Mon oxyde

Am lipsit doua zile. Pe unde am fost unele stiri nu fac doi bani. M-am reîntors si am acum ocazia sa re-descoper stirile care fac în întregime cei doi bani.

De mâine vom avea pachete de tigari cu poze. Vom fi a doua tara europeana care va avea pachete de tigari cu poze. Încerc un gust usor amar: nici macar la acest capitol nu putem fi primii. Ma resemnez pâna la urma. Si Germania a fost doar a doua la Campionatul european de fotbal încheiat aseara. Nici locul doi nu e atât de rau.

Trecerea la pachetul cu poze este fireasca: de la simplu text la text plus imagine. Astept cu nerabdare pachetul de tigari cu video inclus. SmokeTube.

Spre amintire am pus deoparte un pachet de astazi. Unul verde. Ecologic, cum ar veni. Chistoacele din pachetul verde se duc singure la cosul de gunoi.

Pe pachet scrie... ca mai sus. La primele doua nu ma bag însa un oxid de carbon am mai întâlnit de curând. Era acolo bioxid dar, cu bunavointa, îi mai luam din oxigen.

Care va sa zica în pachetul verde zac 8 mg din criminalul oxid (m-am uitat si pe tigarete, acolo nu scrie nimic; daca scrie pe pachet atunci acele cantitati se aplica... la pachet). Un pachet pe zi timp de un an ar fi 8 mg x 365 zile, adica vreo 3 grame. Poate ca sunt unii mai darnici si dornici sa plateasca mai multe taxe de viciu pe zi, eu ma opresc la una singura.
O fi mult? O fi putin? Cautam referinte.

"Potrivit ministrului mediului, Attila Korodi, prin programul Rabla au fost scoase din circulatie, în ultimii trei ani, peste 46.000 de masini cu o vechime mai mare de 12 ani si a fost redusa cu 1.000 de tone cantitatea de monoxid de carbon emisa."

O mie de tone în trei ani? Adica 333 de tone pe an? Si doar prin înlocuirea unei masini vechi cu o masina noua? Dar daca opresti masina pe dreapta, fie ea veche sau noua? Respiri.

E buna si aritmetica la ceva. În ciuda aproximarilor, nu pot sa nu ma întreb de ce nu punem, de mâine, poze si pe masini. Macar pentru a fi si noi o data primii în lume.

Garantat conditionat

Am taiat copacul, am secat lacul, ne bate soarele în cap, cautam racoarea.

Racoarea se cumpara de la magazin sub forma de masinarie care se agata în perete si se baga în priza. Avem tehnologie, avem garantie, poate sa ne bata soarele ca nu ne mai pasa.

Cu garantie? Da, daca.
Daca... precum scrie în cartulie si în Certificatul de garantie.

Si de aici încep sa apara problemele. Neprevazute.

Ai vrut garantie? Trei (doi, cinci...) ani ai cutie. E treaba ta unde o pastrezi în tot acest timp.

Garantia impune însa si alte conditii. Trebuie sa le respecti si pe acestea.

"Revizii tehnice", e de înteles. "Anuale", de acord. Dar câte? Si când?

Citesti si afli: în ziua în care temperatura exterioara este cuprinsa între 0° si 15°, dar obligatoriu mai mare decât 25°.

Si asa ajungi sa îti iei lumea-n cap. Iar singura scapare este sa gasesti locul unde mai exista un lac, un copac. Un dram de noroc.

Omul nou în lupta cu eternitatea

Copacul e verde, / Prostia nu doare. / Viitor de aur / Tara noastra are.

(folclor contemporan)

Imagini furate cu nerusinare de la Emi. Un material didactic ajutator se poate gasi, la nevoie, si aici.

Soarta de câine

Sa fie mijloc fix? Sau doar obiect de inventar?

Apa de ploaie pe vreme de canicula

Prognoze meteo pentru Miercuri 25.06.2008:
Bucuresti: 36° cu senzatie de 42°
Zaragoza: 32° cu senzatie de 30°

Zaragoza e în Spania (Aragon). Ceva mai la sud decât Bucurestiul. La Zaragoza ar trebui sa fie canicula, nu la Bucuresti.
De unde-i racoarea de la Zaragoza?

