Fără titlu

Blog rectificat bugetar.
Activitate suspendată forfetată.

Dictionar:

FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă. – Din fr. forfaitaire.

Guvern Boc-Pogea:
FORFETÁR, -Ă. Manifestare a incompetenţei şi a dispreţului faţă de lege şi cetăţean.

Flash-mob-ul forfecaţilor

Clădirea Guvernului se află în Piaţa Victoriei, peste drum de Muzeul Antipa. Apropierea nu este întâmplătoare. Nu ştiu ce spun statisticile, dar există schimburi permanente între cele două instituţii. Exponate de la Antipa ajung în Guvern, personaje de la Guvern sfârşesc la Antipa. Acesta este locul.

*****

Ora 10:50. La ieşirea de la Metrou dinspre Aviatorilor se află o mână de oameni. Cam puţine IMM-uri în Bucureşti! Totuşi, să nu uităm, e sâmbătă, zi de mers la piaţă, zi de dat cu aspiratorul. E mai greu să te mob-ilizezi.
Apare şi personajul nelipsit al locului. "Dă-mi şi mie un ban!". Am un ban dar nu este de dat. Eu vreau să-l "investesc". "Mergi acolo, e unul Pogea, el e cu banii", i se răspunde. "Mergi repede că după 1 Mai venim să-ţi facem concurenţă."

Ora 11. S-au strâns două mâini de IMM-uri. Se mai aşteaptă, poate mai apar. E criză.

Ora 11:10. Personajul locului strigă: "Să trăiţi, domnule preşedinte!" şi fuge în mijlocul străzii. Ştie el ceva. Din Logan-ul alb care stătea la stop se iveşte chipul zâmbitor al preşedintelui ţării. Cei doi îşi dau mâna, par cunoştinţe vechi. IMM-urile sunt blocate. Până să se dezmeticească se face stopul verde şi Traian Băsescu dispare. La fel cum apăruse, fără sirene, fără girofar. Omul străzii pare mulţumit. Are şi colţul acela avantajele lui. Mă rog, o să vedem peste o lună. Până atunci... să trăiţi bine!

Ora 11:15. Grupul se pune-n mişcare. Ajunşi în faţa clădirii Guvernului scapă pe jos bănuţii de "investit". Vreo doi agitaţi fac poze. Jandarmii din post sunt complet nedumeriţi. "Ce fac ăştia? Aruncă cu bani?" E de înţeles mirarea lor. Cei care sunt acum acolo nu par să fie dintre cei care de obicei aruncă cu bani. "Băi, cine sunt aştia? Sunt nebuni, nu le mai trebuie banii?" De unde să ştie bieţii oameni ca banii aceia nu erau aruncaţi. Erau micul obol la "investiţiile" lui Pogea, ministru de finanţe, nu doar un biet jandarm. Mă caut şi eu prin buzunare şi-i las lui Pogea doi bănuţi. Două monede de 1 ban, baza sistemului monetar românesc. Astăzi nu ţi-i mai primeşte nimeni dar specialistul Pogea va şti ce să facă cu ei. "Investiţii", desigur.

Ora 11:20. Au ramas doar jandarmii şi Pogea, ascuns după draperii. Şi, peste drum, Muzeul Antipa.

*****

Am plecat şi eu de acolo, nu mai aveam ce vedea. Cu treburi, în altă parte a oraşului.
Nebunie pe stradă, maşini, claxoane, poliţie. Dau şi peste explicaţie curând: un circ işi scosese cămilele la plimbare prin cartier.

Mă uit la ceas. Nu trecuse nici măcar o oră şi "investiţia" mea işi arăta primele roade. Să mai spună cineva că n-avem guvern performant.

Puiu

Urmărind titlurile de prin ziare (dincolo de titluri nu prea sunt motive să treci) mi-am adus aminte de o poveste mai veche. Dar încă actuală.

În plin avânt al "epocii de aur" circula un zvon cum că laboratoarele secrete de la Crevedia zămisliseră soluţia care avea să rezolve problema hrănirii întregului popor. Era vorba de un pui mai aparte, puiul cu cinci picioare. Singurul necaz era că, având atâtea picioare, puiul fugea repede şi era greu de prins. De aici şi faptul că, fiind cam puţini, puii nu ajungeau pentru toţi.
La zile importante magazinele "băgau" pui. Dacă iţi doreai şi tu unul trebuia să te aşezi la coadă cu mult înainte de ora de deschidere. Dădeai din coate, suportai cu stoicism rigorile cozii, strângeai din dinţi dar, cu ceva noroc, până la urmă te alegeai cu o punga soioasă din plastic în care se presupunea că ar fi fost mult doritul pui.
Bucuria ţinea până acasă, când descopereai şi ce conţinea punga. Nici vorbă de puiul cu cinci picioare. Mai mult, nici vorbă de pui. Înăuntru găseai doar nişte picioare. Nişte picioare amărâte de pui.

