Fără titlu

Blog rectificat bugetar.
Activitate suspendată forfetată.

Dictionar:

FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă. – Din fr. forfaitaire.

Guvern Boc-Pogea:
FORFETÁR, -Ă. Manifestare a incompetenţei şi a dispreţului faţă de lege şi cetăţean.

Flash-mob-ul forfecaţilor

Clădirea Guvernului se află în Piaţa Victoriei, peste drum de Muzeul Antipa. Apropierea nu este întâmplătoare. Nu ştiu ce spun statisticile, dar există schimburi permanente între cele două instituţii. Exponate de la Antipa ajung în Guvern, personaje de la Guvern sfârşesc la Antipa. Acesta este locul.

*****

Ora 10:50. La ieşirea de la Metrou dinspre Aviatorilor se află o mână de oameni. Cam puţine IMM-uri în Bucureşti! Totuşi, să nu uităm, e sâmbătă, zi de mers la piaţă, zi de dat cu aspiratorul. E mai greu să te mob-ilizezi.
Apare şi personajul nelipsit al locului. "Dă-mi şi mie un ban!". Am un ban dar nu este de dat. Eu vreau să-l "investesc". "Mergi acolo, e unul Pogea, el e cu banii", i se răspunde. "Mergi repede că după 1 Mai venim să-ţi facem concurenţă."

Ora 11. S-au strâns două mâini de IMM-uri. Se mai aşteaptă, poate mai apar. E criză.

Ora 11:10. Personajul locului strigă: "Să trăiţi, domnule preşedinte!" şi fuge în mijlocul străzii. Ştie el ceva. Din Logan-ul alb care stătea la stop se iveşte chipul zâmbitor al preşedintelui ţării. Cei doi îşi dau mâna, par cunoştinţe vechi. IMM-urile sunt blocate. Până să se dezmeticească se face stopul verde şi Traian Băsescu dispare. La fel cum apăruse, fără sirene, fără girofar. Omul străzii pare mulţumit. Are şi colţul acela avantajele lui. Mă rog, o să vedem peste o lună. Până atunci... să trăiţi bine!

Ora 11:15. Grupul se pune-n mişcare. Ajunşi în faţa clădirii Guvernului scapă pe jos bănuţii de "investit". Vreo doi agitaţi fac poze. Jandarmii din post sunt complet nedumeriţi. "Ce fac ăştia? Aruncă cu bani?" E de înţeles mirarea lor. Cei care sunt acum acolo nu par să fie dintre cei care de obicei aruncă cu bani. "Băi, cine sunt aştia? Sunt nebuni, nu le mai trebuie banii?" De unde să ştie bieţii oameni ca banii aceia nu erau aruncaţi. Erau micul obol la "investiţiile" lui Pogea, ministru de finanţe, nu doar un biet jandarm. Mă caut şi eu prin buzunare şi-i las lui Pogea doi bănuţi. Două monede de 1 ban, baza sistemului monetar românesc. Astăzi nu ţi-i mai primeşte nimeni dar specialistul Pogea va şti ce să facă cu ei. "Investiţii", desigur.

Ora 11:20. Au ramas doar jandarmii şi Pogea, ascuns după draperii. Şi, peste drum, Muzeul Antipa.

*****

Am plecat şi eu de acolo, nu mai aveam ce vedea. Cu treburi, în altă parte a oraşului.
Nebunie pe stradă, maşini, claxoane, poliţie. Dau şi peste explicaţie curând: un circ işi scosese cămilele la plimbare prin cartier.

Mă uit la ceas. Nu trecuse nici măcar o oră şi "investiţia" mea işi arăta primele roade. Să mai spună cineva că n-avem guvern performant.

Puiu

Urmărind titlurile de prin ziare (dincolo de titluri nu prea sunt motive să treci) mi-am adus aminte de o poveste mai veche. Dar încă actuală.

