Frobenius 2.0

Fără titlu

2009-04-30T09:58:00.005+03:00

Blog rectificat bugetar.
Activitate ~~suspendată~~ forfetată.

Dictionar:

FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă. – Din fr. forfaitaire.

Guvern Boc-Pogea:
FORFETÁR, -Ă. Manifestare a incompetenţei şi a dispreţului faţă de lege şi cetăţean.

Flash-mob-ul forfecaţilor

2009-04-11T15:12:00.004+02:00

Clădirea Guvernului se află în Piaţa Victoriei, peste drum de Muzeul Antipa. Apropierea nu este întâmplătoare. Nu ştiu ce spun statisticile, dar există schimburi permanente între cele două instituţii. Exponate de la Antipa ajung în Guvern, personaje de la Guvern sfârşesc la Antipa. Acesta este locul.

*****

Ora 10:50. La ieşirea de la Metrou dinspre Aviatorilor se află o mână de oameni. Cam puţine IMM-uri în Bucureşti! Totuşi, să nu uităm, e sâmbătă, zi de mers la piaţă, zi de dat cu aspiratorul. E mai greu să te mob-ilizezi.
Apare şi personajul nelipsit al locului. "Dă-mi şi mie un ban!". Am un ban dar nu este de dat. Eu vreau să-l "investesc". "Mergi acolo, e unul Pogea, el e cu banii", i se răspunde. "Mergi repede că după 1 Mai venim să-ţi facem concurenţă."

Ora 11. S-au strâns două mâini de IMM-uri. Se mai aşteaptă, poate mai apar. E criză.

Ora 11:10. Personajul locului strigă: "Să trăiţi, domnule preşedinte!" şi fuge în mijlocul străzii. Ştie el ceva. Din Logan-ul alb care stătea la stop se iveşte chipul zâmbitor al preşedintelui ţării. Cei doi îşi dau mâna, par cunoştinţe vechi. IMM-urile sunt blocate. Până să se dezmeticească se face stopul verde şi Traian Băsescu dispare. La fel cum apăruse, fără sirene, fără girofar. Omul străzii pare mulţumit. Are şi colţul acela avantajele lui. Mă rog, o să vedem peste o lună. Până atunci... să trăiţi bine!

Ora 11:15. Grupul se pune-n mişcare. Ajunşi în faţa clădirii Guvernului scapă pe jos bănuţii de "investit". Vreo doi agitaţi fac poze. Jandarmii din post sunt complet nedumeriţi. "Ce fac ăştia? Aruncă cu bani?" E de înţeles mirarea lor. Cei care sunt acum acolo nu par să fie dintre cei care de obicei aruncă cu bani. "Băi, cine sunt aştia? Sunt nebuni, nu le mai trebuie banii?" De unde să ştie bieţii oameni ca banii aceia nu erau aruncaţi. Erau micul obol la "investiţiile" lui Pogea, ministru de finanţe, nu doar un biet jandarm. Mă caut şi eu prin buzunare şi-i las lui Pogea doi bănuţi. Două monede de 1 ban, baza sistemului monetar românesc. Astăzi nu ţi-i mai primeşte nimeni dar specialistul Pogea va şti ce să facă cu ei. "Investiţii", desigur.

Ora 11:20. Au ramas doar jandarmii şi Pogea, ascuns după draperii. Şi, peste drum, Muzeul Antipa.

*****

Am plecat şi eu de acolo, nu mai aveam ce vedea. Cu treburi, în altă parte a oraşului.
Nebunie pe stradă, maşini, claxoane, poliţie. Dau şi peste explicaţie curând: un circ işi scosese cămilele la plimbare prin cartier.

Mă uit la ceas. Nu trecuse nici măcar o oră şi "investiţia" mea işi arăta primele roade. Să mai spună cineva că n-avem guvern performant.

Puiu

2009-03-28T09:25:00.005+02:00

Urmărind titlurile de prin ziare (dincolo de titluri nu prea sunt motive să treci) mi-am adus aminte de o poveste mai veche. Dar încă actuală.

În plin avânt al "epocii de aur" circula un zvon cum că laboratoarele secrete de la Crevedia zămisliseră soluţia care avea să rezolve problema hrănirii întregului popor. Era vorba de un pui mai aparte, puiul cu cinci picioare. Singurul necaz era că, având atâtea picioare, puiul fugea repede şi era greu de prins. De aici şi faptul că, fiind cam puţini, puii nu ajungeau pentru toţi.
La zile importante magazinele "băgau" pui. Dacă iţi doreai şi tu unul trebuia să te aşezi la coadă cu mult înainte de ora de deschidere. Dădeai din coate, suportai cu stoicism rigorile cozii, strângeai din dinţi dar, cu ceva noroc, până la urmă te alegeai cu o punga soioasă din plastic în care se presupunea că ar fi fost mult doritul pui.
Bucuria ţinea până acasă, când descopereai şi ce conţinea punga. Nici vorbă de puiul cu cinci picioare. Mai mult, nici vorbă de pui. Înăuntru găseai doar nişte picioare. Nişte picioare amărâte de pui.

Strâmbaţi din nas, nu vă vine să credeţi? Stingeţi cu toţii lumina şi o să vedeţi.

Licht, mehr licht!

2009-03-27T10:43:00.004+02:00

A zis un neamţ, odată. Pe când trăgea să moară. Pe vremea aceea se căuta lumina.

Asta a fost demult. Astăzi este nevoie de întuneric. Aşa că faceţi bine şi stingeţi lumina. La ora opt şi jumătate. Salvăm Pământul mai cu spor pe întuneric.

Dacă vreţi să-l salvaţi în cadru festiv mergeţi în Piaţa Constituîiei unde puteţi să aprindeţi lumânări, să beţi o bere şi să vă delectaţi cu muzică interpretată la polizor. Unplugged.

Comunicatul oficial (şi invitaţia):

Sâmbătă, 28 martie, la 20.30, oameni din toate colţurile lumii vor stinge lumina pentru o oră, pentru a arată că le pasă de schimbările climatice. În România, WWF va celebra Earth Hour în Piaţa Constituţiei, unde, cu ajutorul voluntarilor, vom desena numărul 60, simbolul evenimentului, din lumânări. Trupa Sistem va anima atmosfera cu un concert unplugged, iar cei de la Astroclubul Bucureşti ne vor arăta, prin telescoape, stelele care nu se pot vedea cu ochiul liber.
Vă aşteptăm in Piaţa Constituţiei, pe 28 martie, la 20:30!
Persoanele care doresc să facă parte din "60", sunt aşteptate la eveniment la ora 20.00.

(luat de aici)

Eu nu am să particip. Mie îmi place lumina. Nici nu sunt amator de muzică la polizor.
Ideea este însă bună. Când forma de manifestare va ţine cont şi de mine mă voi duce.

Preţul fierului în vreme de criză

2009-03-25T21:48:00.005+02:00

Imaginea alăturată am cules-o dintr-un pliant al unui magazin de mobilă. Pliantul mi l-a pus un necunoscut în cutia pentru scrisori.
Nu îmi este foarte clar de ce am fost tocmai eu cel ales dar, dacă tot a ajuns la mine, m-am apucat să-l răsfoiesc. Aşa am avut ocazia să văd cele două "scaune de grădină".

Nu, nu am nevoie de "scaune de grădină". Nici măcar nu mi se par foarte atrăgătoare faţă de alte modele de pe la alţi comercianţi. Scaune obişnuite.
Totuşi, ceva ar trebui să aibă deosebit. Oare din ce vor fi fiind făcute? Pliantul este lămuritor: scaunele sunt făcute din fier şi material textil. Ca să vezi unde poate să ducă şi criza asta!

Şi tot la capitolul pliante nesolicitate strecurate în cutia pentru scrisori:

Un vânzător de pantofi îşi va deschide magazin undeva prin oraş. Grijuliu cu afacerea proprie, domnia sa îşi anunţă posibilii clienţi din timp. Doar, doar prinde vreunul desculţ.

Ca să fie mai convingător işi prezintă atuurile. Şi forţa.
De-un exemplu, eu ar trebui sa fiu impresionat de succesul său mondial. Concretizat în...

Iniţial am considerat că e vorba de o simplă şi banală neatenţie. Eroare! Un titlu aflat puţin mai jos mă face să-mi dau seama că nu este aşa:

Deja am probleme: "peste aproape" este echivalent cu "aproape peste"? Sau cu "aproape sub"? Oare câţi pantofi are o pereche acolo? "Peste aproape" unul sau "peste aproape" doi?

Complicată treabă şi cu pantofii ăştia. Mai bine umbli desculţ. Că tot e criză!

Despre vopsea

2009-03-25T15:56:00.005+02:00

O problemă, un mare popor, o iniţiativă... vedeţi aici:
http://english.sina.com/china/p/1/2007/0214/104012.html

Mi-am amintit de imaginea din pagina de mai sus citind lucrarea unui expert. Adică a unuia care ştie ce şi cum. Şi care este plătit pentru ce şi cum ştie. Normal, doar n-o să ştie pe gratis.

Foarte pe scurt: este vorba de nişte hidrocentrale care ar urma să fie construite (unde altfel?) pe valea unui râu. Moda şi alinierea cer astăzi ca un astfel de proiect să fie precedat de un studiu asupra impactului pe care construcţia, şi tot ceea ce implică ea, l-ar avea asupra mediului. Tot moda cere şi ca din studiu să rezulte că mediul nu va fi afectat. Să recunoaştem, fără expertiză e cam greu să ajungi la astfel de concluzii.
N-am să vă plictisesc cu alte detalii. Textul lămuritor se gaseşte aici.

Mie mi-au atras atenţia următoarele cuvinte:
"... conducta va traversa cursul de apă în 4 sectoare. Traversările vor fi suspendate deasupra cursului de apă, pentru a nu se afecta curgerea. Pe tronsoanele traversante se va aplica vopsea anticorozivă de culoare albastră pentru integrare în peisaj"
(m-am străduit să păstrez textul, pe cât posibil, intact)

Aşa da! Până la urmă şi experţii noştri au început să se gândească la valoarea peisajului. Nu va mai fi nevoie să stai atârnat în poziţii imposibile ca să obţii o imagine frumoasă, lipsită de sârme sau ţevi. Şi cât de simplu e totul! Doar cu o pensulă şi nişte vopsea.

Singura problemă rămasă este că pensula şi vopseaua cam costă.
Din fericire mai exista şi o altă metodă. Mai ieftină şi chiar mai simplă decât cea cu vopseaua.
Să stingem lumina şi, aflaţi în adânc întuneric, nu ne va mai deranja nimic!

Salvăm Delta şi-n 2009!

2009-01-16T19:15:00.008+02:00

Am revenit aici împins de niste poze şi de o faptă.
Întâi pozele (nu-mi aparţin; nu le-am cerut; au ajuns întâmplător la mine).

Imaginea 1:
- lebădă omorâtă prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 09.01.2009 ora: 10:44:34

Imaginea 2:
- pelican rănit prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 08.01.2009 ora: 11:18:15

Imaginea 3:
- pelican rănit prin împuşcare -
loc: Delta Dunării, Uzlina
data fotografiei: 09.01.2009 ora: 10:24:20
(pasărea este purtătoarea unui inel de marcare)

Am mai reuşit să aflu că păsările au fost împuşcate şi apoi abandonate.
Pentru cine nu ştie: Delta Dunării este catalogată Rezervaţie UNESCO a biosferei.
Pelicanii din imagini sunt din specia "pelican creţ", specie protejată (desigur!).

Am mai făcut unele investigaţii şi am mai găsit:
- un ecou în presa locală, în "Obiectiv - Jurnalul de Tulcea"
- două menţionări pe Internet: "D.D.Guide: Scene de război" (aici pare a fi şi sursa imaginilor) şi "Fotodelta: Zonă de război"

Multele autorităţi vigilente (ARBDD, Garda de mediu, diversele poliţii) sunt deja pe urma criminalului. Cât de curând acesta va fi prins şi, conform uzanţelor, i se vor lua boii de la bicicletă.