Strâmbaţi din nas, nu vă vine să credeţi? Stingeţi cu toţii lumina şi o să vedeţi.

Licht, mehr licht!

A zis un neamţ, odată. Pe când trăgea să moară. Pe vremea aceea se căuta lumina.

Asta a fost demult. Astăzi este nevoie de întuneric. Aşa că faceţi bine şi stingeţi lumina. La ora opt şi jumătate. Salvăm Pământul mai cu spor pe întuneric.

Dacă vreţi să-l salvaţi în cadru festiv mergeţi în Piaţa Constituîiei unde puteţi să aprindeţi lumânări, să beţi o bere şi să vă delectaţi cu muzică interpretată la polizor. Unplugged.

Comunicatul oficial (şi invitaţia):

Sâmbătă, 28 martie, la 20.30, oameni din toate colţurile lumii vor stinge lumina pentru o oră, pentru a arată că le pasă de schimbările climatice. În România, WWF va celebra Earth Hour în Piaţa Constituţiei, unde, cu ajutorul voluntarilor, vom desena numărul 60, simbolul evenimentului, din lumânări. Trupa Sistem va anima atmosfera cu un concert unplugged, iar cei de la Astroclubul Bucureşti ne vor arăta, prin telescoape, stelele care nu se pot vedea cu ochiul liber.
Vă aşteptăm in Piaţa Constituţiei, pe 28 martie, la 20:30!
Persoanele care doresc să facă parte din "60", sunt aşteptate la eveniment la ora 20.00.

(luat de aici)

Eu nu am să particip. Mie îmi place lumina. Nici nu sunt amator de muzică la polizor.
Ideea este însă bună. Când forma de manifestare va ţine cont şi de mine mă voi duce.

Preţul fierului în vreme de criză

Imaginea alăturată am cules-o dintr-un pliant al unui magazin de mobilă. Pliantul mi l-a pus un necunoscut în cutia pentru scrisori.
Nu îmi este foarte clar de ce am fost tocmai eu cel ales dar, dacă tot a ajuns la mine, m-am apucat să-l răsfoiesc. Aşa am avut ocazia să văd cele două "scaune de grădină".

Nu, nu am nevoie de "scaune de grădină". Nici măcar nu mi se par foarte atrăgătoare faţă de alte modele de pe la alţi comercianţi. Scaune obişnuite.
Totuşi, ceva ar trebui să aibă deosebit. Oare din ce vor fi fiind făcute? Pliantul este lămuritor: scaunele sunt făcute din fier şi material textil. Ca să vezi unde poate să ducă şi criza asta!

Şi tot la capitolul pliante nesolicitate strecurate în cutia pentru scrisori:

Un vânzător de pantofi îşi va deschide magazin undeva prin oraş. Grijuliu cu afacerea proprie, domnia sa îşi anunţă posibilii clienţi din timp. Doar, doar prinde vreunul desculţ.

Ca să fie mai convingător işi prezintă atuurile. Şi forţa.
De-un exemplu, eu ar trebui sa fiu impresionat de succesul său mondial. Concretizat în...

Iniţial am considerat că e vorba de o simplă şi banală neatenţie. Eroare! Un titlu aflat puţin mai jos mă face să-mi dau seama că nu este aşa:

Deja am probleme: "peste aproape" este echivalent cu "aproape peste"? Sau cu "aproape sub"? Oare câţi pantofi are o pereche acolo? "Peste aproape" unul sau "peste aproape" doi?

Complicată treabă şi cu pantofii ăştia. Mai bine umbli desculţ. Că tot e criză!

Despre vopsea

O problemă, un mare popor, o iniţiativă... vedeţi aici:
http://english.sina.com/china/p/1/2007/0214/104012.html

Mi-am amintit de imaginea din pagina de mai sus citind lucrarea unui expert. Adică a unuia care ştie ce şi cum. Şi care este plătit pentru ce şi cum ştie. Normal, doar n-o să ştie pe gratis.

Foarte pe scurt: este vorba de nişte hidrocentrale care ar urma să fie construite (unde altfel?) pe valea unui râu. Moda şi alinierea cer astăzi ca un astfel de proiect să fie precedat de un studiu asupra impactului pe care construcţia, şi tot ceea ce implică ea, l-ar avea asupra mediului. Tot moda cere şi ca din studiu să rezulte că mediul nu va fi afectat. Să recunoaştem, fără expertiză e cam greu să ajungi la astfel de concluzii.
N-am să vă plictisesc cu alte detalii. Textul lămuritor se gaseşte aici.

