incompetenta si bataie de joc va fi vorba în continuare.

Daca aveti rabdare si cititi, si daca sunteti de acord, si daca mai si credeti ca gestul foloseste la ceva... dati mai departe! Anul acesta e an electoral!

Se spune în "Expunerea de motive" ca dispozitivele ar trebui sa aiba o capacitate (acolo scrie "capitate", eu am tradus "capacitate" dar la fel de bine si potrivit ar putea fi si "copitate") de 4GB si ca pretul ar fi de ordinul a 40 RON bucata.
Ieftin. La banii nostri noi ce mai înseamna 40 de lei?
Un CD-ROM imprimat industrial ar fi cu mult mai mult, probabil 1 (un) RON. Câte manuale ar putea fi arhivate pe un CD-ROM? Poate ne va spune o editura. Câte filme luate de pe vreo retea de file-sharing intra pe un CD-ROM? Hei, e vorba de manuale scolare aici!

Nu ni se spune si cine se va ocupa de scrierea zecilor de mii (?) de dispozitive de stocare. Si cu ce costuri? Domnilor deputati nu li s-a spus ca aceste dispozitive nu vin de la mama lor gata umplute cu fisierele-manual. Care "mama lor"? Cum care? "Mama natura". Cea care a fost si la televizor.

Despre manuale, alta pozna. Cine le-a facut? Cine le-a editat? Tot "mama natura"? Ne da voie "mama natura" sa le distribuim electronic? Oare în cazemata de beton din buricul Bucurestiului nu s-a aflat de Legea drepturilor de autor? Legea nr. 8 din (surpriza!) 1996.
Lege? Ne lasi? Noi suntem deputati, "alesii neamului", noi facem legile. Voi trebuie sa le respectati.

Am mai vazut câteva comentarii legate de aberanta "Propunere legislativa pentru completarea articolului 174 din Legea nr.84/1995 privind învatamântul". Mai toate se legau de lipsa calculatoarelor, din scoli sau de prin casele copiilor. Corecte observatii, nu le voi repeta aici.
Am sa imi permit sa observ însa calculatoarele care, de bine, de rau, exista. Atâtea câte sunt. Câte din ele sunt modele vechi, rezultat al vreunei donatii, si nu au port USB?
Domnilor deputati, port-ul acesta USB este un fel de smecherie care acum este si înainte nu era. Va poate lamuri colegul "dr." Varujan Pambuccian, presedintele "Comisiei pentru Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor". Care si-a dat avizul.
Dar daca nici dânsul nu stie... lasati-o balta, problema e prea grea!

Despre monitoare si calitatea lor ce sa mai zic? Copiii de astazi vor fi maturii de mâine.
Da, mai "clasa politica", votantii de mâine, needucati si chiori.
Dar presupun ca deja v-ati gândit la "Propunerea legislativa de marire a formatului buletinelor de votare astfel încât sa poata fi vazute si de cei cu deficiente de vedere".
La partea cu educatia renunt. Caci, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si daca El nu cere, ce drept am sa cer eu? Asa ca ma opresc aici.

Nu însa înainte de a însira pomelnicul "initiatorilor". Care, cu voia trecutelor alegeri, arata cam asa:

Deputati:
Giurgiu Mircia, Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Dumitriu Mihai, Galeteanu Monalisa, Nedelcu Gabriela, Stanciu Anghel, Stiuca Alecsandru, Vasilescu Lia Olguta, Gabor Gheorghe, Ghise Ioan, Manta Pantelimon, Pusca Mircea Valer, Baban Stefan, Buzea Cristian Valeriu, Fârsirotu Vladimir Mircea, Magheru Paul, Matusa Tudor, Mircea Costache, Moisoiu Adrian, Popeanga Petre, Bîrsan Iulian-Gabriel, Movila Petru, Romanescu Marcel Laurentiu, Király Andrei-Gheorghe, Sóki Béla, Florea Damian, Amet Aledin, Buciuta Stefan, Fotopolos Sotiris, Gant Ovidiu Victor, Grosaru Mircea, Ignat Miron, Mircovici Niculae, Pambuccian Varujan, Radan Mihai
Senatori:
Solcanu Ion, Ardelean Aurel, Funar Gheorghe, Cârlan Dan, Cismaru Ivan, Szabó Ilona, Lupoi Mihail

N-am mai trecut si partidele din care fac (astazi) parte. O apa si-un pamânt.

Pentru cei care au ajuns cu cititul pâna aici: daca si anul acesta gasiti motive sa mergeti sa votati, va rog, cautati pe buletinele de vot numele de mai sus si ajutati-i sa mai stea pe la ei pe-acasa, sa aiba grija de proprii lor copii. La fel si pe cei care i-au acompaniat fara nici o retinere, conform principiului "noi votam, suntem deputati si nu gândim!".
Lista completa o gasiti aici.