Asana cu hohote

O imagine deprimanta: oameni incruntati, oameni tristi, oameni care au uitat sa rida. Unii sint tineri, altii mai batrini.
(Nu am de gind sa intorc si eu pe toate fetele accidentul tinerei Raluca Stroescu. Discutiile cu acest subiect au devenit deja lipsite de decenta. Ce este prea mult strica!)
Oamenii despre care este vorba sint oameni obisnuiti. Acaparati de grijile zilnice ei si-au pierdut risul si, impreuna cu el, toate beneficiile pe care acesta le aduce. Fizic si psihic.

Din fericire a aparut si tratamentul. Prin yoga. Un yoghin indian (cum altfel?) este inventatorul metodei revolutionare. Oamenii tristi isi incolacesc membrele, se concentreaza si... rid. O ora, doua ore. Se ard calorii, dispar dureri, scade presiunea. Cind sedinta se termina participantii isi descolacesc miinile si picioarele si pleaca, seriosi si tristi, fiecare la treburile sale. La fel de tristi dar mult mai sanatosi.

Din nefericire povestea de mai sus se intimpla la New York. Cel putin asa rezulta de aici.

Din si mai mare fericire la Bucuresti nici nu ar fi nevoie de asa ceva. Cine ar indrazni sa ofere lectii de ris intr-un loc in care ditamai Biroul electoral isi stabileste sediul la Circul de stat?

D'ale brandului

Asa arata "brand"-ul pe vremea aripilor ceva mai tinere. Acum o sa fie... 2.0?

Nu ii mai trageti pe dreapta!

Numele sau este Vlad Rusu. Este elev in clasa a XI-a la Colegiul National "Andrei Saguna", din Brasov. Povestea lui Vlad, prezentata chiar de el, se gaseste la:

http://nunemaitragetipedreapta.googlepages.com/cronica

"Gestul meu a fost unul al desperării în faţa nedreptăţilor strigătoare la cer şi nu s-a manifestat spontan, fiind rezultatul unor lungi ore de gândire."

Vlad a cerut sprijinul presei. Tot Vlad ne spune ca i-au raspuns doar Gandul, Tribuna invatamintului si Viata libera (Galati). Atit!

La circul cu virusi (spectacolul continua)

Mi-am cumparat un ziar. Chioscul era pe partea cealalta a strazii. M-am dus la trecerea de pietoni, am asteptat ca semaforul sa se faca verde, am traversat, am pregatit banii, am spus "buna ziua!" si am rugat vinzatorul sa-mi dea ziarul ales. Am platit, am luat ziarul, am multumit.
In timp ce eu faceam toate acestea un individ obez a trecut strada in fuga ignorind trecerea de pietoni si semaforul, a intrat in fata rindului ce se formase la chioscul de ziare, a insfacat un ziar si a fugit cu el fara sa il si plateasca. Acelasi ziar pe care eu urma sa il cumpar citeva secunde mai tirziu.

Fiind acelasi ziar, amindoi am avut parte de acelasi articol prost. Acesta. Am mai scris despre subiect, e din aceeasi sursa, doar ziarul este altul. Eu l-am citit linistit, legal, cu "licenta", el a folosit o varianta de "pirat". Articolul, sa-mi fie cu iertare, tot prost a ramas.

Ceva mai tirziu l-am revazut pe individul obez. Incercase sa inghita ziarul fara sa il mestece si ii ramasese in git.

Concluzii:
1. Calitatea produsului nu este determinata de modul de procurare.
2. Exista si produse necomestibile. Nu se recomanda ingurgitarea lor pe nemestecate.
3. Folosirea de produse piratate provoaca obezitate (nu stiu daca obezitatea este rezultatul actiunii unui virus, astept lamuriri de la specialisti).

La circul cu virusi

Stire: "Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) organizeaza, miercuri, cea de-a sasea actiune publica de distrugere a produselor piratate, DVD-uri, CD-uri sau casete video". Preluata de aici. Si modificata repede: nu e miercuri 25 Aprilie, e miercuri 5 Mai. Nu cred in caracterul educativ al unor astfel de spectacole de circ dar nu acesta este subiectul.