Completare:
Dacă există curioşi care doresc să afle culoarea boilor de la bicicletă, concluzia se poate găsi direct la "D.D.Guide: Păsările de fapt nici nu erau moarte, se prefăceau!".

Ole, ole, ole... acesta este PNL?

2008-12-08T22:46:00.006+02:00

Din lipsă de altceva mai bun m-am folosit de HotNews.ro pentru a-i transmite câteva cuvinte domnului Ludovic Orban, membru al Partidului National Liberal, (ex-) ministru în guvernul României.

Fiind printre primii comentatori (înainte de a se instaura inevitabila plictiseală) am avut şansa ca vorbele mele sa ajungă la destinaţie. Mai mult decât atât, am primit şi un fel de răspuns.
La subtitlul Întrebarea nr. 5 Frobenius

Reiau aici schimbul de cuvinte. Cu nişte plusuri.

Fr. : 1. Cind se va hotari PNL-ul sa renunte la bolovanii care il trag in jos? Doar un exemplu: asa numitul "grup de la Iasi" (Fenechiu, diversi ministri parasutati, demolatorul Vlasov, etc). Ar mai fi si alte exemple dar cred ca le cunoasteti chiar mai bine decit vede un oarecare aflat in exteriorul partidului.

L.O. : Alegatorii au dreptul sa decida sa scape de orice fel de om politic de care considera ca nu-i reprezinta.

În calitate de alegător îi mulţumesc domnului Orban pentru ca îmi recunoaşte drepturile şi îl asigur ca m-am folosit de ele. Răspunsul domniei sale, diplomatic sau nu, îmi spune ca PNL este mulţumit de prestaţia celor pe care i-am numit "bolovani", îi consideră mai degrabă utili şi nici nu se gândeşte să se debaraseze de ei. Dacă pe mine, alegătorul, mă deranjează să-i găsesc printre candidaţii PNL, este problema mea. Faptul că partidul a obţinut numai 20% la alegerile parlamentare (şi aceasta doar după infama "redistribuire") nu doare pe nimeni. Este un procent bun pentru cei patru ani de "succese economice". Mai mult ar fi fost prea mult. Nu merită efortul de a te auto-curăţa de balast doar pentru atâta lucru. Este loc chiar şi pentru o "mătuşă Tamara"; în variantă liberală, desigur.

Fr. : 2. Ce parere aveti despre accesul in Parlament prin jocul redistribuirii voturilor? Nu ma refer aici la aspectul legal ci la, sa zicem, pe cine reprezinta cel devenit parlamentar in acest mod.

L.O. : 2. Sistemul de vot uninominal a fost aprobat si de PD-L si de PSD si de PNL, este un sistem care asigura reprezentantivitatea la nivel national si care, datorita acestui obiectiv, poate ca intr-un numar de colegii, maximum 15% din colegii sa nu conduca la alegerea candidatului cu cel mai mare numar de voturi. Orice sistem electoral este perfectibil.

Să înţeleg că părerea domnului Orban este că sistemul de vot actual "a fost aprobat de PD-L, PSD şi de PNL"? Şi că "sistemul electoral este perfectibil"? Fie şi aşa! Adică... "la nivel naţional".

Fr. : 3. Despre "transporturi", numai de bine. A mai fost unul (alt partid, e drept!) care afirma ca Romania nu va avea nevoie de autostrazi si un altul (alt minister, coleg de partid) care ne lamurea ca o scumpire a benzinei nu ne va afecta daca ne vom plimba mai putin cu masina. Exista traditie, noi sa fim sanatosi!

Lipsind semnul de întrebare nici pretenţii de răspuns nu pot avea. Rămâne cum am scris mai sus: despre morţi se vorbeşte numai de bine!

Minorităţi în viitorul parlament

2008-11-16T10:07:00.006+02:00

Fără discriminări!

Şi ei (ele?) au drepturi!

Simplu

2008-11-12T21:23:00.005+02:00

Într-un cabinet medical, martor fără voie la o discuţie între un pacient şi doctorul oftalmolog. Pacientul - un individ în format 2/2, doctorul... o doctoriţă.

"Aţi mai avut probleme cu ochii?"
"Da, cu mai mulţi ani în urmă. Stiţi, eu practic sporturi de full-contact şi am primit o lovitură în ochi. Am fost la spital şi mi-a trecut."
"De atunci v-aţi mai lovit?"
"Da, pumni, picioare, da' nu în ochi."
"Şi acum ce vă supără?"
"Nu mai văd bine, adică văd, da' nu pot să citesc."
"De când nu puteţi să mai citiţi?"
"De vreo doi ani."
"Doi ani?? Şi de ce aţi venit aşa de târziu? Cum v-aţi descurcat doi ani?"
"Păi... n-am mai citit."

Cât de simplu găsesc unii rezolvarea problemelor!

Mitocănii electorale

2008-11-10T19:08:00.003+02:00

Astăzi, în cartierul cu multe farmacii.

O haită de ATV-uri conduse de vlăjgani în toată firea îi bucură pe viitorii votanţi. Vreo şase (poate şapte) hăndrălăi călare defilează câte trei pe un rând provocând exclamaţii de mulţumire din partea şoferilor aflaţi întâmplător pe aceeaşi direcţie de mers şi admiraţia călătorilor dintr-un autobuz. Un altul, mai isteţ, s-a urcat pe trotuar şi face potecă printre umblătorii pe jos.

ATV-urile sunt roşii şi au pe ele câte un afiş. Pe afiş este trecut numele unei candidate la o pensie de parlamentar, de meserie "artistă de şou-bîz". Sau, cine poate şti, posesoarea şi a unor alte atu-uri decât actul de identitate cu numele "Luminiţa Anghel".

Trecător norocos, scăpat teafăr, am aşteptat să se îndepărteze zgomotul şi fumul ca să constat absenţa timoratului poliţist. Fiind un mare iubitor de mitocănie urbană am recepţionat din plin mesajul electoral: "afară cu mizeria din oraş!".

Obama la presă

2008-11-09T09:32:00.003+02:00

Rezultatul alegerilor din Statele Unite (care altele?) anunţat pe prima pagină a ziarelor. Nişte sute de ziare, din toată lumea.

Se află acolo şi nişte ziare din România. Eu am găsit şapte titluri. Cele mai importante, desigur.

(Link-ul pus pe imagine trimite la sursa.)

Cu Pegas-ul după bani

2008-10-25T09:38:00.005+02:00

Ai nevoie de bani? Nimic mai simplu. Cu doar puţină fantezie îi obţii usor. Metodă verificată. Explicaţiile urmează.

Îţi trebuie o valiză, o bancă (românească nepărat, acestea sunt tari şi rezistente la crize) şi nişte coli de hârtie.
Pe colile de hârtie tipăreşti (imprimante se găsesc pe toate drumurile) facturi din care să reiasă că ai de încasat serios de la alţii. Şi… fuga la bancă.

Acolo vei avea onoarea să fii primit chiar de EUGSM-ul de serviciu. Cine este EUGSM? Evident Earth Umbilicus Ghişeu Senior Manager.
Îl recunoşti usor: e întotdeauna proaspăt bărbierit, poartă un costum negru cam lustruit pe la coate, cravată asortată şi pantofi cu vârf ascuţit.

EUGSM-ul o să te întrebe la ce îţi trebuie banii. Îi poţi spune, de-un exemplu, că vrei să îţi schimbi pedalele de la Pegasus. Pegasus? Ce mai e si Pegasus-ul ăsta? O fi vreo maşină? EUGSM-ul are calculator, are acces la Internet, e bine dotat. Google îi spune că Pegasus ar fi un cal înaripat. Cal? Poate o fi motocicletă? Hmmm, ăsta e plin de bani dacă doar pedalele de la motocicletă îl costă atât. Gata, e bun de client!

Cu ce garantezi? Cum cu ce? Cu sumele neîncasate din facturi pe care, desigur, le cesionezi băncii.

Una peste alta vei primi banii (300000 de euro ajung?), îi vei pune în valiză (ai grija sa nu uiţi de ea) şi apoi poţi să-ţi vezi liniştit de treburi. Eventual anulezi facturile alea, să nu mai ai şi alte bătăi de cap. Daca te va suna cumva EUGSM-ul să-ţi ceară banii înapoi poţi să-l trimiţi să execute creanţele. S-au… să se spele cu ele pe cap.

Dacă vă întrebaţi unde se-ntâmplă poveşti ca aceasta, aflaţi că detaliile se găsesc chiar în text. Sau, dacă nu vă ajunge, mai puteţi citi şi pe-aici.

Americanu' cel prost

2008-10-25T08:04:00.004+02:00

În loc să îşi vadă liniştit de pensie, Alan Greenspan, fostul presedinte al Rezervei Federale Americane, vine acum şi spune că a dat-o-n bară. Adică, atunci când era mare şi tare, a considerat că "propriul interes al organizaţiilor, în special al băncilor, era să-şi protejeze proprii acţionari".

Bine, bă Grinşpane, cu aşa vorbe vii acu'? La Bucureşti s-ar fi spus "ehee, pe când ieram io bosu' n-a fost nicio criză".

American prost!

Câteva filme

2008-10-23T18:36:00.006+02:00

Nu stiu daca mai exista critici de film prin România dar am aflat de curând ca exista o Asociatie a criticilor de film. S-ar putea spune ca daca exista o asociatie a breslei atunci exista si critici de film. Nu e obligatoriu, s-au mai vazut si alte cazuri.

Dar nu asociatia este subiectul acestei însemnari ci un clasament al celor mai bune filme autohtone din toate timpurile facut de organizatia mai sus pomenita.
Ei ii spun "top". Top-netop, clasamentul arata cam asa:

1. Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970)
2. Padurea Spanzuratilor (Liviu Ciulei, 1965)
3. Moartea Domnului Lazarescu (Cristi Puiu, 2005)
4. 4 luni, 3 saptamani, 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
5. Secvente (Alexandru Tatos, 1982)
6. Nunta de piatra (Mircea Veroiu, Dan Pita, 1973)
7. La moara cu noroc (Victor Iliu, 1956)
8. A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006)
9. Proba de microfon (Mircea Daneliuc, 1979)
10. Croaziera (Mircea Daneliuc, 1981)

Mie mi-au scapat vreo doua filme dintre cele zece. Este însa exact pe gustul meu asezarea de pe primele doua locuri. Si parca pe Mircea Daneliuc l-as vedea ceva mai sus. Dar eu nu sunt critic de film.

Se pot spune multe despre cât de semnificativa este o astfel de clasificare si despre cum se pot compara filme facute in 1956 sau 1970 cu cele din 2006 sau 2007. Pâna la urma important este ca aceste filme exista. Mai mult decât atât, vestea cea buna este ca ele vor putea fi vazute (sau revazute) la cinematograful Studio (Bucuresti) în perioada 31 octombrie-2 noiembrie. Vestea cea rea este ca Bucurestiul geme de snobi.

Alte referinte: aici.

Gogoneaua verde

2008-10-13T08:08:00.003+02:00

Saptamâna trecuta alesii neamului au dat cu legea în fauna. Modificarile la Legea vânatorii au trecut ca prin brânza prin Camera deputatilor (nici un vot împotriva). Noua forma a legii protejeaza parcurile nationale dar loveste fara crutare în ceea ce pompos se numeste Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Am dat si eu fuga sa vad reactia "salvatorilor" Deltei. De pe site rezulta ca dânsii au fost foarte ocupati în ultima vreme: au "ecologizat" Oltul. Eu as fi zis ca au mobilizat voluntari care sa strânga gunoaiele, cei care ar fi trebuit sa faca aceasta operatie fiind prinsi cu alte treburi. Cum Oltul se varsa în Dunare si Dunarea are la capat Delta se poate considera ca grija pentru Delta Dunarii i-a mânat la lupta "ecologizatoare" (exceptional cuvânt!).
Despre soarta pasaretului amenintat de alicele vânatorilor am gasit doar o poza cu un articol aparut în România Libera. La rubrica: "presa". Restul e... "cine n-are verde pierde". Ilustrata cu un peste. Verde, desigur!

