Mocanita subacvatica

Pe Valea Vaserului exista o cale ferata îngusta. Spre deosebire de alte asemenea cai ferate, cea de pe Valea Vaserului înca mai este folosita. Pe ea se transporta bustenii "exploatati" din munte, tot pe ea sunt plimbati turistii amatori de ineditul unei plimbari "mai altfel".
Calea ferata este proprietatea RNP (adica Regia Nationala a Padurilor). O fi RNP proprietarul dar, deoarece RNP nu se pricepe la caile ferate forestiere pe care le detine, de folosit o foloseste R.G. Holz Company. O firma de oameni priceputi. Priceputi la padure dar si la turism.


Trenuletul cu turisti face o singura cursa pe zi. Pleaca dimineata si se întoarce mai spre seara. Merge încet, valea e lunga. Turisti se gasesc; vara, în perioada vacantelor. Vine tot omul de la oras, se minuneaza de vagoanele vechi, tentatia este mare.
Plecarea este plina de entuziasm. Sosirea, pentru unii, e altfel. Mereu se gasesc nemultumiti. Ca le-a intrat funingine în ochi, ca a mai tras o ploaie care nu a fost impresionata de vagonul deschis, ca scaunele de lemn sunt incomode, ca la capat de linie n-au gasit bere si mici. Mofturi urbane.


Altora le place. Valea este frumoasa, natura este... naturala, plimbarea este inedita, berea... la ce foloseste? Daca te straduiesti sa nu vezi cioturile si rumegusul de pe marginea râului si sa nu stii ca versantii vaii sunt sistematic jumuliti de arbori totul este perfect. Tot ce-ti doresti pentru o zi de neuitat.






Joi, 24.07.2008, pe Valea Vaserului a plouat. Deoarece îi fusese rarita padurea muntele a lepadat surplusul de apa. Pe vale. Râul s-a umflat, a înhatat cioturile si rumegusul de pe maluri si l-a pornit catre vale. A dat si peste calea ferata. Mecanicii care însoteau trenuletul pe drumul de întoarcere catre Viseu au fost nevoiti sa-si utilizeze abilitatile pentru a duce garnitura cu bine pâna jos. Nu era prima data, mereu au parte de tot felul de probleme cu vechiturile acelea. Nu se sperie ei asa de usor. Trag o înghititura din sticla cu "sucul de pruna", coboara din tren si pun osul la treaba. S-au descurcat si de aceasta data.



Vineri ploaia nu s-a oprit. Nici râul.

Sâmbata... vin turistii. O suta noua zeci si doua de suflete dornice sa se plimbe cu trenuletul. Cum sa-i refuzi? Cum sa le spui ca râul s-a umflat si drumul nu e sigur? Cum sa nu le iei banii pe bilete când ei insista sa ti-i dea? Îi sui în tren si hai cu ei la deal. La vale... se descurca mecanicii, mai este "suc de pruna" în sticla.

De data aceasta "sucul de pruna" n-a mai ajutat.




PS: Ploile umfla apele si-n Bucovina. Un oarecare Gheorghe Flutur a fost pe-acolo sef de paduri. Dupa care s-a cocotat cu sefie cu tot la Minister. A avut timp (si pricepere) sa-si faca "front de lucru". Acum apare pe la televiziuni în calitate de salvator. Ironia sortii? Nicidecum.

Re-editare: imaginea cu tarifele plimbarii (sa mai pun înca un i ?) cu trenul pe Valea Vaserului este din vara trecuta. Între timp am aflat ca anul acesta pretul a crescut de la 30 la 40 de lei. A crescut pretul, creste si apa.