Dupa cum zice sloganul publicitar, la Zaragoza are loc cel mai mare festival al apei din lume. Între 14 Iunie si 14 Septembrie 2008 acolo se desfasoara expozitia internationala dedicata în acest an "apei si dezvoltarii durabile".

Participanti: 105 natiuni. Care au primit fiecare câte un pavilion în complexul expozitional.
De pavilionul românesc se ocupa Ministerul Mediului. Aproape cinci milioane de euro au fost rezervate înca din iulie 2007 pentru finantarea participarii României.

La 13 Iunie a fost inaugurarea oficiala a expozitiei. O suta patru pavilioane erau pregatite. Pavilionul românesc... copilul ploii.

Pe 29 Iunie va fi ziua dedicata Dunarii. În viziunea dezvoltata durabil a Ministerului Mediului de la Bucuresti (caldura mare!), Dunarea sau nu mai trece prin România sau a secat. Caci România, tara dunareana, înca nu poate arata un pavilion.
Vor fi fost ele cinci milioane de euro si aproape un an de zile, dar de unde atâta apa pe asa o caldura? Mai bine mediem o bere între un Prius s-un fursec. Expozitia, pavilionul, reprezentarea... acestea-s apa de ploaie.

Pe 10 Iulie e ziua dedicata României. Pâna pe 10 Iulie poate se-ndura sa ploua si la noi.

Întru aranjarea ploilor, astazi domnul ministru al mediului si dezvoltarii durabile a obtinut aprobarea sefului de guvern pentru înlocuirea "Comisarului General al Autoritatii de Management a Proiectului Expo Zaragoza 2008". La asa o titulatura ar fi trebuit deja sa ploua cu clabuci.

Ceva mai multe detalii se pot gasi aici.

Ecologie la drumul mare

Sa învatam cuvinte:
Ecologie: stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme si mediul lor de viata
(ar mai fi si Ecologia sociala: o disciplina sociologica având ca obiect studiul relatiilor omului cu mediul sau, natural si social; ne prefacem ca nu stim, ca sa fie mai simplu)

Despre "ecologizare" am mai scris. Astazi pierd timpul cu "ecologistii".

Ce este un "ecologist"?
Prin analogie: daca ornitologia studiaza cioara si ornitologul stie ce-i cu cioara, ornitologistul sa fie cel care o vopseste? Sau daca zoologia naste tratate despre urs si zoologul e cel care le scrie, zoologistul ce mai face? Plimba ursul ca sa impresioneze turma? Dar daca în turma se gaseste si-un berbec mai... neimpresionabil? Cam complicat. Mai bine sa trec mai departe.

Zilele trecute a aparut prin cel Internete o mica avalansa de referiri la un automobil. Brusc si deodata o ceata de observatori s-au aratat mai mult sau mai putin entuziasmati de o Toyota Prius. Spontan si simultan. Nu si întâmplator.

O scurta cautare lamureste fenomenul. Vânzatorul autohton de Toyote are plan de vânzari si, cu ajutor, încearca o metoda ieftina de a-si face putina publicitate. Metoda e simpla: decât sa dai bani cu sacul pe o campanie publicitara clasica e mai la îndemâna sa aduni o ceata de posesori de blog-uri si sa le dai câte-un fursec si-un suc de mere (blogger-ilor le plac fursecurile, fapt binecunoscut). Ecologia e la moda, declari masina "ecologica" si tema este rezolvata. Cui nu-i place sa fie, macar putin, "ecologist"?

