Despre salubritate, hoinarind pe web, intr-o zi ploioasa

Am mai scris pe aici despre diversele barbarisme "in trend". Cuvinte folosite anapoda din dorinta de a epata, din ignoranta sau din cine stie ce alte motive. Vezi "industrie", "locatie" sau "ecologizare". Ele au si un merit: ne dau rapid si direct informatii despre persoana care le foloseste.

Alta categorie o constituie ciripitura "de specialitate". Folosita, de regula, de cei care se pozitioneaza "in industrie" cu, probabil, scopul de a impresiona un auditoriu ceva mai plapind (pina la lacrimi sau macar in hohote!). Altfel as putea banui... o saracie, ceea ce nu ar fi tocmai frumos. Si de aici ni se dau niste informatii.

Mi-am reamintit de toate acestea, ceva mai devreme, hoinarind prin cel web. Si gasind un exemplu. Scurt si... la obiect.
Citatul: "Luna trecuta am fost speaker la un event de retail. Unul dintre speakerii din panelul meu a pus o intrebare simpla: “Cati din cei din sala gasesc placere in a scrie rapoarte?” "
Am gasit "speaker"-ul aici. Din pacate n-am ajuns la lacrimi, mai este de lucrat pina la perfectiune. (Sint pe acolo si niste alte "ilustratii", dar nu mai insist. Mi-e teama ca "povestitorul" o sa traga concluzia ca am ceva de impartit cu el. S-a mai intimplat. N-am.)

Tot in hoinareala de astazi pe web am mai gasit si o fotografie recenta, facuta in buricul tirgului. Din imagine am dedus ca vandalii aruncatori de chistoace au murdarit si zidurile orasului. Prolifici, dumnealor. Si inca nesalubrizati.

Despre gunoiul asa-zis electoral manifestat in Internet-ul botezat "2.0"... cu alta ocazie, daca se va ivi. "User generated content"-ul nu piere de azi pe miine. Mai este timp. Acum ploua.

La Piatra Craiului, care este

Haida si noi la Piatra Craiului, daca Bucurenci a fost la Piatra Craiului, Antena saispe nu poate si ea sa se mearga la Piatra Craiului?
Caci si la Antena e ecologisti din aia care merge si iubeste natura.

Natura unde este parc, adica e Parc Natural, care este. Mai e la unii si Parc National, dar acolo parcul este de la natiunea si de natiune o sa dam la Jurnalul nationale care tot de la noi de la trustu' este.

Parc natural, parc national, complicata treaba. Dar, daca nici noi nu stim prea bine cum sta treaba cu parcurile astea, prostu' care e cu ochii pe noi n-o sa se prinda nici atit. Bag-o asa!

Mai incurcata e aia cu conservarea, daca astia au pus pe-acolo conservanti? Bai, Lulu, unde e conservantii aia? Ca noi n-am tinut minte decit ca ne-ai zis ca "la Poiana Vladusca" e drum care duce la Piatra Craiului. La toata Piatra Craiului, nu la cinspe mii de hectare, unul cite unul.

Si legea aia, care acum e cu un hectar, zic unii ca atunci cind s-a facut prapadul de acolo legea era cu trei hectare. Asta a fost cu niste ani in urma, de unde sa stim noi, pe-atunci Antena saispe avea alte treburi, nu ne ardea noua de paduri si nici nu era subiectul la moda. Acum e fierul cald, ce naiba, ne ia Bucurenci caimacul!

Ce zice prostu' ala? Ca legea spune ca trebuie sa plantezi padurea la loc? Sa-l vedem noi pe ala care se baga prin noroaie sa puna copaci acolo. Las-o, domnule, asa cum e acum, telenovela cu drujbe si autori necunoscuti. Da-o-n... padure de lege!

Avem si noi subiect, mai bem o bere la Bran, e super acolo, e si vampiri, ne facem si ecologisti cu ocazia asta. Basca prima de la sefu' ca i-am mutat opinia publica din curte!
Din care curte? Curtea lu' trustu', care este!

Completare: Jurnalul nationale prinde si el subiectul, din mers. Intr-o oarecare masura, cu ceva mai multa seriozitate. Nu foarte multa, ce este prea mult strica. Ca sa nu faca nota aparte, onorabilul Libiu Mateescu, geograf prin vocatie, silvo-ziarist din necesitate, arunca bustenii in "Valea Rucarului". O vale admirabila, sublima, putem zice (si noi precum, cindva, Maestrul).

