Zona libera. Accesul interzis.

Am dat astazi peste un text despre absurditati. Din cele pe care le intilnim zilnic, ne amuzam pe moment si apoi le dam uitarii. Absurditati inofensive. Radu Paraschivescu, in Evenimentul zilei. (Titlul folosit mi-am permis sa-l imprumut de prin subsolul articolului.)

Traim intr-o lume in care absurdul ne intimpina la tot pasul. Nu intotdeauna la fel de inofensiv.
De citeva zile s-a repus pe tapet o mai veche prevedere a unei legi corecta in spirit, absurda in unele modalitati de aplicare. Mai concret este vorba de asa numita "taxa pentru copia privata", acel procent din pretul de vinzare al unei imprimante, al unui scaner sau al unui copiator (practic procentul care se adauga la pretul de vinzare) pe care eu, utilizatorul final, sint obligat sa-l platesc pentru a compensa pierderile care ar putea fi produse autorului unei "opere", sa zicem un volum de poezie, daca vreodata mi-ar veni ideea sa multiplic "opera" folosind aceste echipamente pentru a obtine inca un exemplar cu care inca nu se stie ce am sa fac.
Din punctul meu de vedere este o amenda platita pentru o fapta pe care nu am comis-o si pe care e putin probabil sa o comit vreodata, fie si numai din cauza costurilor mai mari decit achizitia unui exemplar tiparit intr-o tipografie.
Teoretic taxa colectata ar trebui sa ajunga la autorul prejudiciat, dar, dat fiind faptul ca prejudiciul inca nu s-a produs si ca este foarte posibil sa nici nu se produca, autorul este si, foarte probabil, va fi si de acum inainte in starea de "necunoscut".
Dar taxa e taxa, legea e lege, banii sint bani. Utilizatorul final sa faca bine si sa inghita!
Detalii: aici sau aici sau aici. Si prin alte parti, dar cred ca este suficient.

In final, in aceeasi nota absurda, un supliment: Localitatea fara locuitori. Norocul celor care trebuie sa le numere voturile la alegeri.