Ca totul sa fie rotund si verde l-au adus si pe Bucurenci. Îl stiti, "ecologistul" care aparea într-o vreme pe la televizor. Entuziast si dezinteresat, ca de obicei. În lupta pentru o Toyota verde.
Din pacate nu a venit si Mihaela Radulescu, si dânsa o ecologista de la televizor. Semn rau, se pare ca doamna Radulescu foloseste chiar o Toyota Prius si, desi a plecat cam demult, înca nu a ajuns "la Pamuk". Nu mai insist, subiect deja depasit.
A fost în schimb un domn ministru, cel de la Mediu, care altul? Am aflat din relatari ca domnul ministru iesise sa bea o bere (fara masina, desigur) si a nimerit acolo dintr-o pura întâmplare. În afara orelor de servici.

Acestea au fost personalitatile. Publicul: vreo 50 de blogger-i.
Urmarea: teoretic 50 de texte cu subiect Toyota Prius lansate prin Internet.
Nu, eu n-am citit 50 de texte, este prea mult pentru un singur om. Dar, din ce am citit, am reusit sa aflu ca:

- masina este "o idee mareata. Este o masina în care puterea se îmbina cu precizia, inovatia cu viziunea si performanta cu responsabilitatea [...] este mai mult decat o idee: este un autoturism functional, bazat pe un concept care merita a fi apreciat" (ca-n "Munca de partid"; autorul pare sa fie bine pregatit politic);

- este masina perfecta pentru un drum Londra-Istambul (traseul indicat pe harta ocoleste grijuliu România);
- "Salveaza în fiecare an o tona de CO2, o treime din emisia unei masini pe combustibil clasic" (o treime din trei tone, desigur; cât trebuie sa functioneze ca sa se adune tona? sau nici nu trebuie sa functioneze, e suficient ca exista?);
- "ecologia este frumoasa si trendy" (da, bine zis, e "trendy"; chiar "eco-trendy");
- masina este buna pentru "schimbarea parcului de masini al primariei cu masini eco friendly" (idee buna: rezolva vânzarile planificate de Toyota; nu rezolva problema autostrazii suspendate pe care urmeaza sa circule "parcul");
- "Pozitia de pionier, mai ales pe o piata noua si nefamiliarizata cu masini hibrid, nu este deloc usoara, iar imaginea de prieten al mediului pe care si-o construieste Toyota este una de apreciat" (ca la carte; din pacate lipsesc niste detalii pe care voi încerca sa le "apreciez" mai încolo);
- masina ar costa 25000 euro (pret la care, daca o lasi în loc umbros, se reintegreaza în natura în circa o saptamina; la 100000 euro disparea dupa 24 de ore; e loc de mai bine);
- consumul mic : 4,4 (sau 5, nu e sigur) la suta (cam mare pentru asa o galagie; si nici nu ni se spune daca este consumul urban, rural, la deal sau la vale);

Alte impresii: aici, aici, aici, aici... si-n alte locuri (link-uri puse la întâmplare, poate nu cele mai semnificative).

Consumul "mic" a produs si un efect colateral. Pe toate blogurile pe care le-am parcurs a aparut prin subsoluri berbecul "Stefan" care îi trimite pe proaspetii "ecologisti" sa afle despre automobilele lui Justin Capra. Cine este Justin Capra? Un inginer care nu da fursecuri si care uimeste uneori bucurestenii atunci cind îsi scoate masinutele-prototip la plimbare.
Nu stiu cât succes va avea Stefan, trebuie sa fii de-a dreptul berbec sa înlocuiesti Toyota cu... Capra. Chestie de fursec, de "ecologie", de ingurgitare de... brand.

(poza de sus nu are nici o legatura cu numele inventatorului; pur si simplu nu am gasit repede una cu... berbec)

Revenind la subiect: de ce este acest automobil "ecologic"? Raspunsul se afla si el mai sus: pentru ca "ecologia este trendy". Altfel este destul de greu sa gasesti legatura subtila între automobil, oricare, si "ecologie". Poate doar cu "ecologia sociala", dar straduindu-te putin.

Tot de prin cele blog-uri am aflat si de o organizatie numita "Mai mult verde" (mai mult verde, mai mult carbune, mai multe tractoare, mai traim înca în epoca lui "mai mult"). Organizatia urmeaza sa "colaboreze" cu Toyota, un prim semn al colaborarii fiind un exemplar de Prius cadou. Daca e doar unul nici nu-i bai, la câte automobile sunt prin Bucuresti unul în plus nu prea conteaza la "ecologie". Si-apoi... "ecologistul" care se respecta nu foloseste transportul în comun.