Mie mi-au atras atenţia următoarele cuvinte:
"... conducta va traversa cursul de apă în 4 sectoare. Traversările vor fi suspendate deasupra cursului de apă, pentru a nu se afecta curgerea. Pe tronsoanele traversante se va aplica vopsea anticorozivă de culoare albastră pentru integrare în peisaj"
(m-am străduit să păstrez textul, pe cât posibil, intact)

Aşa da! Până la urmă şi experţii noştri au început să se gândească la valoarea peisajului. Nu va mai fi nevoie să stai atârnat în poziţii imposibile ca să obţii o imagine frumoasă, lipsită de sârme sau ţevi. Şi cât de simplu e totul! Doar cu o pensulă şi nişte vopsea.

Singura problemă rămasă este că pensula şi vopseaua cam costă.
Din fericire mai exista şi o altă metodă. Mai ieftină şi chiar mai simplă decât cea cu vopseaua.
Să stingem lumina şi, aflaţi în adânc întuneric, nu ne va mai deranja nimic!

Salvăm Delta şi-n 2009!

Am revenit aici împins de niste poze şi de o faptă.
Întâi pozele (nu-mi aparţin; nu le-am cerut; au ajuns întâmplător la mine).




Imaginea 1:
- lebădă omorâtă prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 09.01.2009 ora: 10:44:34







Imaginea 2:
- pelican rănit prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 08.01.2009 ora: 11:18:15






Imaginea 3:
- pelican rănit prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 09.01.2009 ora: 10:24:20
(pasărea este purtătoarea unui inel de marcare)



Am mai reuşit să aflu că păsările au fost împuşcate şi apoi abandonate.
Pentru cine nu ştie: Delta Dunării este catalogată Rezervaţie UNESCO a biosferei.
Pelicanii din imagini sunt din specia "pelican creţ", specie protejată (desigur!).

Am mai făcut unele investigaţii şi am mai găsit:
- un ecou în presa locală, în "Obiectiv - Jurnalul de Tulcea"
- două menţionări pe Internet: "D.D.Guide: Scene de război" (aici pare a fi şi sursa imaginilor) şi "Fotodelta: Zonă de război"

Multele autorităţi vigilente (ARBDD, Garda de mediu, diversele poliţii) sunt deja pe urma criminalului. Cât de curând acesta va fi prins şi, conform uzanţelor, i se vor lua boii de la bicicletă.

Completare:
Dacă există curioşi care doresc să afle culoarea boilor de la bicicletă, concluzia se poate găsi direct la "D.D.Guide: Păsările de fapt nici nu erau moarte, se prefăceau!".

Ole, ole, ole... acesta este PNL?

Din lipsă de altceva mai bun m-am folosit de HotNews.ro pentru a-i transmite câteva cuvinte domnului Ludovic Orban, membru al Partidului National Liberal, (ex-) ministru în guvernul României.

Fiind printre primii comentatori (înainte de a se instaura inevitabila plictiseală) am avut şansa ca vorbele mele sa ajungă la destinaţie. Mai mult decât atât, am primit şi un fel de răspuns.
La subtitlul Întrebarea nr. 5 Frobenius

Reiau aici schimbul de cuvinte. Cu nişte plusuri.

Fr. : 1. Cind se va hotari PNL-ul sa renunte la bolovanii care il trag in jos? Doar un exemplu: asa numitul "grup de la Iasi" (Fenechiu, diversi ministri parasutati, demolatorul Vlasov, etc). Ar mai fi si alte exemple dar cred ca le cunoasteti chiar mai bine decit vede un oarecare aflat in exteriorul partidului.

L.O. : Alegatorii au dreptul sa decida sa scape de orice fel de om politic de care considera ca nu-i reprezinta.

În calitate de alegător îi mulţumesc domnului Orban pentru ca îmi recunoaşte drepturile şi îl asigur ca m-am folosit de ele. Răspunsul domniei sale, diplomatic sau nu, îmi spune ca PNL este mulţumit de prestaţia celor pe care i-am numit "bolovani", îi consideră mai degrabă utili şi nici nu se gândeşte să se debaraseze de ei. Dacă pe mine, alegătorul, mă deranjează să-i găsesc printre candidaţii PNL, este problema mea. Faptul că partidul a obţinut numai 20% la alegerile parlamentare (şi aceasta doar după infama "redistribuire") nu doare pe nimeni. Este un procent bun pentru cei patru ani de "succese economice". Mai mult ar fi fost prea mult. Nu merită efortul de a te auto-curăţa de balast doar pentru atâta lucru. Este loc chiar şi pentru o "mătuşă Tamara"; în variantă liberală, desigur.


Fr. : 2. Ce parere aveti despre accesul in Parlament prin jocul redistribuirii voturilor? Nu ma refer aici la aspectul legal ci la, sa zicem, pe cine reprezinta cel devenit parlamentar in acest mod.

L.O. : 2. Sistemul de vot uninominal a fost aprobat si de PD-L si de PSD si de PNL, este un sistem care asigura reprezentantivitatea la nivel national si care, datorita acestui obiectiv, poate ca intr-un numar de colegii, maximum 15% din colegii sa nu conduca la alegerea candidatului cu cel mai mare numar de voturi. Orice sistem electoral este perfectibil.