Oarecum din aceeasi zona de interes, un articol in Evenimentul zilei. Cu un titlu incitant: "Companiile mici si mijlocii cad prada pirateriei". Care te duce cu gindul la banditi fiorosi, inarmati pina in dinti, navalind de pe corabiile lor asupra bietelor IMM-uri lipsite de aparare. (Nu si asupra intreprinderilor mari si foarte mari care, se stie, sint bine aparate. Prin definitie.)
Impresie gresita. De fapt este vorba despre riscurile folosirii programelor fara licenta, piratate cum ar veni, explicate de un bine documentat tandem format dintr-un avocat si un ziarist.

Riscurile pe care si le asuma cel care incalca legea nu lasa loc de comentarii. Daca e lege nu mai e tocmeala. Sau asa ar trebui sa fie.
Ce facem insa cu celelalte riscuri? De-un exemplu, cele "imediate":
"Pericolele imediate sunt insa, conform specialistilor, pierderea informatiilor sau a sistemelor informatice sau contractarea de virusi, programe Troian (care contin sau instaleaza programe periculoase), adware (care descarca automat sau ruleaza pe computer materiale publicitare) sau spyware (program care colecteaza informatii despre un utilizator de computer fara acordul acestuia), ce pot compromite datele."
Cum te fereste licenta de "contractarea de virusi"? Prin ce fel de vraji?
Nu sint ziarist si nici avocat, nu stiu. Nici din articol n-am aflat. Secret de pirati.

Nu cu mult timp in urma am primit (prin posta) un CD cu software. Gratuit. CD-ul contine programele necesare instalarii unui sistem de operare completat de la bun inceput cu o multime de aplicatii utile. Coperta sa este in imaginea alaturata.

Cei care mi l-au trimis au uitat sa-mi dea si "licenta". Mi-au pus in schimb in plic rugamintea de a-l multiplica si a-l da si altora, daca sint interesati. Tot fara "licenta".

Nu mai stiu ce sa fac. Sa-l folosesc? Sa-l multiplic? Daca, in lipsa "licentei" salvatoare, ma napadesc virusii? Si-mi "compromit datele"?



In plicul cu CD-ul mai erau si citeva etichete autoadezive. As fi lipit una peste articolul din Evenimentul zilei daca ar fi fost posibil. Voi pune una aici, in compensatie.

Gusturi mari (pentru consumatori)

Bauturile reci au gusturi mari. Daca sint coapte!

Din toata inima! (pentru consumatori)

Chiar daca inca nu exista, nu este nicicind prea tirziu. Cu dedicatie si eficienta, din toata inima!

2.0 se ia!

2.0, ca gripa. Oricit ai fi de serios, oricare ti-ar fi preocuparile, microbul virusul nu alege.
Descoperit astazi: "Presedinte v2.0"

Solutii profesionale pentru metroprofesionisti

Metropola naste metrofiinte. Pentru metroconcetatenii cu ochii protejati metrocool de ochelari de soare (si de ploaie!), cit mai mari si cit mai negri, exista metromagazine de unde pot cumpara eficient si rapid orice produs. Sau metroprodus.
In cazul prezentat in continuare este vorba de un metrocalculator.

Oferta zilei incepe asa:





Continua cu:


















Si sfirseste glorios:









Numai pentru metroprofesionisti: calculatorul cu un procesor care... nu exista!
Oferta valabila doar pina in 16 Mai 2007!

Daca nu sinteti dintre cei metrocreduli va invit sa verificati concluzia direct de la sursa.
(din pagina indicata in link urmariti pe verticala coloana " Clock Speed")

Contrabalasarea incalzirii locale

Astazi s-a incins cazanul, ies aburi pe la toate incheieturile. Un parlament, un presedinte, o clima capricioasa. Subiectul este intors de toti pe toate partile. Ramin consecvent ideii initiale: aceste probleme nu se rezolva aici. Layout-ul nu prevede si o urna de vot.

Imaginea de mai jos incearca doar sa restabileasca un fragil echilibru si in acelasi timp este un mic semn de atentie pentru vizitatorii din China inregistrati in zilele trecute. Sper sa fi nimerit... subiectul.

For those recent visitors from China: another image from the Piatra Craiului National Park.

Citatul saptaminii

"dorinta omului de a castiga timp s-a transformat in contrariul ei: grabindu-ne uitam sa mai traim"

Din Romania Libera, Miercuri, 18 Aprilie 2007.
Matei Visniec, Rezistenta culturala impotriva vitezei.

A se citi fara graba.