Ma uit si eu pe site, pe la "Companii". Toyota nu apare, evenimentul este prea recent. Dar scrie pe-acolo:
"Nu lucram decât cu companiile care demonstreaza un interes real în protejarea mediului. [...] Companiile care lucreaza cu noi nu fac doar un act de caritate, noi le ajutam sa-si construiasca reputatia de companie responsabila în rândul clientilor, al partenerilor, investitorilor si autoritatilor."
Sa fie aici legatura subtila?
Dar pe la altii oare cum o fi?

Ramân agatat de Toyota Prius cea "ecologica" si le propun recentilor "ecologisti" sa mai învete un termen: "greenwashing", cum suna în varianta de la mama lui. Echivalent scurt în româna înca n-am gasit. Desi, la nevoie, s-ar putea folosi si "vopsirea ciorii". În verde, desigur. Caci ursul deja l-am plimbat.

În alte locuri mai mult verde produce alergii când se dovedeste a fi prea mult. Exemple (cu berbeci de pe al nostru continent) : în Anglia, în Norvegia ("Cars cannot do anything good for the environment except less damage than others"), în tara cartofilor prajiti. Dupa cum spuneam înainte: berbeci!

Deocamdata atât. Plimbare "ecologica", prea-implicatilor "ecologisti"!

Conventia neconventionala a Carpatilor

Prima data am auzit de "Conventia Carpatica" acum vreo doi ani. Cehia, Ungaria, Slovacia si Ucraina aderasera deja, Polonia si România nu erau foarte lamurite la ce foloseste. Partea proasta era ca fara cele doua state Conventia nu mai era Carpatica si se cam alegea praful de tot proiectul. Pâna la urma au cedat si cele doua Carpatine mai încapatânate, ba aflu acum ca a mai venit si Serbia sa împlineasca echipa.

Zilele acestea Conventia Carpatica a pus de-o conferinta. La Bucuresti, la Hilton (Athenee Palace, în varianta uzuala). Ca doar nu prin Carpati unde vremea este instabila, e noroi, sa nu mai spun ca exista si riscul sa dea vreo masina peste invitati.

Am aflat si eu, ca tot omul, de prin ziare. Si tot din ziare am aflat si ce, si cum s-a discutat. Comunicatul de pe site-ul Ministerului e lung, lemnos si n-are nici un haz.

Problema arzatoare au fost ursii. Care, în ciuda faptului ca li se tot iau padurile, se înmultesc... ca iepurii. Dupa cum spune si domnul ministru:

"Orasele de la munte se extind haotic, iar industria la fel, ceea ce afecteaza habitatele ursilor, care sunt din ce în ce mai multi."

Adevarul scrie de vreo 6500 de ursi. Cotidianul mai pune de la el o mie.
O mie de ursi nici n-ar fi cine stie ce, daca iese modificarea legii vânatorii scapam rapid de ei.

Pentru ceilalti Conferinta a hotarât ca ar fi bine sa înceapa sa migreze.
Cum convingi ursul sa migreze? Îi faci "traseu" si se va duce singur. Ca ursul migrator.
Presupun ca "traseul" va fi un fel de autostrada suspendata (una noua!) cu plecarea din Brasov. Know-how - la Primaria Bucuresti.

Mie mi s-a parut revoltatoare atitudinea turistilor. Ce fel de oameni sunt, domnule, aceia care distrug cuiburile bietilor ursi? Dupa ce ca îi obligam sa migreze, îi punem sa zboare în tarile calde, nici cuiburile nu li le mai lasam. Ecologisti, la arme! Salvati cuiburile ursilor!

PS: imaginea de la început e putin cam neclara exclusiv din vina fotografului; nu eram foarte sigur ca ursul plecase din cuib.