Să înţeleg că părerea domnului Orban este că sistemul de vot actual "a fost aprobat de PD-L, PSD şi de PNL"? Şi că "sistemul electoral este perfectibil"? Fie şi aşa! Adică... "la nivel naţional".


Fr. : 3. Despre "transporturi", numai de bine. A mai fost unul (alt partid, e drept!) care afirma ca Romania nu va avea nevoie de autostrazi si un altul (alt minister, coleg de partid) care ne lamurea ca o scumpire a benzinei nu ne va afecta daca ne vom plimba mai putin cu masina. Exista traditie, noi sa fim sanatosi!

Lipsind semnul de întrebare nici pretenţii de răspuns nu pot avea. Rămâne cum am scris mai sus: despre morţi se vorbeşte numai de bine!

Minorităţi în viitorul parlament

Fără discriminări!

Şi ei (ele?) au drepturi!

Mitocănii electorale

Astăzi, în cartierul cu multe farmacii.

O haită de ATV-uri conduse de vlăjgani în toată firea îi bucură pe viitorii votanţi. Vreo şase (poate şapte) hăndrălăi călare defilează câte trei pe un rând provocând exclamaţii de mulţumire din partea şoferilor aflaţi întâmplător pe aceeaşi direcţie de mers şi admiraţia călătorilor dintr-un autobuz. Un altul, mai isteţ, s-a urcat pe trotuar şi face potecă printre umblătorii pe jos.

ATV-urile sunt roşii şi au pe ele câte un afiş. Pe afiş este trecut numele unei candidate la o pensie de parlamentar, de meserie "artistă de şou-bîz". Sau, cine poate şti, posesoarea şi a unor alte atu-uri decât actul de identitate cu numele "Luminiţa Anghel".

Trecător norocos, scăpat teafăr, am aşteptat să se îndepărteze zgomotul şi fumul ca să constat absenţa timoratului poliţist. Fiind un mare iubitor de mitocănie urbană am recepţionat din plin mesajul electoral: "afară cu mizeria din oraş!".

Cu Pegas-ul după bani

Ai nevoie de bani? Nimic mai simplu. Cu doar puţină fantezie îi obţii usor. Metodă verificată. Explicaţiile urmează.

Îţi trebuie o valiză, o bancă (românească nepărat, acestea sunt tari şi rezistente la crize) şi nişte coli de hârtie.
Pe colile de hârtie tipăreşti (imprimante se găsesc pe toate drumurile) facturi din care să reiasă că ai de încasat serios de la alţii. Şi… fuga la bancă.

Acolo vei avea onoarea să fii primit chiar de EUGSM-ul de serviciu. Cine este EUGSM? Evident Earth Umbilicus Ghişeu Senior Manager.
Îl recunoşti usor: e întotdeauna proaspăt bărbierit, poartă un costum negru cam lustruit pe la coate, cravată asortată şi pantofi cu vârf ascuţit.

EUGSM-ul o să te întrebe la ce îţi trebuie banii. Îi poţi spune, de-un exemplu, că vrei să îţi schimbi pedalele de la Pegasus. Pegasus? Ce mai e si Pegasus-ul ăsta? O fi vreo maşină? EUGSM-ul are calculator, are acces la Internet, e bine dotat. Google îi spune că Pegasus ar fi un cal înaripat. Cal? Poate o fi motocicletă? Hmmm, ăsta e plin de bani dacă doar pedalele de la motocicletă îl costă atât. Gata, e bun de client!

Cu ce garantezi? Cum cu ce? Cu sumele neîncasate din facturi pe care, desigur, le cesionezi băncii.

Una peste alta vei primi banii (300000 de euro ajung?), îi vei pune în valiză (ai grija sa nu uiţi de ea) şi apoi poţi să-ţi vezi liniştit de treburi. Eventual anulezi facturile alea, să nu mai ai şi alte bătăi de cap. Daca te va suna cumva EUGSM-ul să-ţi ceară banii înapoi poţi să-l trimiţi să execute creanţele. S-au… să se spele cu ele pe cap.

Dacă vă întrebaţi unde se-ntâmplă poveşti ca aceasta, aflaţi că detaliile se găsesc chiar în text. Sau, dacă nu vă ajunge, mai puteţi citi şi pe-aici.

Americanu' cel prost

În loc să îşi vadă liniştit de pensie, Alan Greenspan, fostul presedinte al Rezervei Federale Americane, vine acum şi spune că a dat-o-n bară. Adică, atunci când era mare şi tare, a considerat că "propriul interes al organizaţiilor, în special al băncilor, era să-şi protejeze proprii acţionari".

Bine, bă Grinşpane, cu aşa vorbe vii acu'? La Bucureşti s-ar fi spus "ehee, pe când ieram io bosu' n-a fost nicio criză".

