Cu parcul prin Europa (continuare)

Nota: toate imaginile incluse îi apartin lui Petru Lucian Goja caruia tin sa-i multumesc pentru acordul dat spre a le folosi!

Am început povestea aici si nu-mi imaginam ca o voi continua atât de curând. Nu pentru ca nu ar mai fi fost nimic de spus.

Aminteam cu acea ocazie de respect pentru Parcuri. Greseala. Cum poti avea respect pentru ceva ce nu cunosti? Caci multi sunt cei ce n-au habar (e într-un fel asemanator cu ceea ce se-ntâmpla la alegeri!) în timp ce prea putini sunt cei ce dau semne cum ca le-ar pasa. Si ar mai fi si unii pe care îi cam încurca aceste Parcuri.

O vorba, care se dovedeste a fi doar vorba, spune cum ca românul (?) e frate bun cu codrul. Nu spune vorba si cine este românul (?) acela, sa-l stim si noi. Si nici unde a plecat. Si nici de ce l-a lasat în locul lui pe cel ce-si taie fratele si-l vinde apoi pe-un pumn de arginti.

În lista de Parcuri însirata data trecuta, pe prima pozitie era Parcul Natural Muntii Maramuresului. De-acolo sunt imaginile prezentate azi. Mai exact dintr-o zona cu locuri cu nume ca-n basme: Capu Grosilor, Holovaciu, Nedaia. Si tot ca-n basme, pe-acolo a trecut... balaurul.

*** *** ***

Basmul actualizat are si personaje.
O mâna de oameni apara Parcul. Putini. Si fara mari puteri.
Balaurul are, ca de obicei, mai multe capete. Unele pe la primarii, altele pe la proprietarii de paduri. Dintre cele care stau la lumina. Mai sunt si alte capete, ascunse. Pe unde s-au ascuns, se sperie si gândul.

*** *** ***

Mai exista si o institutie de control ("teritoriala" si de "regim silvic si vânatoare", asa se cheama ea). Mare, tare, cu legea la cingatoare. Dar ce te faci când ai inspectori sensibili care se supara foarte atunci când sunt solicitati? Si îsi varsa supararea exact în capul celui care, imprudent, i-a deranjat.

*** *** ***

Ca sa nu existe dubii, imaginile prezentate sunt cât se poate de recente. Din 1 Iunie 2008. Ca de obicei, ele sunt doar o reflectare palida a realitatii. Mai mult decât atât, doar a unei mici parti din ea.

Povestile de felul acesta ar trebui sa aiba si sfârsit. Muntele este mare dar nu infinit!

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***