Motor puternic si tabla groasa

Când apuca de se-ncinge asfaltul salvarea este doar în natura. Sa fugi, sa te-ascunzi, pe sub pietre, prin ierburi.

Muntele, fosnetul padurii, florile, iarba verde, aerul proaspat, linistea accentuata de ciripitul pasarelelor... ce ti-ai putea dori mai mult? Dar daca ai...

Ghinionul de a da peste "sportivi"? O anumita categorie de "sportivi", cei care nu se multumesc cu niste santuri mocirloase de pe vreun maidan de la marginea orasului. Au si ei dreptul la aer proaspat, la iarba verde, la liniste si... pasarele. Cam în felul acesta:

***

***

Scaparea? Adânc în padure. Sau, poate, în nori.

Imaginile de mai sus sunt din luna trecuta, culese de pe undeva de prin Carpatii Meridionali.

Imaginile urmatoare sunt mult mai proaspete, din 17.06.2008. Surprinse în Parcul National Muntii Rodnei, prin aceleasi locuri despre care am mai scris aici. Dupa cum se poate observa, cam geme tara de "sportivi".

***

Din fericire înca nu au ajuns peste tot:

Ce ar mai fi de spus? Ca Muntele este mare dar nu infinit?

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Nota: multumirile pentru imaginile din Muntii Rodnei merg astazi catre acelasi Petru Goja.

O recapitulare

Sâmbata:
Orasul a fost napadit de camile si clovni. Eu stiam ca s-a încheiat campania electorala dar... la un oras mare nu se cunoaste.

Duminica:
Vecinii au ales primarul. Influentati de ce vazusera cu o zi înainte pe strazi au pus primar o paiata un "independent". Le doresc sa fie sanatosi.

Luni:
Am nimerit un autobuz RATB cu aer conditionat. E important sa ai un primar gospodar! Pasagerii erau împartiti în doua grupuri: unii închideau geamurile, ceilalti le deschideau. Nici nu mai conta ca autobuzul statea câte zece minute la fiecare semafor.

Marti:
A fost fotbal. La fotbal se pricepe toata lumea. Eu am remarcat lipsa unor fotbalisti celebri: Becali, Borcea si, ultimul venit, ceferistul Fahter (sau ceva pe-acolo). Fara ei era de asteptat sa nu câstigam.

Miercuri:
Oameni suparati, oameni ocupati. Unii dezbat meciul, altii dezbat alegerile. Subiecte.

Joi:
Adica astazi. Se-ncinge asfaltul. Ar fi buna o vacanta. Un Parc, ceva? Poate mai târziu...

Mineriada 2.0

Pune mana pe o perna si vino sambata, 14 iunie, la ora 15:00 fix langa fantana de la Arhitectura (Universitate) sa ne batem de ne sar fulgii timp de 5 minute. Sarbatorim relaxat mineriada pe 2008 printr-un flash-mob fara vrajba si vanatai.
*Regulament de capaceala cu perne:
Da sfoara-n toata tara despre bataia cu perne. Bataia cu perne nu începe mai devreme de ora prestabilita. Jocul se încheie dupa aproximativ 5 minute de la declansare. Nu loviti persoanele care nu au perne în mâna, decât daca acestea v-o cer. Pentru "STOP JOC", arunca perna din mâna. Oricine are în mâna o perna, cunoscut sau necunoscut, reprezinta un adversar şi poate fi “capacit”. Este interzisa introducerea unor materiale adiţionale sau alte obiecte contondente în pernele de lupta. Singura "încarcatura" acceptata este puful natural din perna, cu variatiuni ornitologice pe temele gaina, rata, pinguin, etc. Încercati cu încredere pernele cât mai moi!

Mesaj cules de aici.

Am si eu câteva nelamuriri:

Care este scopul actiunii?
De ce sa fie evitate persoanele care nu au perne în mâna? Tocmai ele ar trebui sa fie lovite. Mai ales cele care poarta ochelari.
Cine îsi asuma rolul lui Ion Iliescu? Hai, dom'le, putin curaj! Nu ti se întâmpla nimic!