American prost!

Gogoneaua verde

Saptamâna trecuta alesii neamului au dat cu legea în fauna. Modificarile la Legea vânatorii au trecut ca prin brânza prin Camera deputatilor (nici un vot împotriva). Noua forma a legii protejeaza parcurile nationale dar loveste fara crutare în ceea ce pompos se numeste Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Am dat si eu fuga sa vad reactia "salvatorilor" Deltei. De pe site rezulta ca dânsii au fost foarte ocupati în ultima vreme: au "ecologizat" Oltul. Eu as fi zis ca au mobilizat voluntari care sa strânga gunoaiele, cei care ar fi trebuit sa faca aceasta operatie fiind prinsi cu alte treburi. Cum Oltul se varsa în Dunare si Dunarea are la capat Delta se poate considera ca grija pentru Delta Dunarii i-a mânat la lupta "ecologizatoare" (exceptional cuvânt!).
Despre soarta pasaretului amenintat de alicele vânatorilor am gasit doar o poza cu un articol aparut în România Libera. La rubrica: "presa". Restul e... "cine n-are verde pierde". Ilustrata cu un peste. Verde, desigur!

Pe site-ul Administratiei Rezervatiei biosferei Delta Dunarii troneaza aceeasi tacere. Tot pe fond verde.

Doar mie îmi tiuie urechile din cauza strigatului de peste ranit al proaspatului uns guvernator?

Limba lui Bank

Îndemnul irezistibil de alaturi l-am descoperit într-un pliant editat de Metro Cash&Carry SRL. Treaba negustorului este sa vânda marfa. Acum. Nimic rau în asta. "Costul" e cel ce mi-a atras atentia.

Conform promisiunii, lamuririle se gasesc pe ultima pagina. Si arata cam asa:

Criza finaciara, banci în faliment, burse în cadere... la altii. La noi e raiul pe pamânt, bancile nu mai cer dobânda, comisioanele bancare au devenit istorie. Trai pe vatrai, avea dreptate domnul acela din Guvern. UniCredit Tiriac Bank ofera exemplul cautat.

Daca citesti în limba româna, ai putea crede ca da. Dar daca este scris în limba lui Bank? Traducerea... pe o cu totul alta foaie:

Parca începe sa se simta lipsa unui dictionar.

Tu de ce fugi?

Umblând cu treburi prin oras mi s-au oprit privirile pe un afis. În afis o persoana, o "ea", sare dintr-o masina si o rupe la fuga. Textul imprimat cu litere mari: "De ce fugi?". Mai mult n-am apucat sa vad. Dar am ramas cu întrebarea: oare de ce fugea? Mi-am dat singur raspunsul: pâna vor creste ridichile exotice plantate în Piata Universitatii si se vor transforma în promisa autostrada suspendata fuga a ramas singurul mod de a ajunge la timp undeva. Ne adaptam.

La al doilea afis purtând aceeasi întrebare m-am oprit. Aici fugea un "el". Cercetând cu atentie a venit si lamurirea. Subiectul nu era traficul infernal, nici fuga dupa înca 50% la salariu, nici macar banalul credit "fara dobânda". Subiectul era... un "marathon". Asa se numeste, asa i se ofera bucuresteanului pe-acolo trecator: Bucharest International Marathon.

Între timp m-am mai documentat. Organizatorul este asociatia Bucharest Running Club (cum altfel?) si evenimentul va avea loc în 12 octombrie. Poate participa oricine (oricine plateste taxa de participare - asa numita "cursa populara" este fara taxa). Detalii se gasesc pe site.

Asadar, daca pe 12 octombrie veti întâlni alergatori prin oras, opriti-i si întrebati-i creativ:
"Tu de ce fugi?".

Un alt fel de dus cu pluta

Plutaritul a disparut din România cam de prin 1960. E mult de atunci desi, pe alocuri, înca i se mai vad urmele.

Coborâtul pe ape repezi de munte a reaparut însa de câtiva ani. Acum i se spune rafting. Vine de la englezescul raft care se traduce prin pluta (si n-are legatura cu rafturile din camara, desi... n-as baga mâna-n foc!).

Între plutaritul traditional si rafting sunt o multime de deosebiri. Raftingul se practica din placere, "pluta" este acum o ambarcatiune facuta din materiale usoare si rezistente, exista costume speciale de protectie pentru "plutasi".

Nici "plutasii" nu mai sunt ce-au fost, cei moderni auto-declarându-se sportivi. Si nu de orice fel, ci neaparat din categoria X-treme. Sa n-avem vorbe!

As fi zis ca s-a pastrat doar necesitatea apei care sa-i transporte. Fals! "Plutasii" moderni dispun astazi de tehnologie, nu se împiedica ei de astfel de-amanunte. Si nici avertismentele meteorologice nu par sa-i sperie. Sportivul X-treme este de neoprit!

