Urban web 2.0

Ieri am descoperit echivalentul stradal al web-ului 2.0. Mergind prin oras, desigur. Este prezent peste tot, pe orice strada.
In zilele noastre este facut din beton, se mai numeste inca stilp, serveste cu brio nevoilor de comunicare. Direct, palpabil, concret, vizibil, foarte accesibil, coplesit de "content", napadit de "utilizatori". Asa cum si trebuie sa fie.

Un biletel, un afis, niste trecatori curiosi, "reteaua sociala" e gata. "Content"-ul se improspateaza cu repeziciune, in straturi suprapuse sau, optiune pentru utilizatorul mai grabit, in cosul agatat aproape de baza.

Utilizatorii se grupeaza de voie in gazde si gazduiti, vinzatori de obiecte sau iluzii, sapatori de tunele si fintini, fachiri, vraci, propovaduitori, dansatori.
Acum si "ultrasi", cuvint nou, pluralul unui singular incert.

Observator amator al fenomenului 2.0, am profitat de descoperire si, cu indiscretie, am aruncat o privire prin "content". Asa am aflat ca exista o "retea sociala" care nu are nevoie de publicitate si lipeste afise pe stilpi din pasiune. Isi spun "ultrasi" pentru a nu fi confundati cu huliganii. Sint singurele elemente active ale unei societati nedrepte care ii obliga sa suporte abuzuri de neimaginat din partea mijloacelor de transport in comun, a spatiilor verzi, a zidurilor, gardurilor, bancilor, a tot ce poate fi rupt, murdarit, distrus si inca nu a fost. Modul lor de viata este "in gasti" care vandalizeaza orice le iese in cale si lupta cu vitejie si eroism impotriva "burghezilor" care vor sa le confiste jocul (sau jucariile?). Interesant!

De retinut finalul (traditional in mediile 2.0) care atrage atentia ca "libertatea de expresie s-a transformat in obligatie". Pe-un stilp!

(continutul absolut original poate fi descifrat, cu putina bunavointa, aici)