În rest, un bun exemplu de manifestare a retelei sociale perfecte. De 5 minute.

PS: desi nu scrie în anunt, eu sper ca "organizatorii" au în vedere sa scoata si un ziar dupa desfasurarea evenimentului. Se poate folosi exemplul de aici.

Comert si consum

Aflu si eu, cu oarecare întârziere si pe cai ocolite, cum ca, împinsi de o apriga nevoie, niste pornografi "academicieni" de la Catavencu au iesit la cumparaturi.

Cu întârziere pentru ca asa a fost sa fie; alte treburi mai importante.
Pe cai ocolite pentru ca, de niste ani buni, nu mai dau banii pe foaia vulgara.

Curios si neîncrezator, am dat o cautare pe Internet si am gasit ceva aici (cum au bagat filmul in "editia print" cred ca n-am sanse sa aflu vreodata).

Mda, e si aceasta o cale. Dar nu-i pacat de pingele sa bati tot drumul din Pantelimon si pân' la Hurmuzachi, fosta Piata Muncii de la Bariera Vergului? Nu e mai bine sa te informezi înainte?

Pentru data viitoare, când va va mai înghionti necesitatea, "academicienilor", luati de-aici:

Cu factura, cu acte în regula, nu doar cu o amarâta de chitanta care tot nu e buna la nimic.

Cu parcul prin Europa (cu mici, cu bere, cu cai putere)

Despre soarta trista a lacului din care izvoraste Bistrita Aurie am mai scris aici. Lacul se afla într-un Parc. Al doilea în ordinea data de lista-pomelnic: Parcul National Muntii Rodnei.

Ce-ati spune daca ati vedea în mijlocul Cismigiului (sau oricare alt parc urban, de oriunde) un 4x4 pus exact în mijlocul unui rond de flori si alaturi de el un individ privindu-si pofticios sticla cu bere în timp ce pe gratarul încins sfârâie si fumega micii?
Imposibil, veti spune. Acolo este parc, e un gard, e un paznic, sunt "sapte ani de-acasa" (???). Nu este permis asa ceva!

Daca acolo nu este permis, de ce ar fi permis în Parcuri? Pentru ca nu e gard? Pentru ca Parcul este mai întins decât poate sa zareasca privirea unui paznic? Sau poate anii aceia "sapte" s-au pierdut sub rotile masinii?

Imaginile de mai jos sunt proaspete: 8 Iunie 2008.
Locul: în Muntii Rodnei, pe malul Taului Stiol, zona protejata, patrimoniu UNESCO, Parc National, loc unde se intra cu pasul, cu sufletul si, eventual, cu aparatul de fotografiat. Si ce daca?

*** *** ***

*** *** ***

Povestile de felul acesta ar trebui sa aiba si sfârsit. Muntele este mare dar nu infinit!

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Nota: multumirile pentru imagini merg astazi catre Cristina Griga dar si catre Petru Goja, cel care nu le-a ascuns, ci le-a aratat si altora!

Un fest. Festul.

S-a încheiat si târgul de carte. Adica "Bookfest" ("târg" ar fi sunat mult prea provincial).

Lume... ca la târg. Unii veniti dupa carti, altii veniti ca sa vada si, o a treia categorie, cei veniti ca sa fie vazuti.

Acestia din urma vor avea în zilele imediat urmatoare o noua ocazie.
Detalii aici.

Cu parcul în catarea pustii (prin Europa)

Astazi este Ziua Mediului. Mediul, dupa cum îi spune si numele, este undeva la mijloc.
De Ziua Mediului ni se cere sa stingem lumina. Caci, nu-i asa, daca stingem lumina avem mai multe sanse sa vedem mai bine.

Legea 407 din 2006 se mai numeste si "Legea vânatorii si a protectiei fondului cinegetic". Si se refera la acea activitate "sportiva" în care unul dintre cei implicati are pusca iar celalalt are datoria sa se lase împuscat. Clar si legalizat.