PS:

E bine ca se incearca aducerea in discutie a subiectelor legate de distrugerea padurilor, e rau ca se face acest lucru fara o minima documentare, fara profesionalism, superficial, cu tenta de senzational. Imaginea asociata acestui text este din Poiana Vladusca. De acum trei ani (septembrie 2004). Intre timp, in Piatra Craiului, situatia s-a mai schimbat. Se taie insa la fel de barbar in alte zone ale tarii. Mai greu de ajuns acolo fara sa iti murdaresti pantofii. "Defrisarile din Piatra Craiului" au devenit o moda, in timp ce taierile de padure din restul tarii se desfasoara fara a fi deranjate de "incisiva" noastra mass-media. Cind se taia in Piatra Craiului (trei-patru-cinci ani in urma) semnalele de alarma trase de diverse persoane (inclusiv subsemnatul) au fost in totalitate ignorate de vajnica noastra media. Presa scrisa si cea audio-vizuala. Alta era moda de atunci. Conservarea padurilor nu este insa o moda. Este o necesitate.

Ersatz. Industrial post-industrial.

E sfirsit de saptamina. Am stat pe linga casa. Treburi gospodaresti, ceva cumparaturi. In piata, traditional.
La o taraba este prezent acelasi mos Gheorghe pe care-l stiu de ani. Astazi vinde o mina de praz, vreo trei gulii si niste cepe. Intru in vorba, mai mult din politete: "Cu ce te mai ocupi, mos Gheorghe?". "La fel ca-ntotdeauna.", imi spune. "Cu industria." Plec adincit in ginduri.

Prin anii '70, peste ocean, un oarecare Daniel era mare amator de ciuperci. Deoarece nu era multumit de ceea ce gasea in magazine, in fiecare toamna Daniel isi lua sacul si pornea prin padure dupa ghebe. Vecinii isi dadeau coate si pufneau in ris; in plina epoca industriala, omul de linga ei isi pierdea vremea adunind ciuperci. Ca sa scape de explicatii plictisitoare si greu de inteles Daniel si-a botezat ciupercile ca fiind "post-industriale" si si-a vazut de treburile sale.

Ceva mai tirziu, nu mult, tot pe acolo, un altul, Alvin, scornea o trebusoara si mai lata. Cica "industria"-i pe duca, omenirea se va satura de masini si se va ocupa numai cu hamburgheri si pizza. Nu peste tot odata, ci treptat. Cum zicea Claude: intii la vest si-apoi, incet, incet, spre est.
Tot felul de ciudati, nici nu-i mai stiu pe toti, e mult de-atunci. Si nici nu ar trebui sa-i stiu. Traiesc intr-un est, in prezent. Si daca prezent nu e, nimic nu e.

Dar prezentul acesta cum e? "Industrial", cum sa fie.

Mos Gheorghe face "industrie", baiatul care distribuie pliante in cutiile de scrisori este si el "din industrie", cizmarul de la colt face, la rindul sau, "industrie" pura.
Vecinul de palier e mai scolit. A fost la facultate, acum scrie programe. Cunoaste trei limbaje cu biblioteci cu tot. Nu a fost inventat interpretor sa ii reziste (compilatoare... nu mai folosim). Daca-l intrebi, surpriza: si el tot de "industrie" apartine.

Nu stiu daca am motive sa ma bucur sau trebuie sa ma intristez.
Pe de o parte, e ceva sa fii inconjurat de o asa "industrie", cit cuprinde. Cu atit de multi locuitori angrenati "in industrie", dupa ani, România a ajuns, in sfirsit, acea mare putere "industriala", dupa cum si-a dorit.
E drept, sint altii care acum se post-industrializeaza. Daca nu cumva deja s-au post-industrializat.
Sa fie la ei acolo. Noi sintem mai mici si mai la est. Iar noua ne place cum suna cuvintul "industrie". Dupa cum ne place si cuvintul "web".
(Sa nu uit: cu prima ocazie trebuie sa-i vorbesc lui mos Gheorghe de "web"!)

E sfirsit de saptamina si, in loc sa-mi vad de ale mele, pierd vremea insirind prostii pe aici.
Anul acesta a fost un an bogat in ghebe. Eu am avut norocul sa nu fac parte din "industrie", asa ca acum ma duc sa-mi aranjez ciupercile in beci.

À bon entendeur, salut!