Ecologisti au fost, ecologisti sint inca

... Si-or fi in neamul românesc. (versiunea 2.0 a unor versuri de Ioan Nenitescu)

Am mai scris despre cei trei pui de lei si razboiul lor cu bunul simt. Aici. Intre timp am descoperit urmele lor peste tot prin oras. Murdarie nu doar in ziare ci si pe ziduri, pe garduri, prin statiile de metrou.
Reiau subiectul doar pentru a nota ca unul dintre ei a fost prins in cele din urma. Si inchis. Stire gasita in Cotidianul.
Din pacate justitia nu si-a facut datoria pina la capat nici de aceasta data. Ce fel de pedeapsa este inchiderea doar pentru o ora? Pentru faptele sale merita cel putin trei ani.

Inventam procese, chestii serioase!

Un milion si jumatate de utilizatori de Internet, ferventi producatori de "dating" "poze" si "content", nu pot fi neglijati. Orice alt subiect paleste pe linga suculenta discutie cu omul care miine va trimite in ridicol monstrul Google. Prin "leverage", adica un fel de buturuga de neocolit pusa in drumul carului.
Gasim acolo toata seria: web 2.0, social networking (care nu e "matrimoniale", sa fie clar!), userii 2.0 fara de care nu se poate, suvoaiele de content 2.0 valoros, ba chiar si "nunti si botezuri" ("pompe funebre" n-am vazut, cred ca scaparea e a mea!). De citit neaparat!

O singura nelamurire am: ce cauta Bulgakov in discutie? Subiectul ii cerea pe Ilf si Petrov.

Cucuiul ecologic (3 in 1)

Cei ce au inchis ochii pina ieri ne dau astazi ciudate semne de vioiciune. Daca sint bani nu trebuie lasati sa putrezeasca. Pentru oprirea dezastrului incepem prin a tipari afise. Bune si acestea, daca vor avea impact acolo unde este necesar.
Teancul de afise este preluat de expertul ecolog 2.0 si apoi expus publicului. Locul ales: pe copacii din zonele unde padurea inca supravietuieste. Cu dublu rol de salvare: praduitorul biped aflat pe acolo nu va indrazni sa treaca nepasator si, dupa cum istoria ne invata, dintii fierastraului se vor rupe la contactul cu hirtia afisului. Prinderea pe copac? Cu cuie. Temeinica.

Partea rea: la prima ploaie afisul se va transforma in gunoi adaugat, constructia reducindu-se la cuiele infipte in copac.
Partea buna: meteorologii anunta o primavara secetoasa.
Puteti vedea minunea aici sau aici.

---

Va este sete? Nu v-ar tenta un pahar cu Bisfenol? Rece si proaspat.
Bisfenolul A este un compus chimic aflat in compozitia recipientelor de plastic atit de folosite in prezent. Acele sticle si sticlute pe care le intilnim in rafturile magazinelor, prin casa, prin santuri, pe munti, prin vai, pe dealuri si cimpii. Intrate in obisnuinta, comode si practice, uneori agasante, omniprezente.
Bisfenolul cu pricina are obiceiul de a nu sta locului, de a trece vesel din recipient in lichidul continut si, in acest fel, de a ajunge sa fie ingurgitat de nevinovatul insetat. In cantitati mici, chiar foarte mici, masurate in micrograme.
Preceptele toxicologice ne spun ca o substanta este otravitoare sau nu in functie de doza. De obicei periculoasa este doza mare, cea care depaseste o anumita limita. Daca doza este mica sau, mai bine, foarte mica nu avem a ne teme de dureri de cap. Nu si in cazul vioiului Bisfenol. Fiind un compus cu caracteristicile unui hormon sintetic, Bisfenolul A isi face simtita prezenta in cazul dozelor mici. Chiar foarte mici. Tulburari endocrine, cancer, infertilitate, ba chiar obezitate sint rezultate care i se pun in circa. Si toate acestea printr-un simplu suc acidulat (natural sau nu, nici nu mai conteaza). Ori prin laptele servit din biberon.
Bisfenolul A este inca subiect de controverse. La o productie masurata in milioane de tone pe an vor fi intotdeauna controverse. Cu toate acestea sint semne ca prin alte parti incep sa se ia masuri de oprire a folosirii atit de popularelor recipiente. In SUA, in Canada.
Citeva referinte: Wikipedia, Environmental Health Perspectives, National Geographic - The Green Guide, The Post Star (editia online).
Si o propunere: etichetele cu chenar negru aplicate acum pe pachetele de tigari sa fie generalizate. Cu text schimbat: "Continutul este daunator sanatatii tale si a celor din jur". Cu cit mai repede cu atit mai bine. Caci vine vara si iar se umple orasul cu miile de permanent purtatori de sticlute.