La vremea când a fost adoptata aceasta Lege, o buna parte dintre "sportivi" erau plecati pe "terenul de sport". În lipsa lor Legea a inclus si interdictia de a se practica vânatoarea în perimetrul Parcurilor. Interdictie nedreapta, dureros restrictiva (sic!) si pagubitoare (pentru unii!). Prea multe Parcuri, prea lunga bataia pustii!

Daca Legea este proasta atunci ea trebuie corectata. Zis si facut. Asa a aparut propunerea legislativa înregistrata la Senatul României cu numarul L726/2007. Propunerea modifica Legea 407, modificarea esentiala urmarita fiind eliminarea restrictiei practicarii vânatorii în Parcuri.
Discutata, aprobata, semnata, parafata, trimisa Presedintelui spre promulgare.

Presedintele, fiind el mai degraba obisnuit cu pescuitul decât cu vânatoarea, o respinge. E drept, nu doar din motive de pescuit. La poarta resedintei din Cotroceni tocmai sunau adunarea o gasca de "sedentari", nepracticanti de "sporturi" dar iubitori de plimbari ne-împuscate prin Parcuri.

Vânatorii nu cedeaza. Mai exista o propunere de modificare, alta decât cea amintita mai sus.
La Camera deputatilor, de aceasta data. A doua propunere este rapid completata cu paragraful dorit de vânatori si trimisa spre acelasi Presedinte cu speranta ca smecheria va trece neobservata. Bine consiliat, Presedintele sesizeaza smecheria si respinge si aceasta noua încercare.

Vânatoarea este însa o pasiune puternica, cu radacini bine înfipte în negurile istoriei (unii ii spun "atavism", oameni rai si neîntelegatori!). Pasiunea nu poate fi abandonata atât de usor. Vânatorii sunt niste adevarati luptatori.
Zilele trecute, undeva între Ziua parcurilor si Ziua mediului, mai precis în 3 Iunie, Senatul hotaraste sa retrimita Presedintelui aceeasi propunere de modificare. De data aceasta Presedintele nu o mai poate respinge, o alta Lege îl obliga sa o aprobe.

Detalii: la Senat (se completeaza câmpul de cautare cu "L276" si "2007").
Petitia "sedentarilor": aici.

Povestea nu s-a terminat. Mai exista si o scrisoare înmânata unui europarlamentar, domnului David Dragos Florin, scrisoare destinata Parlamentului Europei prin care i se cere acestui for sa intervina.

Sunt vânatori si prin Parlamentul Europei, mai sunt înca Parcuri în România. Pentru cât timp? Vom vedea.

PS: Top-modelul din imagine îsi avea resedinta prin padurile Raraului. Pe-acolo mi s-a oferit onoarea sa-l zaresc. Sper ca de-atunci si pâna acum sa nu fi avut ghinionul sa fi întâlnit vreun "sportiv".

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Cu parcul prin Europa (continuare)

Nota: toate imaginile incluse îi apartin lui Petru Lucian Goja caruia tin sa-i multumesc pentru acordul dat spre a le folosi!

Am început povestea aici si nu-mi imaginam ca o voi continua atât de curând. Nu pentru ca nu ar mai fi fost nimic de spus.

Aminteam cu acea ocazie de respect pentru Parcuri. Greseala. Cum poti avea respect pentru ceva ce nu cunosti? Caci multi sunt cei ce n-au habar (e într-un fel asemanator cu ceea ce se-ntâmpla la alegeri!) în timp ce prea putini sunt cei ce dau semne cum ca le-ar pasa. Si ar mai fi si unii pe care îi cam încurca aceste Parcuri.

O vorba, care se dovedeste a fi doar vorba, spune cum ca românul (?) e frate bun cu codrul. Nu spune vorba si cine este românul (?) acela, sa-l stim si noi. Si nici unde a plecat. Si nici de ce l-a lasat în locul lui pe cel ce-si taie fratele si-l vinde apoi pe-un pumn de arginti.