Pe site-ul Administratiei Rezervatiei biosferei Delta Dunarii troneaza aceeasi tacere. Tot pe fond verde.

Doar mie îmi tiuie urechile din cauza strigatului de peste ranit al proaspatului uns guvernator?

Lista cu o suta nouazeci de miliardari

2008-10-13T06:58:00.004+02:00

O veste buna: vom putea consulta si noi prea necesara lista a celor "500 de miliardari". Adevarul adevarat este ca era nevoie de o astfel de lucrare. Ea n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa de bun cetatean. De mâine abonatii la adevar o vor primi împreuna cu ziarul. Ceilalti, consumatorii ocazionali de adevar, vor trebui sa scoata din buzunar 7,9 lei noi si imuni la inflatie pentru a se putea bucura de importanta realizare.

E mult 7,9 lei? E putin? Daca nu ai toti cei 7,9 lei poti cumpara doar jumatate de lista? Sau doar o treime?

Caci Ioana Rosca din Rozavlea (Maramures, România) la 82 de ani are o pensie de doar 3 (trei) lei pe luna. Trei lei ajung numai de-o lista cu o suta nouazeci de miliardari.
Cinism? Umilinta? Pare incredibil, dar se întâmpla. In România...

Poticaru' asa mi-o zâs

2008-10-08T14:06:00.009+02:00

Nu mai este o noutate, un ministru cu vocatie de constructor a hotarât, spre binele natiunii, ca începând din aceasta luna se vor desfiinta celebrele plafoane ale farmaciilor.
Tot în aceasta luna distribuitorii de medicamente au hotarât (de capul lor) desfiintarea livrarilor. Dar aceasta este o alta poveste. Aparent fara legatura cu constructiile.

Dupa cum bine stim, un ministru întâi gândeste si apoi vorbeste. Asa e obiceiul la ministri. Altfel le creste nasul si ajung sa aiba nevoie de tot felul de operatii estetice.
Sunt sigur ca domnul ministru fara plafoane a luat în considerare faptul ca, în orasele patriei, farmaciile se afla de regula la parterul blocurilor. Si ca desfiintarea plafonului de la parter s-ar putea sa aiba unele implicatii asupra podelelor de la etajele superioare. Nu exista motiv de îngrijorare aici.

Aflat cu treburi prin oras am încercat sa estimez cam care ar fi modificarile urbanistice la care trebuie sa ma astept. Exemplul de mai jos este cules în câteva minute, cam cât iti ia sa mergi pe jos o statie (scurta) de autobuz. Imaginile sunt din Bucuresti, sectorul 6, strada Drumul Taberei. Cartier de blocuri. Sunt de acolo doar printr-o întâmplare. Puteau fi si din alte colturi ale aceluiasi oras.

Acestea sunt doar farmaciile prezente la vedere, la strada. În spate, pe aleile dintre blocuri, se mai pot gasi alte doua-trei farmacii.

Sunt multe? E bine ca sunt multe, ai de unde alege. Într-o economie sanatoasa (nu?) concurenta este benefica. Dar oare farmaciile se concureaza? Mai degraba se sprijina, unele au chiar si un perete comun. Oricum, se pare ca le merge bine.

Multimea de farmacii naste întrebari. Nu domnului ministru, domnia sa se ocupa de raspunsuri si acum raspunde de plafoane. Daca acum zece sau cinsprezece ani cartierului îi ajungea o singura farmacie (cea din imaginea cu numarul 1), cu cât a crescut astazi consumul de medicamente?
Iar daca n-a crescut consumul, cam cât de profitabila este negustoria cu aspirine?

Din punctul de vedere al consumatorului de aspirine serviciile sunt complete si ireprosabile. Lânga cele sase farmacii se afla si sase sedii de banca. La îndemâna.

Limba lui Bank

2008-10-06T13:18:00.008+02:00

Îndemnul irezistibil de alaturi l-am descoperit într-un pliant editat de Metro Cash&Carry SRL. Treaba negustorului este sa vânda marfa. Acum. Nimic rau în asta. "Costul" e cel ce mi-a atras atentia.

Conform promisiunii, lamuririle se gasesc pe ultima pagina. Si arata cam asa:

Criza finaciara, banci în faliment, burse în cadere... la altii. La noi e raiul pe pamânt, bancile nu mai cer dobânda, comisioanele bancare au devenit istorie. Trai pe vatrai, avea dreptate domnul acela din Guvern. UniCredit Tiriac Bank ofera exemplul cautat.

Daca citesti în limba româna, ai putea crede ca da. Dar daca este scris în limba lui Bank? Traducerea... pe o cu totul alta foaie:

Parca începe sa se simta lipsa unui dictionar.

Tu de ce fugi?

2008-10-06T09:35:00.004+02:00

Umblând cu treburi prin oras mi s-au oprit privirile pe un afis. În afis o persoana, o "ea", sare dintr-o masina si o rupe la fuga. Textul imprimat cu litere mari: "De ce fugi?". Mai mult n-am apucat sa vad. Dar am ramas cu întrebarea: oare de ce fugea? Mi-am dat singur raspunsul: pâna vor creste ridichile exotice plantate în Piata Universitatii si se vor transforma în promisa autostrada suspendata fuga a ramas singurul mod de a ajunge la timp undeva. Ne adaptam.

La al doilea afis purtând aceeasi întrebare m-am oprit. Aici fugea un "el". Cercetând cu atentie a venit si lamurirea. Subiectul nu era traficul infernal, nici fuga dupa înca 50% la salariu, nici macar banalul credit "fara dobânda". Subiectul era... un "marathon". Asa se numeste, asa i se ofera bucuresteanului pe-acolo trecator: Bucharest International Marathon.

Între timp m-am mai documentat. Organizatorul este asociatia Bucharest Running Club (cum altfel?) si evenimentul va avea loc în 12 octombrie. Poate participa oricine (oricine plateste taxa de participare - asa numita "cursa populara" este fara taxa). Detalii se gasesc pe site.

Asadar, daca pe 12 octombrie veti întâlni alergatori prin oras, opriti-i si întrebati-i creativ:
"Tu de ce fugi?".

Un alt fel de dus cu pluta

2008-10-05T14:27:00.002+02:00

Plutaritul a disparut din România cam de prin 1960. E mult de atunci desi, pe alocuri, înca i se mai vad urmele.

Coborâtul pe ape repezi de munte a reaparut însa de câtiva ani. Acum i se spune rafting. Vine de la englezescul raft care se traduce prin pluta (si n-are legatura cu rafturile din camara, desi... n-as baga mâna-n foc!).

Între plutaritul traditional si rafting sunt o multime de deosebiri. Raftingul se practica din placere, "pluta" este acum o ambarcatiune facuta din materiale usoare si rezistente, exista costume speciale de protectie pentru "plutasi".

Nici "plutasii" nu mai sunt ce-au fost, cei moderni auto-declarându-se sportivi. Si nu de orice fel, ci neaparat din categoria X-treme. Sa n-avem vorbe!

As fi zis ca s-a pastrat doar necesitatea apei care sa-i transporte. Fals! "Plutasii" moderni dispun astazi de tehnologie, nu se împiedica ei de astfel de-amanunte. Si nici avertismentele meteorologice nu par sa-i sperie. Sportivul X-treme este de neoprit!

Mai rau e când, din lipsa apei, eroii nostri se împotmolesc si-ajung sa-i copleseasca îngrozitoarele primejdii: sa-i prinda noaptea pe afara, sa-i ploua, sa li se faca foame, sa se ude la picioare (cine-si doreste-un guturai?), sa mearga pe jos 2 (doi!) kilometri.

X-treme, de acord, dar nici în halul asta!

Restul povestii se gaseste aici.

Economico-financiara de astazi

2008-10-05T09:39:00.005+02:00

Daca tot a pleznit ulcica financiara mondiala ce-ar fi sa pun si eu la pastrare un ciob. Aici. Poate foloseste în vremurile ce vor veni.

Analisti versati ne avertizeaza ca urmeaza o perioada de crestere negativa (nu mai pun link-uri, fac economie, voi explica mai încolo de ce). Cresterea aceasta negativa ma debusoleaza total. Sa o interpretez ca pe sfârsitul perioadei de scadere pozitiva?

Las deoparte mafaldele remunerate la numar de cuvinte pe centimetrul patrat si ascult de seriosul si discretul domn Isarescu, cel care semneaza pe leul nostru nou în care, sfatuiti tot de dânsul, avem de-a pururi încredere. Domnul Isarescu a iesit recent din sediul BNR ca sa ne explice etiologia crizei financiare: americanii nu au facut economii si au patit-o. Si ne recomanda sa facem economii ca sa nu avem si noi problemele lor.

Eu sunt un bun cetatean si, de-a lungul timpului, am învatat ca trebuie sa tratezi cu seriozitate sfaturile primite de la oamenii importanti. În consecinta am început sa-mi analizez cheltuielile curente cu scopul depistarii eventualelor surse de economii.

De-un exemplu, anul acesta nu mai pun muraturi. Ma pot lipsi de ele, este chiar mai sanatos un regim alimentar fara muraturi. Cât pot economisi astfel? Câtiva amarâti de lei. Nici nu mai caut echivalentul în euro ca ma umplu de zecimale. Nu merge, trebuie sa gasesc altceva, ceva ce cumpar curent si nu întrebuintez.

Cine cauta... gaseste!. Cumpar benzina, cumpar si accize. Folosesc accizele? Nici macar nu stiu cum arata. Ce-ar fi sa nu mai cumpar accize? Cu atât mai mult cu cât din anul viitor accizele se vor scumpi. Îmi ramin astfel niste bani pe care îi pot economisi.

Extind putin metoda si constat ca pot economisi renuntând la cumpararea a o sumedenie de taxe si impozite carora nu reusesc sa le gasesc o utilizare. Numai TVA-ul este 19% adaugat la orice cumparatura pe care o fac.

Daca ma apuc sa estimez un total îmi rezulta niste economii importante. Si uite asa dau peste o alta problema: ce fac cu banii economisti?
Daca sunt economii atunci se rezolva simplu prin depunerea lor la Casa de Economii. Adica la CEC. Sau CEC Bank, dupa cum suna neaos noua si inspirata sa denumire.

Caci, nu-i asa, "azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui". Pui de lei !

And who by fire, who by water...

2008-09-21T22:50:00.003+02:00

Si a fost Leonard Cohen, "friends"!
Unicat!

(de poze si relatari va fi plin Internet-ul; aici povestesc doar despre muzica si... vorbe!)

'r-ati ai dracului cu melcii vostri!

2008-09-21T08:32:00.004+02:00

Zice un domn ministru:
"Sunt bani mai multi în sistem datorita eforturilor Guvernului României, care a gasit sursele necesare suplimentarii fondurilor din Sanatate".
Citat luat de aici.

Un ministru al "Sanatatii Publice" trebuie sa fie un om sanatos. Ca sa dea un bun exemplu cetateanului. Si daca este sanatos atunci n-are dureri. Nu-l doare nici în basca, nici sub basca.

Aveti basca? Domnul Nicolaescu are. Si înca una încapatoare din care scoate mereu câte ceva. Nu conteaza ce scoate, important e ca este sanatos si nu-l doare nimic (a avut domnia sa niste probleme cu nasul dar operatia a reusit, acum are nasul mai scurt si poate sa iasa din nou cu el în public).