În plin avânt al "epocii de aur" circula un zvon cum că laboratoarele secrete de la Crevedia zămisliseră soluţia care avea să rezolve problema hrănirii întregului popor. Era vorba de un pui mai aparte, puiul cu cinci picioare. Singurul necaz era că, având atâtea picioare, puiul fugea repede şi era greu de prins. De aici şi faptul că, fiind cam puţini, puii nu ajungeau pentru toţi.
La zile importante magazinele "băgau" pui. Dacă iţi doreai şi tu unul trebuia să te aşezi la coadă cu mult înainte de ora de deschidere. Dădeai din coate, suportai cu stoicism rigorile cozii, strângeai din dinţi dar, cu ceva noroc, până la urmă te alegeai cu o punga soioasă din plastic în care se presupunea că ar fi fost mult doritul pui.
Bucuria ţinea până acasă, când descopereai şi ce conţinea punga. Nici vorbă de puiul cu cinci picioare. Mai mult, nici vorbă de pui. Înăuntru găseai doar nişte picioare. Nişte picioare amărâte de pui.

Strâmbaţi din nas, nu vă vine să credeţi? Stingeţi cu toţii lumina şi o să vedeţi.

Licht, mehr licht!

A zis un neamţ, odată. Pe când trăgea să moară. Pe vremea aceea se căuta lumina.

Asta a fost demult. Astăzi este nevoie de întuneric. Aşa că faceţi bine şi stingeţi lumina. La ora opt şi jumătate. Salvăm Pământul mai cu spor pe întuneric.

Dacă vreţi să-l salvaţi în cadru festiv mergeţi în Piaţa Constituîiei unde puteţi să aprindeţi lumânări, să beţi o bere şi să vă delectaţi cu muzică interpretată la polizor. Unplugged.

Comunicatul oficial (şi invitaţia):

Sâmbătă, 28 martie, la 20.30, oameni din toate colţurile lumii vor stinge lumina pentru o oră, pentru a arată că le pasă de schimbările climatice. În România, WWF va celebra Earth Hour în Piaţa Constituţiei, unde, cu ajutorul voluntarilor, vom desena numărul 60, simbolul evenimentului, din lumânări. Trupa Sistem va anima atmosfera cu un concert unplugged, iar cei de la Astroclubul Bucureşti ne vor arăta, prin telescoape, stelele care nu se pot vedea cu ochiul liber.
Vă aşteptăm in Piaţa Constituţiei, pe 28 martie, la 20:30!
Persoanele care doresc să facă parte din "60", sunt aşteptate la eveniment la ora 20.00.

(luat de aici)

Eu nu am să particip. Mie îmi place lumina. Nici nu sunt amator de muzică la polizor.
Ideea este însă bună. Când forma de manifestare va ţine cont şi de mine mă voi duce.

Preţul fierului în vreme de criză

Imaginea alăturată am cules-o dintr-un pliant al unui magazin de mobilă. Pliantul mi l-a pus un necunoscut în cutia pentru scrisori.
Nu îmi este foarte clar de ce am fost tocmai eu cel ales dar, dacă tot a ajuns la mine, m-am apucat să-l răsfoiesc. Aşa am avut ocazia să văd cele două "scaune de grădină".

Nu, nu am nevoie de "scaune de grădină". Nici măcar nu mi se par foarte atrăgătoare faţă de alte modele de pe la alţi comercianţi. Scaune obişnuite.
Totuşi, ceva ar trebui să aibă deosebit. Oare din ce vor fi fiind făcute? Pliantul este lămuritor: scaunele sunt făcute din fier şi material textil. Ca să vezi unde poate să ducă şi criza asta!

Şi tot la capitolul pliante nesolicitate strecurate în cutia pentru scrisori:

Un vânzător de pantofi îşi va deschide magazin undeva prin oraş. Grijuliu cu afacerea proprie, domnia sa îşi anunţă posibilii clienţi din timp. Doar, doar prinde vreunul desculţ.

Ca să fie mai convingător işi prezintă atuurile. Şi forţa.
De-un exemplu, eu ar trebui sa fiu impresionat de succesul său mondial. Concretizat în...

Iniţial am considerat că e vorba de o simplă şi banală neatenţie. Eroare! Un titlu aflat puţin mai jos mă face să-mi dau seama că nu este aşa:

Deja am probleme: "peste aproape" este echivalent cu "aproape peste"? Sau cu "aproape sub"? Oare câţi pantofi are o pereche acolo? "Peste aproape" unul sau "peste aproape" doi?

Complicată treabă şi cu pantofii ăştia. Mai bine umbli desculţ. Că tot e criză!

Despre vopsea

O problemă, un mare popor, o iniţiativă... vedeţi aici:
http://english.sina.com/china/p/1/2007/0214/104012.html

Mi-am amintit de imaginea din pagina de mai sus citind lucrarea unui expert. Adică a unuia care ştie ce şi cum. Şi care este plătit pentru ce şi cum ştie. Normal, doar n-o să ştie pe gratis.

Foarte pe scurt: este vorba de nişte hidrocentrale care ar urma să fie construite (unde altfel?) pe valea unui râu. Moda şi alinierea cer astăzi ca un astfel de proiect să fie precedat de un studiu asupra impactului pe care construcţia, şi tot ceea ce implică ea, l-ar avea asupra mediului. Tot moda cere şi ca din studiu să rezulte că mediul nu va fi afectat. Să recunoaştem, fără expertiză e cam greu să ajungi la astfel de concluzii.
N-am să vă plictisesc cu alte detalii. Textul lămuritor se gaseşte aici.

Mie mi-au atras atenţia următoarele cuvinte:
"... conducta va traversa cursul de apă în 4 sectoare. Traversările vor fi suspendate deasupra cursului de apă, pentru a nu se afecta curgerea. Pe tronsoanele traversante se va aplica vopsea anticorozivă de culoare albastră pentru integrare în peisaj"
(m-am străduit să păstrez textul, pe cât posibil, intact)

Aşa da! Până la urmă şi experţii noştri au început să se gândească la valoarea peisajului. Nu va mai fi nevoie să stai atârnat în poziţii imposibile ca să obţii o imagine frumoasă, lipsită de sârme sau ţevi. Şi cât de simplu e totul! Doar cu o pensulă şi nişte vopsea.

Singura problemă rămasă este că pensula şi vopseaua cam costă.
Din fericire mai exista şi o altă metodă. Mai ieftină şi chiar mai simplă decât cea cu vopseaua.
Să stingem lumina şi, aflaţi în adânc întuneric, nu ne va mai deranja nimic!

Salvăm Delta şi-n 2009!

Am revenit aici împins de niste poze şi de o faptă.
Întâi pozele (nu-mi aparţin; nu le-am cerut; au ajuns întâmplător la mine).




Imaginea 1:
- lebădă omorâtă prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 09.01.2009 ora: 10:44:34







Imaginea 2:
- pelican rănit prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 08.01.2009 ora: 11:18:15






Imaginea 3:
- pelican rănit prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 09.01.2009 ora: 10:24:20
(pasărea este purtătoarea unui inel de marcare)



Am mai reuşit să aflu că păsările au fost împuşcate şi apoi abandonate.
Pentru cine nu ştie: Delta Dunării este catalogată Rezervaţie UNESCO a biosferei.
Pelicanii din imagini sunt din specia "pelican creţ", specie protejată (desigur!).

Am mai făcut unele investigaţii şi am mai găsit:
- un ecou în presa locală, în "Obiectiv - Jurnalul de Tulcea"
- două menţionări pe Internet: "D.D.Guide: Scene de război" (aici pare a fi şi sursa imaginilor) şi "Fotodelta: Zonă de război"

Multele autorităţi vigilente (ARBDD, Garda de mediu, diversele poliţii) sunt deja pe urma criminalului. Cât de curând acesta va fi prins şi, conform uzanţelor, i se vor lua boii de la bicicletă.

Completare:
Dacă există curioşi care doresc să afle culoarea boilor de la bicicletă, concluzia se poate găsi direct la "D.D.Guide: Păsările de fapt nici nu erau moarte, se prefăceau!".