În lista de Parcuri însirata data trecuta, pe prima pozitie era Parcul Natural Muntii Maramuresului. De-acolo sunt imaginile prezentate azi. Mai exact dintr-o zona cu locuri cu nume ca-n basme: Capu Grosilor, Holovaciu, Nedaia. Si tot ca-n basme, pe-acolo a trecut... balaurul.

*** *** ***

Basmul actualizat are si personaje.
O mâna de oameni apara Parcul. Putini. Si fara mari puteri.
Balaurul are, ca de obicei, mai multe capete. Unele pe la primarii, altele pe la proprietarii de paduri. Dintre cele care stau la lumina. Mai sunt si alte capete, ascunse. Pe unde s-au ascuns, se sperie si gândul.

*** *** ***

Mai exista si o institutie de control ("teritoriala" si de "regim silvic si vânatoare", asa se cheama ea). Mare, tare, cu legea la cingatoare. Dar ce te faci când ai inspectori sensibili care se supara foarte atunci când sunt solicitati? Si îsi varsa supararea exact în capul celui care, imprudent, i-a deranjat.

*** *** ***

Ca sa nu existe dubii, imaginile prezentate sunt cât se poate de recente. Din 1 Iunie 2008. Ca de obicei, ele sunt doar o reflectare palida a realitatii. Mai mult decât atât, doar a unei mici parti din ea.

Povestile de felul acesta ar trebui sa aiba si sfârsit. Muntele este mare dar nu infinit!

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Alegeri si pasiuni în grup

Au trecut si alegerile (un tur).

E timpul atotstiutorilor analisti care produc analize competente. Fiecare analist cu analiza lui. Fiecare analiza mai adevarata decât oricare alta. Cine a votat, cine nu a votat, de ce au votat, de ce nu au votat, de ce au votat cum au votat, de ce nu au votat cum n-au votat.
Românii, despre ei este vorba. Care habar nu au ca i-a pocnit o noua pasiune. Stirile ProTv nu iarta nimic, seicii arabi tocmai crapa de invidie. Analisti destoinici, cei de la ProTv.

Pâna afla toata lumea descoperirea protevista alegerile ramân totusi subiectul principal.

O tema care apare de fiecare data este diferenta dintre urban si rural. Urbanii si ruralii sunt doua specii distincte asupra carora se aplica reguli complet diferite.

Nea Titi e un rural. Asa a fost de când a venit pe lume, în satul sau ascuns printre dealuri si paduri. Niciodata nu a dorit sa treaca în tabara cealalta, "relocarea" nu l-a interesat.

"Te duci duminica la vot, nea Titi?"
"Ma duc, fir-ar ei sa fie de hoti."
"Daca-s toti hoti, de ce te mai duci?"
"Ma duc, ca la noi nu-i ca la oras. Daca ma duc, oricare ar iesi, nu o sa stie el cu cine am votat eu. Dar daca nu ma duc o sa stie din liste ca n-am fost si nu l-am votat. Si tot timpul e nevoie ba de-o hârtie, ba de-o aprobare... De-aia ma duc."

Analiza lui nea Titi. Astazi proprietar de caruta, de mâine pasionat proprietar de iaht (sau "yacht", sau chiar "yaht", dupa dictionarul ProTv)

***

Aflu ca cetateanul Popescu Tariceanu a reusit sa voteze folosind cartea de alegator.
Sunt invidios. Am încercat si eu acum patru ani si n-am reusit. Acum îmi pare rau ca nu am insistat.

Într-o buna traditie a inversarii problemelor, o multime de concetateni se întreaba de ce i s-a permis. Eu ma întreb de ce nu mi s-a permis mie.
E drept ca eu nu sunt nici macar ministru chior dar, daca tot s-au împartit (facut) acele carti de alegator, de ce nu ni se spune si la ce se pot folosi?

Hotarâre nr.729 din 10 noiembrie 1992
privind organizarea activitatii de intocmire şi eliberare a cartii de alegator;
Emitent: Guvern; Aparut in Monitorul oficial 325 din 14/12/92

Art. 1. Cartea de alegator este documentul pe baza caruia se exercita dreptul de vot.

Ca sa vezi!