Mai rau e când, din lipsa apei, eroii nostri se împotmolesc si-ajung sa-i copleseasca îngrozitoarele primejdii: sa-i prinda noaptea pe afara, sa-i ploua, sa li se faca foame, sa se ude la picioare (cine-si doreste-un guturai?), sa mearga pe jos 2 (doi!) kilometri.

X-treme, de acord, dar nici în halul asta!

Restul povestii se gaseste aici.

Economico-financiara de astazi

Daca tot a pleznit ulcica financiara mondiala ce-ar fi sa pun si eu la pastrare un ciob. Aici. Poate foloseste în vremurile ce vor veni.

Analisti versati ne avertizeaza ca urmeaza o perioada de crestere negativa (nu mai pun link-uri, fac economie, voi explica mai încolo de ce). Cresterea aceasta negativa ma debusoleaza total. Sa o interpretez ca pe sfârsitul perioadei de scadere pozitiva?

Las deoparte mafaldele remunerate la numar de cuvinte pe centimetrul patrat si ascult de seriosul si discretul domn Isarescu, cel care semneaza pe leul nostru nou în care, sfatuiti tot de dânsul, avem de-a pururi încredere. Domnul Isarescu a iesit recent din sediul BNR ca sa ne explice etiologia crizei financiare: americanii nu au facut economii si au patit-o. Si ne recomanda sa facem economii ca sa nu avem si noi problemele lor.

Eu sunt un bun cetatean si, de-a lungul timpului, am învatat ca trebuie sa tratezi cu seriozitate sfaturile primite de la oamenii importanti. În consecinta am început sa-mi analizez cheltuielile curente cu scopul depistarii eventualelor surse de economii.

De-un exemplu, anul acesta nu mai pun muraturi. Ma pot lipsi de ele, este chiar mai sanatos un regim alimentar fara muraturi. Cât pot economisi astfel? Câtiva amarâti de lei. Nici nu mai caut echivalentul în euro ca ma umplu de zecimale. Nu merge, trebuie sa gasesc altceva, ceva ce cumpar curent si nu întrebuintez.

Cine cauta... gaseste!. Cumpar benzina, cumpar si accize. Folosesc accizele? Nici macar nu stiu cum arata. Ce-ar fi sa nu mai cumpar accize? Cu atât mai mult cu cât din anul viitor accizele se vor scumpi. Îmi ramin astfel niste bani pe care îi pot economisi.

Extind putin metoda si constat ca pot economisi renuntând la cumpararea a o sumedenie de taxe si impozite carora nu reusesc sa le gasesc o utilizare. Numai TVA-ul este 19% adaugat la orice cumparatura pe care o fac.

Daca ma apuc sa estimez un total îmi rezulta niste economii importante. Si uite asa dau peste o alta problema: ce fac cu banii economisti?
Daca sunt economii atunci se rezolva simplu prin depunerea lor la Casa de Economii. Adica la CEC. Sau CEC Bank, dupa cum suna neaos noua si inspirata sa denumire.

Caci, nu-i asa, "azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui". Pui de lei !

Aritmetica si ursul

Taraboi mare. La Brasov un urs a omorât un om. Omul trasese la masea ("Tot ce va pot spune e ca [...] era beat crita, la autopsie i s-a gasit o îmbibatie alcoolica în sânge de peste 2 la mie”, ne-a declarat ofiterul de presa al IPJ Brasov, comisarul sef Liviu Naghi.) si, obosit fiind, si-a pus pijamaua ("În momentul în care a fost gasit, tânarul, în vârsta de 20 de ani si care era din Brasov, purta doar un sort si un tricou.") si s-a dus sa se culce... în casa ursului ("Persoana a fost atacata pe liziera de padure." a declarat Flavius Bărbulescu, directorul Servicului de Gestionare a Animalelor din cadrul Primariei Brasov).

Ursul, care se pare ca era o ursoaica, a considerat ca omul este un exemplu prost pentru ursuletii pe care se straduia sa-i creasca dupa regulile bunului simt ursesc. Si, în disperare de cauza, a dat sa-l ascunda (exemplul!).

Acelasi domn Barbulescu ne spune ca ursul a încercat sa-si îngroape victima. Obicei aparent de ultima ora printre ursi, sesizat totusi de toata presa cea isteata. Nimeni nu a îndraznit sa mearga mai departe pentru a afla ce l-a determinat pe urs sa faca asa ceva. Sa nu se fi gândit nici un ziarist la puii de urs?

Ce-ar mai fi de retinut din aceasta tragica întâmplare?

Ca "primarul municipiului Braşov, George Scripcaru, a declarat ca, în prezent, în padurea de pe Tâmpa exista, în total, 45 de ursi, în conditiile în care specalistii sustin ca în aceasta zona ar trebui să traiasca maxim 20 de exemplare." Din alte surse cei 45 ar fi de fapt 44, surplusul fiind tot de 25. Dintre care ar trebui împuscati vreo 37.