---

Pentru destinderea atmosferei: citeva imagini de la o... Inviere:

Traiasca Dumnezeu!

Titlul mai... neobisnuit l-am vazut demult, prin 1990, sub forma unei inscriptii aflata pe un zid din centrul Bucurestiului, undeva in apropierea pietei care pe atunci se numea "a cosmonautilor". "Artistul urban" (cum i s-ar spune astazi), prea plin de entuziasmul momentului de deces al unei epoci, nastea o subtila si ironica prevestire.

Asist in fiecare an la pervertirea sensurilor marilor sarbatori ale lumii crestine. Spiritul se transforma in comert, participarea devine "socializare" sau obligatie, serviciul religios, slujba, capata forma unei monotone formalitati. Sacrul a fost inlocuit cu ghirlande luminoase bagate in priza, becuri sclipitoare cu halogen, statii de amplificare, stingatoare de incendiu si alte accesorii necesare si obligatorii unor adunari cu multi participanti.
Multimea credinciosilor 2.0 seamana din ce in ce mai mult cu cohortele de "oameni ai muncii" defilind triumfal si "fericiti" cu ocazia vreunui "1 Mai muncitoresc". Doar ora de desfasurare nepotrivita determina lipsa chermezei finale cu nelipsitii mici si bere. Lipsa compensata din plin in zilele care urmeaza.
Mai mult decit atit, pentru cei comozi sau pentru cei care nu se pot deplasa a aparut sacerdotul cu ecran si telecomanda. Televizorul este noul mijlocitor in relatia cu Divinitatea. Televizorul si televiziunile.
Si pentru ca televiziunile se masoara in termeni de audienta, avem acum si rezultatele. Eu le-am aflat de aici. Mai lipsesc doar "creatiile" publicitare plasate intre sunetele de clopote:
"Detergentul nostru spala eficient rufele si pacatele. Adevarat s-a albit!"

Pauza pascala

De miine dau jos newtonul de pe metrul patrat si schimb cuprul cu un GPRS nehotarit. Prin eterul pe care, eteric fiind, nu te poti baza deoarece uneori lipseste.

Acestea fiind zise/scrise, va urez tuturor sa va bucurati de liniste si pace!

Imaginea alaturata este doar banala si soft (umplutura). Daca preferati variante mai hard trageti cu ochiul peste gard, in curte la Maestru'.

A Bigger Bang (Get Yer Ya-Ya's Out!)

Dupa lupte grele si mult prea indelungate cu inamicul Diverta rezultatul izbinzii arata asa:


"Not just a concert" (nu doar un concert) isi gaseste explicatia pe verso-ul biletului:



Imaginea este aplecata din cauza greutatii textului proaspat tiparit si inca neasezat.
Dupa cit de multe clauze si interdictii sint inghesuite acolo prezenta avocatului insotitor e singura solutie cu oarecare sanse de scapare.

(Desi, pina la urma, nici un concediu petrecut aici nu pare-a fi de lepadat.)

Radarul pietonal in actiune

Intimplarea s-a produs la Galati si este legata de o traversare. Nu de Dunare ci de strada.
Traversare "la intimplare" (cum altfel?) si, mai ales, cu viteza foarte mare. Mult prea mare.
O tinara fata pietonovitezomaniaca a traversat strada depasind viteza legala. A evitat in ultimul moment o masina dar a izbit un motociclist, rasturnindu-l. Ghinionul sau a fost ca vigilentii politisti galateni pusesera acolo un radar pietonal si, cu ajutorul aparatului, au prins-o.
In paragraful al doilea tinara fata a devenit femeie si a fost amendata. De data aceasta a scapat fara sa i se ia carnetul.
Pro-stire senzationala de aici (nu uitati sa respectati pauzele de suspans si respiratie cind cititi subtitlul cu voce tare; sint marcate prin virgule!)