Stiti ce este un ICM (Indice de Case Mixt)? Dar un DRG? Nici eu nu stiam pâna mai ieri când am aflat de aici. Mergeti si cititi, e interesant si, într-o oarecare masura, lamuritor.

Va veti lamuri si cum e cu "coeficientul Nicolaescu".
Operatia de apendicita are ICM-ul 0,9715? Baga domnul cu pricina coeficientul si opereaza apendicita la 0,8443. Mai putina anestezie (da-l dracului, rezista el!), bisturiu mai tocit (apasa si tu pe el, nemâncatule!), un pat cu trei picioare (cade? nu cade!). Si tot asa.

Situatia în sistem e buna la indicele 1? Bagam coeficientul si-o facem buna la 0.5.

V-a obligat domnul ministru sa va îmbolnaviti? Daca v-ati îmbolnavit, sa fiti sanatosi!

Hauliuu, mâncat'as!

2008-09-20T11:58:00.005+02:00

E sukara, sa n-am parte!

A lu' Hoprescu cum o fi?

Senzatii neplacute

2008-09-20T08:20:00.003+02:00

Când am revenit în oras prima impresie a fost ca sunt agresat de un miros neplacut. A trecut ceva timp, ma asteptam sa ma obisnuiesc. Degeaba. Duhoarea persista. Mai mult decât atât, descoper zilnic alte surse de miros.

As deschide fereastra sa aerisesc dar mirosul vine din exterior.
N-am ce sa deschid. Dimpotriva.

Am plecat la cules

2008-08-06T15:48:00.003+03:00

Jurnalul National, ziar serios, cu cinci directori si patru redactori-sefi, îsi sfatuieste cititorii sa manânce afine. Afinele sunt bune. Citesti din ziar, mai strivesti o boaba neagra, dulce-acrisoara, de cerul gurii, devii mai plin de... vitamine.
Ca sa nu existe dubii, ziarul serios agata lânga articol si o poza. Sa stie tot omul despre ce este vorba. Poza... ca ziarul! Consecventa.

Chestia cu afinele m-a cam pus pe gânduri. E o prostie sa îti pierzi timpul cu poze dintr-un ziar. Asa ca voi pleca. Ma duc dupa afine.

Celor care sperau sa mai gaseasca unele bazaconii pe-aici le recomand un alt blog spre lectura. Puteti începe Corn-ul din acest loc. Cititi-l pâna la toamna!

Aritmetica si ursul

2008-08-02T00:27:00.005+03:00

Taraboi mare. La Brasov un urs a omorât un om. Omul trasese la masea ("Tot ce va pot spune e ca [...] era beat crita, la autopsie i s-a gasit o îmbibatie alcoolica în sânge de peste 2 la mie”, ne-a declarat ofiterul de presa al IPJ Brasov, comisarul sef Liviu Naghi.) si, obosit fiind, si-a pus pijamaua ("În momentul în care a fost gasit, tânarul, în vârsta de 20 de ani si care era din Brasov, purta doar un sort si un tricou.") si s-a dus sa se culce... în casa ursului ("Persoana a fost atacata pe liziera de padure." a declarat Flavius Bărbulescu, directorul Servicului de Gestionare a Animalelor din cadrul Primariei Brasov).

Ursul, care se pare ca era o ursoaica, a considerat ca omul este un exemplu prost pentru ursuletii pe care se straduia sa-i creasca dupa regulile bunului simt ursesc. Si, în disperare de cauza, a dat sa-l ascunda (exemplul!).

Acelasi domn Barbulescu ne spune ca ursul a încercat sa-si îngroape victima. Obicei aparent de ultima ora printre ursi, sesizat totusi de toata presa cea isteata. Nimeni nu a îndraznit sa mearga mai departe pentru a afla ce l-a determinat pe urs sa faca asa ceva. Sa nu se fi gândit nici un ziarist la puii de urs?

Ce-ar mai fi de retinut din aceasta tragica întâmplare?

Ca "primarul municipiului Braşov, George Scripcaru, a declarat ca, în prezent, în padurea de pe Tâmpa exista, în total, 45 de ursi, în conditiile în care specalistii sustin ca în aceasta zona ar trebui să traiasca maxim 20 de exemplare." Din alte surse cei 45 ar fi de fapt 44, surplusul fiind tot de 25. Dintre care ar trebui împuscati vreo 37.

Domnul director general Mihai Manoiu, de pe la Ministerul Mediului, stie si ca "mai multe institutii abilitate ale statului, precum Garda de Mediu si Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, au monitorizat situatia si s-a constatat ca 13 ursi viziteaza orasul [Brasov] în cautarea hranei". Dintre acestia "10 au fost relocati".

Recapitulam: 45 (44) de ursi lânga Brasov dintre care 25 de ursi în plus, 10 ursi mutati prin alte locuri (ramin 35? sau 34?). În plus, din cei 13 ursi care viziteaza orasul ar trebui împuscati 37.

Mergem mai departe, mai avem rezerve de curaj.

Tot domnul de la Mediu ne spune ca "în sezonul 2007-2008, Ministerul Mediului a acordat, prin ordin de ministru, derogare pentru recoltarea (împuscarea) a 51 de ursi pe întreg teritoriul judetului Brasov. Vânatorii au reusit ca, pâna la 15 mai, ziua închiderii sezonului de vânatoare, sa împuste 49 de animale. [...] Acesta a mai precizat ca numarul ursilor care traiesc în zona din imediata apropiere a orasului Brasov era de 48, pentru 11 dintre acestia acordându-se derogari [...]"

Socoteala clasica: din 51 de ursi care se puteau împusca în judet s-au întâlnit cu glontul 49 si 2 au scapat. Sa presupunem ca norocosii au fost dintre ursii de pe lânga Brasov. 11 "derogari" si doi "norocosi" ne duc la 9 ursi împuscati. Din 48.

Socoteala pe stil nou (2.0): Scadem 9 din 48, mai mutam 10 dintre ei si, surpriza!, ramân 45 (sau 44?). Sau 35 (sau 34?). Dintre care tot 37 de ursi ar mai trebui împuscati.

Acum sa nu va închipuiti ca e asa usor sa numeri ursi. Nu stau locului, uneori turbeaza (obicei ursesc descoperit anul trecut), sapa gropi. Mâine-poimâine îi vei vedea si coborând muntele cu deltaplanul. Daca la nivel de judet este asa, va dati seama ce-nseamna numararea ursilor la nivel de tara.
"Romania are la ora actuala peste 6000 de ursi, fata de un optim de 4400 de exemplare. La nivel national, în anul 2007-2008, ministerul a eliberat 330 de derogari pentru împuscarea de ursi"

Nu stiu dupa ce aritmetica a iesit totalul de 6000 de ursi dar am aflat mai pe ocolite ca taxa pentru a beneficia de-o "derogare" porneste de la 5000 de euro si poate ajunge chiar pîna la 20000 de euro. Plus încasarile "colaterale".

La o astfel de "blana" numai urs sa nu fii. Aritmetica te omoara!

Circoteque

2008-07-31T19:38:00.007+03:00

"Primul centru de închiriat biciclete din Bucuresti se deschide pe 1 august [...]
Centrul de închirieri biciclete Cicloteque va fi lansat joi, 31 iulie, printr-un mars al bicicletelor prin centrul capitalei [...]
Tricourile purtate si semnate de catre VIP-urile care vor participa la mars vor fi înramate si afisate la centru."

Citatul este luat de aici. Bicicletele... ca bicicletele dar partea cu tricourile înramate mie îmi da fiori. Asa o fi fost si la Paris?

N-am participat la marele eveniment asa ca nu stiu daca pe bicicleta Mihaelei Radulescu era si Pamuk. Am aflat însa ca domnul primar Oprescu a stabilit deja pe unde vor fi viitoarele piste pentru biciclisti de pe viitoarea autostrada suspendata. Sau poate pistele erau cele suspendate? Sau biciclistii? Mai conteaza? Tricou sa aiba!

Initiativa este laudabila, planul bine facut. Dai un ban si te plimbi cu bicicleta. Treaba ta pe unde! Conditiile în care se poate închiria o bicicleta le puteti afla de aici.

Primii care se vor bucura (nici o legatura cu Bucurenci, primarul este cu el!) vor fi turistii. Se stie ca turistii picati printre asfalturile Bucurestiului sunt în asa masura de încântati de noile constructii ale iubitei noastre capitale încât îsi prelungesc imediat sederea în calupuri de cel putin douasprezece luni. Tot douasprezece luni dureaza si valabilitatea legitimatiei de 100 de lei fara de care nu poti închiria biciclete si nici nu le poti parca în standurile special amenajate numai în locurile cautate de turisti. Treaba gândita îndelung, nu întâmplare cum ai fi tentat sa crezi.

Desi nu a fost inclus în planul afacerii, de închirierea bicicletelor se va bucura si Metrorex-ul. Caci amatorul de bicicleta bucurestean din Berceni va dori si el sa se plimbe pe doua roti. Dupa ce va plati legitimatia de membru Cicloteque valabila un an el îsi va lua si abonament pe liniile de metrou. De-acasa pâna la centrul de închiriere si înapoi. Nu este cazul domnului ministru de la Mediu care nu sta în Berceni si circula doar cu automobile "ecologice", nicidecum cu metroul urât mirositor.

Desigur, o sa apara si cusurgii care sa puna în balanta costul unei biciclete personale cu costurile cumulate ale legitimatiei (100 de lei pe an), închirierii (20 de lei pe zi) si abonamentului. Si se vor apuca sa calculeze dupa câte zile de închiriere ajungi sa depasesti pretul unei biciclete noi. Sa nu mai zic de una second-hand. Asa se întâmpla întotdeauna, mereu se gaseste câte unul care sa se opuna progresului.

Mai important este ca initiativa are mari sanse sa se raspândeasca. De la Bucuresti, nu de la Paris.

PS: n-am avut poza cu biciclete autohtone (normal!), drept urmare am pus o imagine de prin Olanda. Tot biciclete si-acolo!

Cu parcul prin Europa (cu fauna cu tot)

2008-07-28T12:20:00.017+03:00

Revin la povestile cu Parcuri pentru ca tocmai m-am întors dintr-un Parc. Si nu orice fel de Parc. Parcul parcurilor, regele (sau regina) parcurilor, Parcul National Piatra Craiului.
De prin acele locuri este povestea de astazi.

Vremea ploioasa. Daca stii sa-l privesti, Muntele e frumos si pe ploaie.

Ca sa nu ma împotmolesc precum trenul pe Vaser am cautat o iesire uscata, cu drum fara apa. Ce poate fi mai fara apa decât o vale seaca? Valea Seaca sa fie.

Animalul fioros din imaginea de început nu se-ntâlneste si pe Valea Seaca. Nu în aceasta perioada din an. Sunt alte animale acolo.
Spre ghinionul meu am avut din plin ocazia sa le admir.

Întâi le-am vazut urmele si le-am auzit mugetele. Si am simtit senzatia de nesiguranta pe care nu ar fi trebuit s-o simt într-un Parc. În scurt timp m-au ajuns si m-au depasit. Am scapat cu viata. Am reusit sa pozez doua exemplare dintr-o haita de sase. Nu aveau numar, nu aveau indicative, nu aveau ce cauta pe-acolo. Asa cred eu.

Am rasuflat usurat si-am purces mai departe. Vântul a avut grija sa împrastie mirosul neplacut.

Acolo unde valea se largeste... surpriza: doua dihanii adormite (din aceeasi mare familie cu haita de care scapasem) anuntau turma prin care-aveam sa trec putin mai jos. De data acesta le-am gasit numerele si, gândind ca o folosi la ceva, le-am luat ca amintire. În poza, asa cum se iau amintirile într-un Parc.

