RSS:     

vineri, 27 aprilie 2007

Asana cu hohote

O imagine deprimanta: oameni incruntati, oameni tristi, oameni care au uitat sa rida. Unii sint tineri, altii mai batrini.
(Nu am de gind sa intorc si eu pe toate fetele accidentul tinerei Raluca Stroescu. Discutiile cu acest subiect au devenit deja lipsite de decenta. Ce este prea mult strica!)
Oamenii despre care este vorba sint oameni obisnuiti. Acaparati de grijile zilnice ei si-au pierdut risul si, impreuna cu el, toate beneficiile pe care acesta le aduce. Fizic si psihic.

Din fericire a aparut si tratamentul. Prin yoga. Un yoghin indian (cum altfel?) este inventatorul metodei revolutionare. Oamenii tristi isi incolacesc membrele, se concentreaza si... rid. O ora, doua ore. Se ard calorii, dispar dureri, scade presiunea. Cind sedinta se termina participantii isi descolacesc miinile si picioarele si pleaca, seriosi si tristi, fiecare la treburile sale. La fel de tristi dar mult mai sanatosi.

Din nefericire povestea de mai sus se intimpla la New York. Cel putin asa rezulta de aici.

Din si mai mare fericire la Bucuresti nici nu ar fi nevoie de asa ceva. Cine ar indrazni sa ofere lectii de ris intr-un loc in care ditamai Biroul electoral isi stabileste sediul la Circul de stat?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Nu poate fi asa de complicat cu metodele astea. Ai vazut probabil stirea cu spirala MISA de la Herculane, de 1 mai; probabil ca daca i-as fi vazut acolo spiralati, as fi ris suficient de mult incit sa scap de stres pentru ceva vreme. Si fara eforturi speciale de concentrare.

Frobenius spunea...

Stirea n-am vazut-o, am fost lipsit de stiri in acele zile. Stiu insa o poveste cu unul, Iorgovan, care a fugarit o lighioana peste munti, din Hateg pina in valea Cernei. Pe la Herculane a ajuns-o din urma si i-a retezat capul (asa e si in basmele acestea violente, cam ca la stiri). Povestea nu mai spune si ce a facut coada ramasa fara cap. Poate s-o fi incolacit in forma de spirala ca sa scape de stres. Nici eu nu mi-am batut capul sa aflu. Nu-mi place de fel sa stau la coada.

Anonim spunea...

Hehe, multumesc de frumoasa referinta, uitasem de povestea asta!