Sir Edmund Hillary Stilpnicul

Everest, cel mai inalt virf al planetei. Multi isi doresc sa-l urce, putini ajung sa o faca. Cei mai multi il vad doar la televizor, unii poate chiar in aceasta seara, pe Discovery Channel.
E greu sa urci pe Everest, iti trebuie conditie fizica, echipament, antrenament, bani. Si inca multe altele. Cel putin asa era pina ieri. Intre timp am evoluat, a aparut Everestul 2.0, mult mai accesibil, practic la indemina oricui.
Solutia, verificata deja, implica totusi niste pasi. Pentru inceput iti trebuie echipament. Costa putin cam scump dar fara el nu se poate. Nu exista alpinist in "civil", fara bocanci, coltari, parazapezi, pufoaica, ochelari speciali, piolet, corzi, carabiniere, rucsac, cort. Vrei pe Everest, mergi si-ti cumpara "uniforma". Se pot gasi toate accesoriile la magazinele specializate.
Pasul urmator este alegerea unei intersectii in Bucuresti. Una aglomerata, unde se inghesuie zilnic tramvaie, camioane, sute de automobile, mii de pietoni. Din fericire acestea nu sint greu de aflat, sint peste tot.
In stadiul acesta problema este ca si rezolvata. Mai trebuie doar ales un stilp din intersectie si apoi urcat cu tot echipamentul sus pe stilp. Si... gata!
Te afli deja in aerul rarefiat al marilor inaltimi, linistea este perfecta, privirile-ti se bucura de peisaje cum n-ai mai vazut. Esti alaturi de marii temerari ai omenirii, este momentul sa pui mina pe telefon si sa-ti anunti rudele si prietenii.

In cazul in care nu va vine sa credeti va invit sa vedeti cu ochii vostri ca se poate. Locul: Bucuresti, sectorul 6, intersectia bulevardului Timisoara cu strada Brasov, intre Drumul Taberei si Militari, loc numit inspirat si sugestiv (inca de pe vremea pandurilor lui Tudor) "Plazza Romania". Sau, daca preferati, puteti citi articolul de aici.
Initiatorii spun ca "proiectul" are si rolul de a promova "alpinismul la romani". Daca doriti sa testati personal Everestul 2.0 ar trebui sa va grabiti. Foarte curind nu veti mai gasi stilpi liberi prin oras. Lunganul acela de Edmund Hillary are motive serioase de invidie.

Acorduri underground

Locul: intr-un vagon de metrou. Nu este ora de virf, calatori putini.
In fata mea sint doi tineri, baieti, par sa fie studenti dupa caietele mari din care citesc notite scrise marunt. Frizura cu tepi, sirme iesind din urechi si conectate la obisnuita cutiuta agatata de git. In jur razbate un zumzet metalic, ceva care seamana cu o combinatie de zgomot sacadat de masina de cusut cu zbirniit de aparat electric de tuns. Discret insa, nu deranjeaza. Daca vagonul ar fi mai aglomerat probabil ca nu s-ar mai auzi de loc.
La una dintre statii se urca personajul "lautar", mai in virsta, decent, ponosit, prevazut cu o vioara la fel de ponosita. Si incepe sa cinte. O versiune proprie a Baladei lui Porumbescu. Cunosc citiva oameni care ar fi considerat interpretarea ca fiind o instigare la violenta dar sintem totusi intr-un vagon de metrou si nu intr-o sala de concert.
Cei doi "teposi" ridica privirile, isi scot sirmele din urechi si isi opresc jucariile zbirniitoare. Pe chipurile lor se vede uimirea si incintarea. Sint atit de atrasi de sunetul viorii incit nu mai au nici un fel de control asupra mimicii. Situatia devine amuzanta, pare ca piesa chinuita de "lautar" e o premiera pentru ei.
Violonistul isi termina numarul, isi face rondul printre putinii calatori si coboara pentru a trece in urmatorul vagon. Tovarasii mei de calatorie se privesc unul pe altul, schimba un "marfa!" in ton admirativ si isi indeasa sirmele la loc in urechi.
Un profesor de muzica, scoala generala, liceu, tocmai a facut niste datorii. Salariul sau ar cam trebui sa ajunga la ponositul "lautar".

Oferta zilei

Doar astazi, in mod exceptional, am inclus si traditionalul "bonus" de 25%. Gratis!

Un "bonus" pentru tonus!