Domnul director general Mihai Manoiu, de pe la Ministerul Mediului, stie si ca "mai multe institutii abilitate ale statului, precum Garda de Mediu si Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, au monitorizat situatia si s-a constatat ca 13 ursi viziteaza orasul [Brasov] în cautarea hranei". Dintre acestia "10 au fost relocati".

Recapitulam: 45 (44) de ursi lânga Brasov dintre care 25 de ursi în plus, 10 ursi mutati prin alte locuri (ramin 35? sau 34?). În plus, din cei 13 ursi care viziteaza orasul ar trebui împuscati 37.

Mergem mai departe, mai avem rezerve de curaj.

Tot domnul de la Mediu ne spune ca "în sezonul 2007-2008, Ministerul Mediului a acordat, prin ordin de ministru, derogare pentru recoltarea (împuscarea) a 51 de ursi pe întreg teritoriul judetului Brasov. Vânatorii au reusit ca, pâna la 15 mai, ziua închiderii sezonului de vânatoare, sa împuste 49 de animale. [...] Acesta a mai precizat ca numarul ursilor care traiesc în zona din imediata apropiere a orasului Brasov era de 48, pentru 11 dintre acestia acordându-se derogari [...]"

Socoteala clasica: din 51 de ursi care se puteau împusca în judet s-au întâlnit cu glontul 49 si 2 au scapat. Sa presupunem ca norocosii au fost dintre ursii de pe lânga Brasov. 11 "derogari" si doi "norocosi" ne duc la 9 ursi împuscati. Din 48.

Socoteala pe stil nou (2.0): Scadem 9 din 48, mai mutam 10 dintre ei si, surpriza!, ramân 45 (sau 44?). Sau 35 (sau 34?). Dintre care tot 37 de ursi ar mai trebui împuscati.

Acum sa nu va închipuiti ca e asa usor sa numeri ursi. Nu stau locului, uneori turbeaza (obicei ursesc descoperit anul trecut), sapa gropi. Mâine-poimâine îi vei vedea si coborând muntele cu deltaplanul. Daca la nivel de judet este asa, va dati seama ce-nseamna numararea ursilor la nivel de tara.
"Romania are la ora actuala peste 6000 de ursi, fata de un optim de 4400 de exemplare. La nivel national, în anul 2007-2008, ministerul a eliberat 330 de derogari pentru împuscarea de ursi"

Nu stiu dupa ce aritmetica a iesit totalul de 6000 de ursi dar am aflat mai pe ocolite ca taxa pentru a beneficia de-o "derogare" porneste de la 5000 de euro si poate ajunge chiar pîna la 20000 de euro. Plus încasarile "colaterale".

La o astfel de "blana" numai urs sa nu fii. Aritmetica te omoara!

Circoteque

"Primul centru de închiriat biciclete din Bucuresti se deschide pe 1 august [...]
Centrul de închirieri biciclete Cicloteque va fi lansat joi, 31 iulie, printr-un mars al bicicletelor prin centrul capitalei [...]
Tricourile purtate si semnate de catre VIP-urile care vor participa la mars vor fi înramate si afisate la centru."

Citatul este luat de aici. Bicicletele... ca bicicletele dar partea cu tricourile înramate mie îmi da fiori. Asa o fi fost si la Paris?

N-am participat la marele eveniment asa ca nu stiu daca pe bicicleta Mihaelei Radulescu era si Pamuk. Am aflat însa ca domnul primar Oprescu a stabilit deja pe unde vor fi viitoarele piste pentru biciclisti de pe viitoarea autostrada suspendata. Sau poate pistele erau cele suspendate? Sau biciclistii? Mai conteaza? Tricou sa aiba!

Initiativa este laudabila, planul bine facut. Dai un ban si te plimbi cu bicicleta. Treaba ta pe unde! Conditiile în care se poate închiria o bicicleta le puteti afla de aici.

Primii care se vor bucura (nici o legatura cu Bucurenci, primarul este cu el!) vor fi turistii. Se stie ca turistii picati printre asfalturile Bucurestiului sunt în asa masura de încântati de noile constructii ale iubitei noastre capitale încât îsi prelungesc imediat sederea în calupuri de cel putin douasprezece luni. Tot douasprezece luni dureaza si valabilitatea legitimatiei de 100 de lei fara de care nu poti închiria biciclete si nici nu le poti parca în standurile special amenajate numai în locurile cautate de turisti. Treaba gândita îndelung, nu întâmplare cum ai fi tentat sa crezi.

Desi nu a fost inclus în planul afacerii, de închirierea bicicletelor se va bucura si Metrorex-ul. Caci amatorul de bicicleta bucurestean din Berceni va dori si el sa se plimbe pe doua roti. Dupa ce va plati legitimatia de membru Cicloteque valabila un an el îsi va lua si abonament pe liniile de metrou. De-acasa pâna la centrul de închiriere si înapoi. Nu este cazul domnului ministru de la Mediu care nu sta în Berceni si circula doar cu automobile "ecologice", nicidecum cu metroul urât mirositor.