De-aici încolo cromatica s-ambogatit subit. O bio-diversitate de culori se profila pe verdele intens al padurii. N-am rezistat ispitei si-am mai facut niste poze.

***

Priveliste frumoasa, vreme pe masura.

Singurul inconvenient a fost ca în loc sa ma uit dupa fragi a trebuit sa fiu cu ochii în patru pentru ca sa nu cumva sa fiu strivit de circulatia intensa de pe drum. Am mai cules doar niste numere, dar nici acestea nu stiu la ce-mi vor folosi.

Dupa placa ruginita pe care scrie "Circulatia publica interzisa", acolo unde pe vremuri un neatent se putea împiedica de o bariera metalica, am pus aparatul de fotografiat în rucsac. Mi-a fost teama sa nu i se-ndoaie lentila. Panourile si semnele de Parc le cunoasteam prea bine.

Nota: imaginile de pe Valea Seaca a Pietrelor sunt luate ieri, 27.07.2008, ora (cu aproximatie) 14.

Adaugare ulterioara:

Am sa-mi permit sa reproduc si aici raspunsul primit dupa toate cele de mai sus. El suna cam asa:

"Administratia parcului multumeste pentru ajutorul acordat în sesizarea unor astfel de fapte. Atât sâmbata cât si duminica cei doi rangeri din Arges au fost în zona. Din pacate nu au avut sprijinul organelor de politie de la Postul de Politie Dâmbovicioara (care ar fi trebuit sa-i însoteasca conform Graficului de Patrulare nr. 358/23.05.2008).
... Rangerii au încercat sa-i scoata din zona situata în amonte de bariera. Dupa mai multe discutii în contradictoriu cu acestia, tinând cont ca respectivii cetateni se aflau sub influenta alcoolului, le-au notat numerele de înmatriculare de la masini si au plecat.
Urmeaza ca pâna mâine, cu ajutorul organelor competente, sa-i identificam pe proprietari si sa le întocmim Procese verbale de contraventie la OUG nr. 195/2005.
Bogdan Costescu, sef serviciu paza si turism, administratia Parcului National Piatra Craiului"

La rândul meu le multumesc reprezentantilor administratiei Parcului pentru promptitudine!

Mocanita subacvatica

2008-07-28T08:51:00.011+03:00

Pe Valea Vaserului exista o cale ferata îngusta. Spre deosebire de alte asemenea cai ferate, cea de pe Valea Vaserului înca mai este folosita. Pe ea se transporta bustenii "exploatati" din munte, tot pe ea sunt plimbati turistii amatori de ineditul unei plimbari "mai altfel".
Calea ferata este proprietatea RNP (adica Regia Nationala a Padurilor). O fi RNP proprietarul dar, deoarece RNP nu se pricepe la caile ferate forestiere pe care le detine, de folosit o foloseste R.G. Holz Company. O firma de oameni priceputi. Priceputi la padure dar si la turism.

Trenuletul cu turisti face o singura cursa pe zi. Pleaca dimineata si se întoarce mai spre seara. Merge încet, valea e lunga. Turisti se gasesc; vara, în perioada vacantelor. Vine tot omul de la oras, se minuneaza de vagoanele vechi, tentatia este mare.
Plecarea este plina de entuziasm. Sosirea, pentru unii, e altfel. Mereu se gasesc nemultumiti. Ca le-a intrat funingine în ochi, ca a mai tras o ploaie care nu a fost impresionata de vagonul deschis, ca scaunele de lemn sunt incomode, ca la capat de linie n-au gasit bere si mici. Mofturi urbane.

Altora le place. Valea este frumoasa, natura este... naturala, plimbarea este inedita, berea... la ce foloseste? Daca te straduiesti sa nu vezi cioturile si rumegusul de pe marginea râului si sa nu stii ca versantii vaii sunt sistematic jumuliti de arbori totul este perfect. Tot ce-ti doresti pentru o zi de neuitat.

Joi, 24.07.2008, pe Valea Vaserului a plouat. Deoarece îi fusese rarita padurea muntele a lepadat surplusul de apa. Pe vale. Râul s-a umflat, a înhatat cioturile si rumegusul de pe maluri si l-a pornit catre vale. A dat si peste calea ferata. Mecanicii care însoteau trenuletul pe drumul de întoarcere catre Viseu au fost nevoiti sa-si utilizeze abilitatile pentru a duce garnitura cu bine pâna jos. Nu era prima data, mereu au parte de tot felul de probleme cu vechiturile acelea. Nu se sperie ei asa de usor. Trag o înghititura din sticla cu "sucul de pruna", coboara din tren si pun osul la treaba. S-au descurcat si de aceasta data.

Vineri ploaia nu s-a oprit. Nici râul.

Sâmbata... vin turistii. O suta noua zeci si doua de suflete dornice sa se plimbe cu trenuletul. Cum sa-i refuzi? Cum sa le spui ca râul s-a umflat si drumul nu e sigur? Cum sa nu le iei banii pe bilete când ei insista sa ti-i dea? Îi sui în tren si hai cu ei la deal. La vale... se descurca mecanicii, mai este "suc de pruna" în sticla.

De data aceasta "sucul de pruna" n-a mai ajutat.

PS: Ploile umfla apele si-n Bucovina. Un oarecare Gheorghe Flutur a fost pe-acolo sef de paduri. Dupa care s-a cocotat cu sefie cu tot la Minister. A avut timp (si pricepere) sa-si faca "front de lucru". Acum apare pe la televiziuni în calitate de salvator. Ironia sortii? Nicidecum.

Re-editare: imaginea cu tarifele plimbarii (sa mai pun înca un i ?) cu trenul pe Valea Vaserului este din vara trecuta. Între timp am aflat ca anul acesta pretul a crescut de la 30 la 40 de lei. A crescut pretul, creste si apa.

D'ale blogului

2008-07-28T08:41:00.003+03:00

Blogul acesta pare ca si-a luat vacanta înaintea mea.
Ceea ce nu mi se pare tocmai corect.

Îl voi mai chinui putin dupa care ma gândesc sa plec si eu. Macar o luna.

Minunile din Valea Plopului

2008-07-04T22:45:00.006+03:00

Am vazut anuntul în mai multe locuri. Pâna la urma i-am gasit si originea: Asociatia PRO VITA pentru nascuti si nenascuti - filiala Bucuresti

Asadar:
O campanie care are ca scop asigurarea grâului necesar pentru pâinea copiilor din taberele de la Valea Screzii si Valea Plopului pe un an întreg. Contabil si exact: 55 de tone a câte 50 - 60 de bani pe kilogram duc la un total de 27500 - 33000 lei noi (sau 7200 - 8600 euro). Se cauta donatori.
"Donatia se poate face prin depunere de numerar la orice oficiu al oricarei banci din Romania, prin ordin de plata sau prin mandat postal. Mentionati pe formularul de depunere cuvantul -grâu-!" Conturile se pot afla de pe site-ul asociatiei.

Noblete, solidaritate, omenie... în Valea Plopului (câteva imagini frumoase aici)

Valea Plopului este un sat din Prahova, pe undeva pe sub Carpatii de curbura. Un sat celebru, în felul sau. Prin 2004 Valea Plopului avea vreo 1500 de locuitori. În 2004 în Valea Plopului erau 22 (doua-zeci-si-doua) de biserici. Adica o biserica pentru 68 de oameni (partea zecimala am trecut-o la "necredinciosi"). Din 2004 si pâna astazi a mai trecut ceva timp. Nu stiu câti locuitori are acum Valea Plopului. Dar am aflat ca anul trecut avea... 26 (doua-zeci-si-sase) de biserici.
Cât cântaresc în grâu cele patru biserici noi? Dumnezeu stie!

De unde aceasta vocatie de constructori de biserici pogorâta peste satenii din Valea Plopului? Din marele, eternul si necunoscutul Univers. De când? "Dintr-una dintre noptile dintre 2 si 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data)".
Fapt atestat stiintific (mai putin nebanuitele urmari).

Cu încredere

2008-07-03T08:17:00.005+03:00

Sa facem un exercitiu de imaginatie.
Tocmai ati câstigat la loterie. Un pot serios, adunat dupa zece luni în care nu a fost nici un câstigator. Sunteti în plin proces de admirare a biletului câstigator când suna soneria. La usa se afla un individ cu o figura oarecum cunoscuta.
"Buna ziua, sunt Mircea Geoana, cel pe care l-ati mai vazut la televizor. Un vechi prieten al tatalui meu mi-a spus ca ati câstigat la loterie. Am venit sa va rog sa-mi împrumutati si mie biletul câstigator pentru câteva ore. Vreau doar sa îl arat colegului Nastase, sa-l enervez putin. Diseara vi-l aduc înapoi."
Ce-ati face? I-ati da biletul? Ati avea încredere ca îl mai aduce înapoi?

Ei bine, IMAS (institut de sondori) a gasit 261 de concetateni care i-ar da biletul. Mai exact 261,45. Eu am renuntat la zecimale deoarece nu stiu cum sa le interpretez. Alti 311 (virgula 25) i l-ar da lui George Becali.Vreo 286 (virgula 35) lui Tariceanu. Oameni plini de încredere.

Si mai interesante sunt rezultatele în procente. Adunând numerele din dreptul primilor sase clasati rezulta un frumos si rotund 180%. Vor spune unii ca rezultatul este urmare a metodei, a marjei de eroare sau a vreunei subtilitati de sondor. Mie mi se pare ca cele 180 de procente arata fara doar si poate rezervele considerabile de încredere pe care, la nevoie, ne-am putea baza.
Caci fara încredere nici strada n-o poti traversa. Pe trecerea de pietoni, desigur.

Tot de încredere s-a ocupat si ATLE (un alt sondor). Acesta a gasit 571 (exact) cetateni români care traverseaza fara sa se mai asigure ca din stânga nu vine în viteza nici un tanc. Sau vreun... MIG. Biserica deplasându-se pe patru roti înca nu am vazut nici eu. La fel cum nu au vazut nici 742 (virgula 3) dintre cetatenii sondati.

Cu toate acestea eu am mari îndoieli ca viitoarea autostrada suspendata din oras va fi suficient de sus încât sa pot trece pe sub ea fara sa ma aplec. Probabil si din acest motiv pe mine nu ma întreaba nimeni, niciodata. Celalalt motiv ar fi ca au încredere în mine.

Mon oxyde

2008-06-30T12:51:00.004+03:00

Am lipsit doua zile. Pe unde am fost unele stiri nu fac doi bani. M-am reîntors si am acum ocazia sa re-descoper stirile care fac în întregime cei doi bani.

De mâine vom avea pachete de tigari cu poze. Vom fi a doua tara europeana care va avea pachete de tigari cu poze. Încerc un gust usor amar: nici macar la acest capitol nu putem fi primii. Ma resemnez pâna la urma. Si Germania a fost doar a doua la Campionatul european de fotbal încheiat aseara. Nici locul doi nu e atât de rau.

Trecerea la pachetul cu poze este fireasca: de la simplu text la text plus imagine. Astept cu nerabdare pachetul de tigari cu video inclus. SmokeTube.

Spre amintire am pus deoparte un pachet de astazi. Unul verde. Ecologic, cum ar veni. Chistoacele din pachetul verde se duc singure la cosul de gunoi.

Pe pachet scrie... ca mai sus. La primele doua nu ma bag însa un oxid de carbon am mai întâlnit de curând. Era acolo bioxid dar, cu bunavointa, îi mai luam din oxigen.

Care va sa zica în pachetul verde zac 8 mg din criminalul oxid (m-am uitat si pe tigarete, acolo nu scrie nimic; daca scrie pe pachet atunci acele cantitati se aplica... la pachet). Un pachet pe zi timp de un an ar fi 8 mg x 365 zile, adica vreo 3 grame. Poate ca sunt unii mai darnici si dornici sa plateasca mai multe taxe de viciu pe zi, eu ma opresc la una singura.
O fi mult? O fi putin? Cautam referinte.

