Consumarre humanum est!
(Rezumatul episodului anterior: Asociatia consumatorilor de media, se fura ilegal!, texte vechi si imagini noi)
Imagini. Peste tot imagini. Milioane de imagini. Ziare in imagini, Internet care geme de imagini, de alte "media" ce sa mai discutam. Cine mai sta sa buchiseasca texte?
In lumea non-"media" nimic nu este gratis. Daca nu ma credeti, luati de verificati. De-un exemplu: cind vizitati superbele minastiri din Bucovina. Vreti sa le faceti o poza, s-aveti ce arata acasa, la prieteni, colegilor japonezi sau poate nepotului plecat la cules de banane in Finlanda? He, he, unde va credeti? Nu merge asa, scoti aparatul de pozat si gata. Ceri voie, platesti taxa. Vezi bine, poza costa. Cu sfinta taxa nu te joci si...
Stop! Cred ca m-am abatut de la subiect. Biserica sa se ocupe de cele sfinte, promovarea turistica are specialistii sai, aici vorbim despre consumatori de "media" si hoti.
Revin la Asociatia de care-am pomenit (ce cuvint!) in episodul anterior. N-au lamurit cum este cu cei 500 de pixeli, in schimb au pus la cale o intrunire, tot de aici am aflat. La care intrunire sa discute despre furturi de "materiale de presa" intimplate pe blog-uri. Nimic de obiectat. Furtul e furt si-n blog si-n ziar. Ce mi se pare anapoda e separarea.
Mi-a mai sarit in ochi: "invitarea ziaristilor acuzati de furt o vom face pe baza sugestiilor voastre". Ceva nu pare a fi in regula in propozitie. Ziaristul e "ziarist" cind lucreaza pentru ziar. In restul timpului e om obisnuit. Cind furtul e comis sub palaria ziarului, societate comerciala serioasa, "trust", acesta nu are nici o responsabilitate? Sau hotul mare e mai greu de dovedit? Ce facem daca furtul, asa cum se intimpla adesea, e nesemnat? Ne consideram ghinionisti? Ne resemnam? Cam multe intrebari.
Concret: o prima propunere de invitati.
Cazul a fost descris in mai multe locuri; pentru operativitate luati-l de aici. Este tipic, este usor de gasit, este la indemina.
Un post de televiziune, hai sa nu-i spunem trust de presa, fura imagini. Post important, doua victime in interval de citeva ore, folosind drept suport o singura stire. Prima victima este de pe-aproape, a doua de peste mari si tari (astfel incit sa nu-l auda nimeni daca tipa). Persoana-hot nu are nume public, postul de televiziune da.
Postul TV cazut in pacat e cunoscut, primul dintre "consumatorii consumati" e inca suparat. In plus, ambele parti implicate, posibili invitati, se afla la doi pasi.
Sint oare pasii mult prea mari?
Imagini. Peste tot imagini. Milioane de imagini. Ziare in imagini, Internet care geme de imagini, de alte "media" ce sa mai discutam. Cine mai sta sa buchiseasca texte?
In lumea non-"media" nimic nu este gratis. Daca nu ma credeti, luati de verificati. De-un exemplu: cind vizitati superbele minastiri din Bucovina. Vreti sa le faceti o poza, s-aveti ce arata acasa, la prieteni, colegilor japonezi sau poate nepotului plecat la cules de banane in Finlanda? He, he, unde va credeti? Nu merge asa, scoti aparatul de pozat si gata. Ceri voie, platesti taxa. Vezi bine, poza costa. Cu sfinta taxa nu te joci si...
Stop! Cred ca m-am abatut de la subiect. Biserica sa se ocupe de cele sfinte, promovarea turistica are specialistii sai, aici vorbim despre consumatori de "media" si hoti.
Revin la Asociatia de care-am pomenit (ce cuvint!) in episodul anterior. N-au lamurit cum este cu cei 500 de pixeli, in schimb au pus la cale o intrunire, tot de aici am aflat. La care intrunire sa discute despre furturi de "materiale de presa" intimplate pe blog-uri. Nimic de obiectat. Furtul e furt si-n blog si-n ziar. Ce mi se pare anapoda e separarea.
Mi-a mai sarit in ochi: "invitarea ziaristilor acuzati de furt o vom face pe baza sugestiilor voastre". Ceva nu pare a fi in regula in propozitie. Ziaristul e "ziarist" cind lucreaza pentru ziar. In restul timpului e om obisnuit. Cind furtul e comis sub palaria ziarului, societate comerciala serioasa, "trust", acesta nu are nici o responsabilitate? Sau hotul mare e mai greu de dovedit? Ce facem daca furtul, asa cum se intimpla adesea, e nesemnat? Ne consideram ghinionisti? Ne resemnam? Cam multe intrebari.
Concret: o prima propunere de invitati.
Cazul a fost descris in mai multe locuri; pentru operativitate luati-l de aici. Este tipic, este usor de gasit, este la indemina.
Un post de televiziune, hai sa nu-i spunem trust de presa, fura imagini. Post important, doua victime in interval de citeva ore, folosind drept suport o singura stire. Prima victima este de pe-aproape, a doua de peste mari si tari (astfel incit sa nu-l auda nimeni daca tipa). Persoana-hot nu are nume public, postul de televiziune da.
Postul TV cazut in pacat e cunoscut, primul dintre "consumatorii consumati" e inca suparat. In plus, ambele parti implicate, posibili invitati, se afla la doi pasi.
Sint oare pasii mult prea mari?
(va urma...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu