Amenintari electorale

Bucuresti. O statie de troleibuze. La "Eroilor".
"Eroilor" nu se refera la norocosii scapati în viata din Spitalul Municipal din apropiere, ci la monumentul care se vede si în imaginea alaturata. Alte vremuri!

Lânga iesirea de la metrou se afla un cort rosu. Pe el scrie "îmi pasa". Tot pe cort sunt prinse niste afise cu un individ rotofei si încruntat. Din afisul cel mai mare candidatul arata cu degetul îndreptat oblic, în jos. Ma uit si eu în directia indicata si nu vad nimic. Ce-o fi vrând sa-mi arate?

Ma mut câtiva pasi si dau cu ochii de un alt afis. De pe refugiul din statia troleibuzelor un alt candidat, unul cu sprâncene indecent de stufoase, arata cu degetul. De data aceasta direct spre mine. Nu mai e nimeni împrejur. Verific, am toti nasturii. Oare ce vrea de la mine?

Îmi amintesc cum, în copilarie, mi se tot spunea ca nu e frumos sa arati cu degetul pe strada.
Acestora doi nu le-a spus nimeni, niciodata nimic. Norocul meu ca nu stau în sectorul 5.

Îmi gasesc un loc strategic între cele doua degete. Nu e perfect; de acolo, fara sa vreau, aud cam tot ce se întâmpla-n cort. Si ce mi-e dat sa aud ma uimeste.
O voce feminina: "Buna ziua, am venit sa semnez pentru domnul Vanghelie. Numai ca eu stau în sectorul 6". A doua voce, oarecum nedumerita: "Pai... ce vreti sa semnati?". "Stiti, mie îmi place mult de domnul Vanghelie si vreau sa semnez si eu. Adica vreau sa îi dau si eu suportul meu. Chiar daca stau în sectorul 6."
E de râs, nu e de râs? Nu ma lamuresc deloc. Negruzzi, Voda Lapusneanu, au fost multi, multi au ramas. Multi, dom'le, dar, totusi, cât de multi?

Ma gândesc putin si descoper ca ofertanta de semnaturi are pe undeva dreptate. Daca s-au bulucit unii sa semneze pentru Oprescu, Vanghelie de ce n-ar avea si el semnaturi. Ca doar n-o fi candidatul Oprescu mai breaz decât candidatul Vanghelie. La ei în partid.

N-am timp sa aflu continuarea, vine troleibuzul si plec.
În troleibuz... ca în troleibuz. Încet, încet, departe ajungi. Departe, adica în sectorul 6, cel cu surplus de semnaturi.

N-am intrat bine în sector si sunt întâmpinat, de pe un panou, de-un personaj cu o figura dragalasa. Acesta îmi cere, nici mai mult, nici mai putin decât sa-l pastrez pe cel mai bun. În timp ce ma ameninta cu pumnul.
Nici pe el nu tin minte sa-l fi întâlnit vreodata, daramite sa-i fi facut vreun rau. Oare de ce îmi arata pumnul?

În toata tarasenia aceasta singurul bun pe care-l am e votul. Pâna la urma s-ar putea sa-l pastrez. Tot n-am pe cine-alege si îmi cresc sansele sa scap nevatamat.

O semnatura, însa, parca-s da si eu. Cortul lui Vlad Tepes prin ce sector o fi ascuns?

Adaugare ulterioara:
O posibila explicatie a dorintei de "a semna pentru Vanghelie" ar putea fi cea de aici.