"Potrivit ministrului mediului, Attila Korodi, prin programul Rabla au fost scoase din circulatie, în ultimii trei ani, peste 46.000 de masini cu o vechime mai mare de 12 ani si a fost redusa cu 1.000 de tone cantitatea de monoxid de carbon emisa."

O mie de tone în trei ani? Adica 333 de tone pe an? Si doar prin înlocuirea unei masini vechi cu o masina noua? Dar daca opresti masina pe dreapta, fie ea veche sau noua? Respiri.

E buna si aritmetica la ceva. În ciuda aproximarilor, nu pot sa nu ma întreb de ce nu punem, de mâine, poze si pe masini. Macar pentru a fi si noi o data primii în lume.

Garantat conditionat

2008-06-27T10:58:00.006+03:00

Am taiat copacul, am secat lacul, ne bate soarele în cap, cautam racoarea.

Racoarea se cumpara de la magazin sub forma de masinarie care se agata în perete si se baga în priza. Avem tehnologie, avem garantie, poate sa ne bata soarele ca nu ne mai pasa.

Cu garantie? Da, daca.
Daca... precum scrie în cartulie si în Certificatul de garantie.

Si de aici încep sa apara problemele. Neprevazute.

Ai vrut garantie? Trei (doi, cinci...) ani ai cutie. E treaba ta unde o pastrezi în tot acest timp.

Garantia impune însa si alte conditii. Trebuie sa le respecti si pe acestea.

"Revizii tehnice", e de înteles. "Anuale", de acord. Dar câte? Si când?

Citesti si afli: în ziua în care temperatura exterioara este cuprinsa între 0° si 15°, dar obligatoriu mai mare decât 25°.

Si asa ajungi sa îti iei lumea-n cap. Iar singura scapare este sa gasesti locul unde mai exista un lac, un copac. Un dram de noroc.

Omul nou în lupta cu eternitatea

2008-06-26T09:57:00.009+03:00

Copacul e verde, / Prostia nu doare. / Viitor de aur / Tara noastra are.

(folclor contemporan)

Imagini furate cu nerusinare de la Emi. Un material didactic ajutator se poate gasi, la nevoie, si aici.

Soarta de câine

2008-06-25T19:40:00.007+03:00

Sa fie mijloc fix? Sau doar obiect de inventar?

Apa de ploaie pe vreme de canicula

2008-06-24T23:01:00.005+03:00

Prognoze meteo pentru Miercuri 25.06.2008:
Bucuresti: 36° cu senzatie de 42°
Zaragoza: 32° cu senzatie de 30°

Zaragoza e în Spania (Aragon). Ceva mai la sud decât Bucurestiul. La Zaragoza ar trebui sa fie canicula, nu la Bucuresti.
De unde-i racoarea de la Zaragoza?

Dupa cum zice sloganul publicitar, la Zaragoza are loc cel mai mare festival al apei din lume. Între 14 Iunie si 14 Septembrie 2008 acolo se desfasoara expozitia internationala dedicata în acest an "apei si dezvoltarii durabile".

Participanti: 105 natiuni. Care au primit fiecare câte un pavilion în complexul expozitional.
De pavilionul românesc se ocupa Ministerul Mediului. Aproape cinci milioane de euro au fost rezervate înca din iulie 2007 pentru finantarea participarii României.

La 13 Iunie a fost inaugurarea oficiala a expozitiei. O suta patru pavilioane erau pregatite. Pavilionul românesc... copilul ploii.

Pe 29 Iunie va fi ziua dedicata Dunarii. În viziunea dezvoltata durabil a Ministerului Mediului de la Bucuresti (caldura mare!), Dunarea sau nu mai trece prin România sau a secat. Caci România, tara dunareana, înca nu poate arata un pavilion.
Vor fi fost ele cinci milioane de euro si aproape un an de zile, dar de unde atâta apa pe asa o caldura? Mai bine mediem o bere între un Prius s-un fursec. Expozitia, pavilionul, reprezentarea... acestea-s apa de ploaie.

Pe 10 Iulie e ziua dedicata României. Pâna pe 10 Iulie poate se-ndura sa ploua si la noi.

Întru aranjarea ploilor, astazi domnul ministru al mediului si dezvoltarii durabile a obtinut aprobarea sefului de guvern pentru înlocuirea "Comisarului General al Autoritatii de Management a Proiectului Expo Zaragoza 2008". La asa o titulatura ar fi trebuit deja sa ploua cu clabuci.

Ceva mai multe detalii se pot gasi aici.

Ecologie la drumul mare

2008-06-23T10:43:00.006+03:00

Sa învatam cuvinte:
Ecologie: stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme si mediul lor de viata
(ar mai fi si Ecologia sociala: o disciplina sociologica având ca obiect studiul relatiilor omului cu mediul sau, natural si social; ne prefacem ca nu stim, ca sa fie mai simplu)

Despre "ecologizare" am mai scris. Astazi pierd timpul cu "ecologistii".

Ce este un "ecologist"?
Prin analogie: daca ornitologia studiaza cioara si ornitologul stie ce-i cu cioara, ornitologistul sa fie cel care o vopseste? Sau daca zoologia naste tratate despre urs si zoologul e cel care le scrie, zoologistul ce mai face? Plimba ursul ca sa impresioneze turma? Dar daca în turma se gaseste si-un berbec mai... neimpresionabil? Cam complicat. Mai bine sa trec mai departe.

Zilele trecute a aparut prin cel Internete o mica avalansa de referiri la un automobil. Brusc si deodata o ceata de observatori s-au aratat mai mult sau mai putin entuziasmati de o Toyota Prius. Spontan si simultan. Nu si întâmplator.

O scurta cautare lamureste fenomenul. Vânzatorul autohton de Toyote are plan de vânzari si, cu ajutor, încearca o metoda ieftina de a-si face putina publicitate. Metoda e simpla: decât sa dai bani cu sacul pe o campanie publicitara clasica e mai la îndemâna sa aduni o ceata de posesori de blog-uri si sa le dai câte-un fursec si-un suc de mere (blogger-ilor le plac fursecurile, fapt binecunoscut). Ecologia e la moda, declari masina "ecologica" si tema este rezolvata. Cui nu-i place sa fie, macar putin, "ecologist"?

Ca totul sa fie rotund si verde l-au adus si pe Bucurenci. Îl stiti, "ecologistul" care aparea într-o vreme pe la televizor. Entuziast si dezinteresat, ca de obicei. În lupta pentru o Toyota verde.
Din pacate nu a venit si Mihaela Radulescu, si dânsa o ecologista de la televizor. Semn rau, se pare ca doamna Radulescu foloseste chiar o Toyota Prius si, desi a plecat cam demult, înca nu a ajuns "la Pamuk". Nu mai insist, subiect deja depasit.
A fost în schimb un domn ministru, cel de la Mediu, care altul? Am aflat din relatari ca domnul ministru iesise sa bea o bere (fara masina, desigur) si a nimerit acolo dintr-o pura întâmplare. În afara orelor de servici.

Acestea au fost personalitatile. Publicul: vreo 50 de blogger-i.
Urmarea: teoretic 50 de texte cu subiect Toyota Prius lansate prin Internet.
Nu, eu n-am citit 50 de texte, este prea mult pentru un singur om. Dar, din ce am citit, am reusit sa aflu ca:

- masina este "o idee mareata. Este o masina în care puterea se îmbina cu precizia, inovatia cu viziunea si performanta cu responsabilitatea [...] este mai mult decat o idee: este un autoturism functional, bazat pe un concept care merita a fi apreciat" (ca-n "Munca de partid"; autorul pare sa fie bine pregatit politic);

- este masina perfecta pentru un drum Londra-Istambul (traseul indicat pe harta ocoleste grijuliu România);
- "Salveaza în fiecare an o tona de CO2, o treime din emisia unei masini pe combustibil clasic" (o treime din trei tone, desigur; cât trebuie sa functioneze ca sa se adune tona? sau nici nu trebuie sa functioneze, e suficient ca exista?);
- "ecologia este frumoasa si trendy" (da, bine zis, e "trendy"; chiar "eco-trendy");
- masina este buna pentru "schimbarea parcului de masini al primariei cu masini eco friendly" (idee buna: rezolva vânzarile planificate de Toyota; nu rezolva problema autostrazii suspendate pe care urmeaza sa circule "parcul");
- "Pozitia de pionier, mai ales pe o piata noua si nefamiliarizata cu masini hibrid, nu este deloc usoara, iar imaginea de prieten al mediului pe care si-o construieste Toyota este una de apreciat" (ca la carte; din pacate lipsesc niste detalii pe care voi încerca sa le "apreciez" mai încolo);
- masina ar costa 25000 euro (pret la care, daca o lasi în loc umbros, se reintegreaza în natura în circa o saptamina; la 100000 euro disparea dupa 24 de ore; e loc de mai bine);
- consumul mic : 4,4 (sau 5, nu e sigur) la suta (cam mare pentru asa o galagie; si nici nu ni se spune daca este consumul urban, rural, la deal sau la vale);

Alte impresii: aici, aici, aici, aici... si-n alte locuri (link-uri puse la întâmplare, poate nu cele mai semnificative).

Consumul "mic" a produs si un efect colateral. Pe toate blogurile pe care le-am parcurs a aparut prin subsoluri berbecul "Stefan" care îi trimite pe proaspetii "ecologisti" sa afle despre automobilele lui Justin Capra. Cine este Justin Capra? Un inginer care nu da fursecuri si care uimeste uneori bucurestenii atunci cind îsi scoate masinutele-prototip la plimbare.
Nu stiu cât succes va avea Stefan, trebuie sa fii de-a dreptul berbec sa înlocuiesti Toyota cu... Capra. Chestie de fursec, de "ecologie", de ingurgitare de... brand.

(poza de sus nu are nici o legatura cu numele inventatorului; pur si simplu nu am gasit repede una cu... berbec)

Revenind la subiect: de ce este acest automobil "ecologic"? Raspunsul se afla si el mai sus: pentru ca "ecologia este trendy". Altfel este destul de greu sa gasesti legatura subtila între automobil, oricare, si "ecologie". Poate doar cu "ecologia sociala", dar straduindu-te putin.

Tot de prin cele blog-uri am aflat si de o organizatie numita "Mai mult verde" (mai mult verde, mai mult carbune, mai multe tractoare, mai traim înca în epoca lui "mai mult"). Organizatia urmeaza sa "colaboreze" cu Toyota, un prim semn al colaborarii fiind un exemplar de Prius cadou. Daca e doar unul nici nu-i bai, la câte automobile sunt prin Bucuresti unul în plus nu prea conteaza la "ecologie". Si-apoi... "ecologistul" care se respecta nu foloseste transportul în comun.

Ma uit si eu pe site, pe la "Companii". Toyota nu apare, evenimentul este prea recent. Dar scrie pe-acolo:
"Nu lucram decât cu companiile care demonstreaza un interes real în protejarea mediului. [...] Companiile care lucreaza cu noi nu fac doar un act de caritate, noi le ajutam sa-si construiasca reputatia de companie responsabila în rândul clientilor, al partenerilor, investitorilor si autoritatilor."
Sa fie aici legatura subtila?
Dar pe la altii oare cum o fi?

Ramân agatat de Toyota Prius cea "ecologica" si le propun recentilor "ecologisti" sa mai învete un termen: "greenwashing", cum suna în varianta de la mama lui. Echivalent scurt în româna înca n-am gasit. Desi, la nevoie, s-ar putea folosi si "vopsirea ciorii". În verde, desigur. Caci ursul deja l-am plimbat.

În alte locuri mai mult verde produce alergii când se dovedeste a fi prea mult. Exemple (cu berbeci de pe al nostru continent) : în Anglia, în Norvegia ("Cars cannot do anything good for the environment except less damage than others"), în tara cartofilor prajiti. Dupa cum spuneam înainte: berbeci!