Desigur, o sa apara si cusurgii care sa puna în balanta costul unei biciclete personale cu costurile cumulate ale legitimatiei (100 de lei pe an), închirierii (20 de lei pe zi) si abonamentului. Si se vor apuca sa calculeze dupa câte zile de închiriere ajungi sa depasesti pretul unei biciclete noi. Sa nu mai zic de una second-hand. Asa se întâmpla întotdeauna, mereu se gaseste câte unul care sa se opuna progresului.

Mai important este ca initiativa are mari sanse sa se raspândeasca. De la Bucuresti, nu de la Paris.

PS: n-am avut poza cu biciclete autohtone (normal!), drept urmare am pus o imagine de prin Olanda. Tot biciclete si-acolo!

Cu parcul prin Europa (cu fauna cu tot)

Revin la povestile cu Parcuri pentru ca tocmai m-am întors dintr-un Parc. Si nu orice fel de Parc. Parcul parcurilor, regele (sau regina) parcurilor, Parcul National Piatra Craiului.
De prin acele locuri este povestea de astazi.

Vremea ploioasa. Daca stii sa-l privesti, Muntele e frumos si pe ploaie.

Ca sa nu ma împotmolesc precum trenul pe Vaser am cautat o iesire uscata, cu drum fara apa. Ce poate fi mai fara apa decât o vale seaca? Valea Seaca sa fie.

Animalul fioros din imaginea de început nu se-ntâlneste si pe Valea Seaca. Nu în aceasta perioada din an. Sunt alte animale acolo.
Spre ghinionul meu am avut din plin ocazia sa le admir.

Întâi le-am vazut urmele si le-am auzit mugetele. Si am simtit senzatia de nesiguranta pe care nu ar fi trebuit s-o simt într-un Parc. În scurt timp m-au ajuns si m-au depasit. Am scapat cu viata. Am reusit sa pozez doua exemplare dintr-o haita de sase. Nu aveau numar, nu aveau indicative, nu aveau ce cauta pe-acolo. Asa cred eu.

Am rasuflat usurat si-am purces mai departe. Vântul a avut grija sa împrastie mirosul neplacut.

Acolo unde valea se largeste... surpriza: doua dihanii adormite (din aceeasi mare familie cu haita de care scapasem) anuntau turma prin care-aveam sa trec putin mai jos. De data acesta le-am gasit numerele si, gândind ca o folosi la ceva, le-am luat ca amintire. În poza, asa cum se iau amintirile într-un Parc.

De-aici încolo cromatica s-ambogatit subit. O bio-diversitate de culori se profila pe verdele intens al padurii. N-am rezistat ispitei si-am mai facut niste poze.

***

Priveliste frumoasa, vreme pe masura.

Singurul inconvenient a fost ca în loc sa ma uit dupa fragi a trebuit sa fiu cu ochii în patru pentru ca sa nu cumva sa fiu strivit de circulatia intensa de pe drum. Am mai cules doar niste numere, dar nici acestea nu stiu la ce-mi vor folosi.

Dupa placa ruginita pe care scrie "Circulatia publica interzisa", acolo unde pe vremuri un neatent se putea împiedica de o bariera metalica, am pus aparatul de fotografiat în rucsac. Mi-a fost teama sa nu i se-ndoaie lentila. Panourile si semnele de Parc le cunoasteam prea bine.

Nota: imaginile de pe Valea Seaca a Pietrelor sunt luate ieri, 27.07.2008, ora (cu aproximatie) 14.


Adaugare ulterioara:

Am sa-mi permit sa reproduc si aici raspunsul primit dupa toate cele de mai sus. El suna cam asa:

"Administratia parcului multumeste pentru ajutorul acordat în sesizarea unor astfel de fapte. Atât sâmbata cât si duminica cei doi rangeri din Arges au fost în zona. Din pacate nu au avut sprijinul organelor de politie de la Postul de Politie Dâmbovicioara (care ar fi trebuit sa-i însoteasca conform Graficului de Patrulare nr. 358/23.05.2008).
... Rangerii au încercat sa-i scoata din zona situata în amonte de bariera. Dupa mai multe discutii în contradictoriu cu acestia, tinând cont ca respectivii cetateni se aflau sub influenta alcoolului, le-au notat numerele de înmatriculare de la masini si au plecat.
Urmeaza ca pâna mâine, cu ajutorul organelor competente, sa-i identificam pe proprietari si sa le întocmim Procese verbale de contraventie la OUG nr. 195/2005.
Bogdan Costescu, sef serviciu paza si turism, administratia Parcului National Piatra Craiului"

La rândul meu le multumesc reprezentantilor administratiei Parcului pentru promptitudine!