Deocamdata atât. Plimbare "ecologica", prea-implicatilor "ecologisti"!

Conventia neconventionala a Carpatilor

2008-06-20T14:43:00.007+03:00

Prima data am auzit de "Conventia Carpatica" acum vreo doi ani. Cehia, Ungaria, Slovacia si Ucraina aderasera deja, Polonia si România nu erau foarte lamurite la ce foloseste. Partea proasta era ca fara cele doua state Conventia nu mai era Carpatica si se cam alegea praful de tot proiectul. Pâna la urma au cedat si cele doua Carpatine mai încapatânate, ba aflu acum ca a mai venit si Serbia sa împlineasca echipa.

Zilele acestea Conventia Carpatica a pus de-o conferinta. La Bucuresti, la Hilton (Athenee Palace, în varianta uzuala). Ca doar nu prin Carpati unde vremea este instabila, e noroi, sa nu mai spun ca exista si riscul sa dea vreo masina peste invitati.

Am aflat si eu, ca tot omul, de prin ziare. Si tot din ziare am aflat si ce, si cum s-a discutat. Comunicatul de pe site-ul Ministerului e lung, lemnos si n-are nici un haz.

Problema arzatoare au fost ursii. Care, în ciuda faptului ca li se tot iau padurile, se înmultesc... ca iepurii. Dupa cum spune si domnul ministru:

"Orasele de la munte se extind haotic, iar industria la fel, ceea ce afecteaza habitatele ursilor, care sunt din ce în ce mai multi."

Adevarul scrie de vreo 6500 de ursi. Cotidianul mai pune de la el o mie.
O mie de ursi nici n-ar fi cine stie ce, daca iese modificarea legii vânatorii scapam rapid de ei.

Pentru ceilalti Conferinta a hotarât ca ar fi bine sa înceapa sa migreze.
Cum convingi ursul sa migreze? Îi faci "traseu" si se va duce singur. Ca ursul migrator.
Presupun ca "traseul" va fi un fel de autostrada suspendata (una noua!) cu plecarea din Brasov. Know-how - la Primaria Bucuresti.

Mie mi s-a parut revoltatoare atitudinea turistilor. Ce fel de oameni sunt, domnule, aceia care distrug cuiburile bietilor ursi? Dupa ce ca îi obligam sa migreze, îi punem sa zboare în tarile calde, nici cuiburile nu li le mai lasam. Ecologisti, la arme! Salvati cuiburile ursilor!

PS: imaginea de la început e putin cam neclara exclusiv din vina fotografului; nu eram foarte sigur ca ursul plecase din cuib.

Motor puternic si tabla groasa

2008-06-19T15:48:00.013+03:00

Când apuca de se-ncinge asfaltul salvarea este doar în natura. Sa fugi, sa te-ascunzi, pe sub pietre, prin ierburi.

Muntele, fosnetul padurii, florile, iarba verde, aerul proaspat, linistea accentuata de ciripitul pasarelelor... ce ti-ai putea dori mai mult? Dar daca ai...

Ghinionul de a da peste "sportivi"? O anumita categorie de "sportivi", cei care nu se multumesc cu niste santuri mocirloase de pe vreun maidan de la marginea orasului. Au si ei dreptul la aer proaspat, la iarba verde, la liniste si... pasarele. Cam în felul acesta:

***

Scaparea? Adânc în padure. Sau, poate, în nori.

Imaginile de mai sus sunt din luna trecuta, culese de pe undeva de prin Carpatii Meridionali.

Imaginile urmatoare sunt mult mai proaspete, din 17.06.2008. Surprinse în Parcul National Muntii Rodnei, prin aceleasi locuri despre care am mai scris aici. Dupa cum se poate observa, cam geme tara de "sportivi".

***

Din fericire înca nu au ajuns peste tot:

Ce ar mai fi de spus? Ca Muntele este mare dar nu infinit?

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Nota: multumirile pentru imaginile din Muntii Rodnei merg astazi catre acelasi Petru Goja.

O recapitulare

2008-06-19T09:36:00.003+03:00

Sâmbata:
Orasul a fost napadit de camile si clovni. Eu stiam ca s-a încheiat campania electorala dar... la un oras mare nu se cunoaste.

Duminica:
Vecinii au ales primarul. Influentati de ce vazusera cu o zi înainte pe strazi au pus primar ~~o paiata~~ un "independent". Le doresc sa fie sanatosi.

Luni:
Am nimerit un autobuz RATB cu aer conditionat. E important sa ai un primar gospodar! Pasagerii erau împartiti în doua grupuri: unii închideau geamurile, ceilalti le deschideau. Nici nu mai conta ca autobuzul statea câte zece minute la fiecare semafor.

Marti:
A fost fotbal. La fotbal se pricepe toata lumea. Eu am remarcat lipsa unor fotbalisti celebri: Becali, Borcea si, ultimul venit, ceferistul Fahter (sau ceva pe-acolo). Fara ei era de asteptat sa nu câstigam.

Miercuri:
Oameni suparati, oameni ocupati. Unii dezbat meciul, altii dezbat alegerile. Subiecte.

Joi:
Adica astazi. Se-ncinge asfaltul. Ar fi buna o vacanta. Un Parc, ceva? Poate mai târziu...

Mineriada 2.0

2008-06-14T09:29:00.007+03:00

Pune mana pe o perna si vino sambata, 14 iunie, la ora 15:00 fix langa fantana de la Arhitectura (Universitate) sa ne batem de ne sar fulgii timp de 5 minute. Sarbatorim relaxat mineriada pe 2008 printr-un flash-mob fara vrajba si vanatai.
*Regulament de capaceala cu perne:
Da sfoara-n toata tara despre bataia cu perne. Bataia cu perne nu începe mai devreme de ora prestabilita. Jocul se încheie dupa aproximativ 5 minute de la declansare. Nu loviti persoanele care nu au perne în mâna, decât daca acestea v-o cer. Pentru "STOP JOC", arunca perna din mâna. Oricine are în mâna o perna, cunoscut sau necunoscut, reprezinta un adversar şi poate fi “capacit”. Este interzisa introducerea unor materiale adiţionale sau alte obiecte contondente în pernele de lupta. Singura "încarcatura" acceptata este puful natural din perna, cu variatiuni ornitologice pe temele gaina, rata, pinguin, etc. Încercati cu încredere pernele cât mai moi!

Mesaj cules de aici.

Am si eu câteva nelamuriri:

Care este scopul actiunii?
De ce sa fie evitate persoanele care nu au perne în mâna? Tocmai ele ar trebui sa fie lovite. Mai ales cele care poarta ochelari.
Cine îsi asuma rolul lui Ion Iliescu? Hai, dom'le, putin curaj! Nu ti se întâmpla nimic!

În rest, un bun exemplu de manifestare a retelei sociale perfecte. De 5 minute.

PS: desi nu scrie în anunt, eu sper ca "organizatorii" au în vedere sa scoata si un ziar dupa desfasurarea evenimentului. Se poate folosi exemplul de aici.

Comert si consum

2008-06-13T12:40:00.006+03:00

Aflu si eu, cu oarecare întârziere si pe cai ocolite, cum ca, împinsi de o apriga nevoie, niste ~~pornografi~~ "academicieni" de la Catavencu au iesit la cumparaturi.

Cu întârziere pentru ca asa a fost sa fie; alte treburi mai importante.
Pe cai ocolite pentru ca, de niste ani buni, nu mai dau banii pe foaia vulgara.

Curios si neîncrezator, am dat o cautare pe Internet si am gasit ceva aici (cum au bagat filmul in "editia print" cred ca n-am sanse sa aflu vreodata).

Mda, e si aceasta o cale. Dar nu-i pacat de pingele sa bati tot drumul din Pantelimon si pân' la Hurmuzachi, fosta Piata Muncii de la Bariera Vergului? Nu e mai bine sa te informezi înainte?

Pentru data viitoare, când va va mai înghionti necesitatea, "academicienilor", luati de-aici:

Cu factura, cu acte în regula, nu doar cu o amarâta de chitanta care tot nu e buna la nimic.

Cu parcul prin Europa (cu mici, cu bere, cu cai putere)

2008-06-10T15:02:00.001+03:00

Despre soarta trista a lacului din care izvoraste Bistrita Aurie am mai scris aici. Lacul se afla într-un Parc. Al doilea în ordinea data de lista-pomelnic: Parcul National Muntii Rodnei.

Ce-ati spune daca ati vedea în mijlocul Cismigiului (sau oricare alt parc urban, de oriunde) un 4x4 pus exact în mijlocul unui rond de flori si alaturi de el un individ privindu-si pofticios sticla cu bere în timp ce pe gratarul încins sfârâie si fumega micii?
Imposibil, veti spune. Acolo este parc, e un gard, e un paznic, sunt "sapte ani de-acasa" (???). Nu este permis asa ceva!

Daca acolo nu este permis, de ce ar fi permis în Parcuri? Pentru ca nu e gard? Pentru ca Parcul este mai întins decât poate sa zareasca privirea unui paznic? Sau poate anii aceia "sapte" s-au pierdut sub rotile masinii?

Imaginile de mai jos sunt proaspete: 8 Iunie 2008.
Locul: în Muntii Rodnei, pe malul Taului Stiol, zona protejata, patrimoniu UNESCO, Parc National, loc unde se intra cu pasul, cu sufletul si, eventual, cu aparatul de fotografiat. Si ce daca?

*** *** ***

Povestile de felul acesta ar trebui sa aiba si sfârsit. Muntele este mare dar nu infinit!

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Nota: multumirile pentru imagini merg astazi catre Cristina Griga dar si catre Petru Goja, cel care nu le-a ascuns, ci le-a aratat si altora!

Un fest. Festul.

2008-06-09T16:37:00.003+03:00

S-a încheiat si târgul de carte. Adica "Bookfest" ("târg" ar fi sunat mult prea provincial).

Lume... ca la târg. Unii veniti dupa carti, altii veniti ca sa vada si, o a treia categorie, cei veniti ca sa fie vazuti.

Acestia din urma vor avea în zilele imediat urmatoare o noua ocazie.
Detalii aici.

Cu parcul în catarea pustii (prin Europa)

2008-06-05T10:51:00.004+03:00

Astazi este Ziua Mediului. Mediul, dupa cum îi spune si numele, este undeva la mijloc.
De Ziua Mediului ni se cere sa stingem lumina. Caci, nu-i asa, daca stingem lumina avem mai multe sanse sa vedem mai bine.

Legea 407 din 2006 se mai numeste si "Legea vânatorii si a protectiei fondului cinegetic". Si se refera la acea activitate "sportiva" în care unul dintre cei implicati are pusca iar celalalt are datoria sa se lase împuscat. Clar si legalizat.

La vremea când a fost adoptata aceasta Lege, o buna parte dintre "sportivi" erau plecati pe "terenul de sport". În lipsa lor Legea a inclus si interdictia de a se practica vânatoarea în perimetrul Parcurilor. Interdictie nedreapta, dureros restrictiva (sic!) si pagubitoare (pentru unii!). Prea multe Parcuri, prea lunga bataia pustii!

Daca Legea este proasta atunci ea trebuie corectata. Zis si facut. Asa a aparut propunerea legislativa înregistrata la Senatul României cu numarul L726/2007. Propunerea modifica Legea 407, modificarea esentiala urmarita fiind eliminarea restrictiei practicarii vânatorii în Parcuri.
Discutata, aprobata, semnata, parafata, trimisa Presedintelui spre promulgare.

Presedintele, fiind el mai degraba obisnuit cu pescuitul decât cu vânatoarea, o respinge. E drept, nu doar din motive de pescuit. La poarta resedintei din Cotroceni tocmai sunau adunarea o gasca de "sedentari", nepracticanti de "sporturi" dar iubitori de plimbari ne-împuscate prin Parcuri.

Vânatorii nu cedeaza. Mai exista o propunere de modificare, alta decât cea amintita mai sus.
La Camera deputatilor, de aceasta data. A doua propunere este rapid completata cu paragraful dorit de vânatori si trimisa spre acelasi Presedinte cu speranta ca smecheria va trece neobservata. Bine consiliat, Presedintele sesizeaza smecheria si respinge si aceasta noua încercare.

Vânatoarea este însa o pasiune puternica, cu radacini bine înfipte în negurile istoriei (unii ii spun "atavism", oameni rai si neîntelegatori!). Pasiunea nu poate fi abandonata atât de usor. Vânatorii sunt niste adevarati luptatori.
Zilele trecute, undeva între Ziua parcurilor si Ziua mediului, mai precis în 3 Iunie, Senatul hotaraste sa retrimita Presedintelui aceeasi propunere de modificare. De data aceasta Presedintele nu o mai poate respinge, o alta Lege îl obliga sa o aprobe.

Detalii: la Senat (se completeaza câmpul de cautare cu "L276" si "2007").
Petitia "sedentarilor": aici.

Povestea nu s-a terminat. Mai exista si o scrisoare înmânata unui europarlamentar, domnului David Dragos Florin, scrisoare destinata Parlamentului Europei prin care i se cere acestui for sa intervina.

Sunt vânatori si prin Parlamentul Europei, mai sunt înca Parcuri în România. Pentru cât timp? Vom vedea.

PS: Top-modelul din imagine îsi avea resedinta prin padurile Raraului. Pe-acolo mi s-a oferit onoarea sa-l zaresc. Sper ca de-atunci si pâna acum sa nu fi avut ghinionul sa fi întâlnit vreun "sportiv".

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Cu parcul prin Europa (continuare)

2008-06-03T17:34:00.014+03:00

Nota: toate imaginile incluse îi apartin lui Petru Lucian Goja caruia tin sa-i multumesc pentru acordul dat spre a le folosi!

Am început povestea aici si nu-mi imaginam ca o voi continua atât de curând. Nu pentru ca nu ar mai fi fost nimic de spus.

Aminteam cu acea ocazie de respect pentru Parcuri. Greseala. Cum poti avea respect pentru ceva ce nu cunosti? Caci multi sunt cei ce n-au habar (e într-un fel asemanator cu ceea ce se-ntâmpla la alegeri!) în timp ce prea putini sunt cei ce dau semne cum ca le-ar pasa. Si ar mai fi si unii pe care îi cam încurca aceste Parcuri.

O vorba, care se dovedeste a fi doar vorba, spune cum ca românul (?) e frate bun cu codrul. Nu spune vorba si cine este românul (?) acela, sa-l stim si noi. Si nici unde a plecat. Si nici de ce l-a lasat în locul lui pe cel ce-si taie fratele si-l vinde apoi pe-un pumn de arginti.

În lista de Parcuri însirata data trecuta, pe prima pozitie era Parcul Natural Muntii Maramuresului. De-acolo sunt imaginile prezentate azi. Mai exact dintr-o zona cu locuri cu nume ca-n basme: Capu Grosilor, Holovaciu, Nedaia. Si tot ca-n basme, pe-acolo a trecut... balaurul.

*** *** ***

Basmul actualizat are si personaje.
O mâna de oameni apara Parcul. Putini. Si fara mari puteri.
Balaurul are, ca de obicei, mai multe capete. Unele pe la primarii, altele pe la proprietarii de paduri. Dintre cele care stau la lumina. Mai sunt si alte capete, ascunse. Pe unde s-au ascuns, se sperie si gândul.

*** *** ***

Mai exista si o institutie de control ("teritoriala" si de "regim silvic si vânatoare", asa se cheama ea). Mare, tare, cu legea la cingatoare. Dar ce te faci când ai inspectori sensibili care se supara foarte atunci când sunt solicitati? Si îsi varsa supararea exact în capul celui care, imprudent, i-a deranjat.

*** *** ***

Ca sa nu existe dubii, imaginile prezentate sunt cât se poate de recente. Din 1 Iunie 2008. Ca de obicei, ele sunt doar o reflectare palida a realitatii. Mai mult decât atât, doar a unei mici parti din ea.

Povestile de felul acesta ar trebui sa aiba si sfârsit. Muntele este mare dar nu infinit!

*** Ai citit? *** Îti pasa? *** Transmite mai departe! ***

Alegeri si pasiuni în grup

2008-06-02T23:31:00.005+03:00

Au trecut si alegerile (un tur).

E timpul atotstiutorilor analisti care produc analize competente. Fiecare analist cu analiza lui. Fiecare analiza mai adevarata decât oricare alta. Cine a votat, cine nu a votat, de ce au votat, de ce nu au votat, de ce au votat cum au votat, de ce nu au votat cum n-au votat.
Românii, despre ei este vorba. Care habar nu au ca i-a pocnit o noua pasiune. Stirile ProTv nu iarta nimic, seicii arabi tocmai crapa de invidie. Analisti destoinici, cei de la ProTv.

Pâna afla toata lumea descoperirea protevista alegerile ramân totusi subiectul principal.

O tema care apare de fiecare data este diferenta dintre urban si rural. Urbanii si ruralii sunt doua specii distincte asupra carora se aplica reguli complet diferite.

Nea Titi e un rural. Asa a fost de când a venit pe lume, în satul sau ascuns printre dealuri si paduri. Niciodata nu a dorit sa treaca în tabara cealalta, "relocarea" nu l-a interesat.

"Te duci duminica la vot, nea Titi?"
"Ma duc, fir-ar ei sa fie de hoti."
"Daca-s toti hoti, de ce te mai duci?"
"Ma duc, ca la noi nu-i ca la oras. Daca ma duc, oricare ar iesi, nu o sa stie el cu cine am votat eu. Dar daca nu ma duc o sa stie din liste ca n-am fost si nu l-am votat. Si tot timpul e nevoie ba de-o hârtie, ba de-o aprobare... De-aia ma duc."

Analiza lui nea Titi. Astazi proprietar de caruta, de mâine pasionat proprietar de iaht (sau "yacht", sau chiar "yaht", dupa dictionarul ProTv)

***

Aflu ca cetateanul Popescu Tariceanu a reusit sa voteze folosind cartea de alegator.
Sunt invidios. Am încercat si eu acum patru ani si n-am reusit. Acum îmi pare rau ca nu am insistat.

Într-o buna traditie a inversarii problemelor, o multime de concetateni se întreaba de ce i s-a permis. Eu ma întreb de ce nu mi s-a permis mie.
E drept ca eu nu sunt nici macar ministru chior dar, daca tot s-au împartit (facut) acele carti de alegator, de ce nu ni se spune si la ce se pot folosi?

Hotarâre nr.729 din 10 noiembrie 1992
privind organizarea activitatii de intocmire şi eliberare a cartii de alegator;
Emitent: Guvern; Aparut in Monitorul oficial 325 din 14/12/92

Art. 1. Cartea de alegator este documentul pe baza caruia se exercita dreptul de vot.

Ca sa vezi!

Logo

2008-05-29T18:54:00.004+03:00

Imaginea Google de astazi ascunde o poveste.

În 1953, pe 29 Mai, doi oameni paseau pe Muntele cel mai înalt.

Oamenii: neo-zeelandezul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay.

Muntele: Everest sau Chomolungma (în Tibet) sau Sagarmatha (în Nepal).

Despre Munte, astazi: Wikipedia - Mount Everest, Everest News, Mount Everest by climbers

Pentru muritorii de rând, un surogat: lumea vazuta de sus.

Sunt câtiva morti în oras, iubito

2008-05-29T08:45:00.003+03:00

"Sunt câtiva morti în oras, iubito.
Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;"

Suna a introducere la o emisiune de stiri dar nu e. Este vorba despre cultura. Desigur, cultura de la televizor.

Eu nu sunt un bun telespectator asa ca sunt nevoit sa apelez la altii.
Aici am gasit niste relatari despre cum prolifereaza statuile.
Precum ciupercile!

Blogosfera si zo(s)ologia

2008-05-27T22:44:00.006+03:00

A iesit iarba si în web-ul 2.0.
Zilele acestea s-au adunat cirezile prin blogosfera transhumanta.

Boi de metrou
Vanghelie e bou
Patriciu e bou

O turma totusi vesela. Care nu doare.

Nici ou, nici gaina.

2008-05-27T21:28:00.005+03:00

Cu niste ani în urma am cunoscut un producator de pantofi.
Îsi facuse o mica fabrica în oras, se pricepea la facut pantofi, îi placea sa faca pantofi.

Nu stia sa vânda asa ca apelase la Metro Cash&Carry. Si reusise cumva sa-si puna pantofii în rafturile Metro. Cum? Cumva.

Toate bune si frumoase, sa zicem, mai putin conditiile care îi fusesera impuse. Vânzatorul încasa banii dar nu-i dadea decât dupa trei luni. Si uneori nici atunci.

Spre "ghinionul" pantofarului, pantofii se vindeau. Vânzatorul cerea mereu alti si alti pantofi. Banii... mai târziu. Între timp mai trebuiau platite materiile prime, salariile, cheltuielile curente. Omul ajunsese dator la banci si la furnizori desi... afacerea aparent mergea din plin.

Solutia gasita: producatorul a renuntat la contractul cu lantul Metro autohton, si-a luat pantofii si a mutat vânzarile în Bulgaria. Culmea: si-acolo tot prin Metro. Dar în cu totul alte conditii.

Mi-am adus aminte de povestea de mai sus (întâmplata cu câtiva ani în urma) citind despre actiunea intentata de Toneli Holding împotriva Metro Cash & Carry Romania SRL. Aici.
Un pas înainte.

Cu parcul prin Europa

2008-05-22T17:10:00.002+03:00

Sâmbata 24 Mai 2008 - Ziua europeana a Parcurilor

Nu, nu este vorba de cele trei tufisuri din spatele bodegii de la capatul strazii. Este vorba despre Parcuri.

Exista în România o retea nationala de Parcuri.
Ceea ce nu exista înca este reteaua nationala a respectului pentru Parcuri.

Dar chestia aceasta din urma cam trece în zona de "social network" si este o treaba mult prea serioasa pentru a-si gasi locul pe-un amarât de blog.

Asadar s-o luam pe lânga contur:

Plimbare placuta prin Parc!

Sondajul lui Mutu - Opinie si marketing

2008-05-21T17:09:00.006+03:00

Daca e vreme de alegeri se înmultesc brusc si sondajele. Stiintifice. Cu cât mai stiintifice, cu atât mai credibile. Chiar daca nu sunt doua la fel.

Un sondaj recent ne spune cum se vor distribui voturile în Bucuresti.

"Sondajul de opinie a fost realizat în perioada 13-16 mai, pe un eşantion de 1.770 de persoane cu drept de vot din Bucureşti şi are o marjă de eroare de +/-3%."

Adica 1770 de oameni au fost întrebati prin telefonul fix, mobil sau intermediar si toti cei 1770 au raspuns cu amabilitate. 1770 este numarul exact si semnificativ pentru Bucuresti. Acopera toate preocuparile, toate vârstele, toate nivelele de educatie. Plus sau minus 3%, c-asa-i stiintific.

Un singur lucru nu ne spune sondajul: câti se vor prezenta la vot. Toti, jumatate, cincisprezece?
Pe site-ul sondorului trebuie sa te înregistrezi ca sa îti arate ceva. Daca pe mine n-au avut curiozitatea sa ma întrebe (niciodata!), eu de ce m-as înregistra?

Si nici nu am nevoie. Stiu câti se vor prezenta la vot. Va spun si voua, nu e un secret: 30%

De unde stiu? De la Mutu. Care declara ca îl sustine pe Gusa. În poza se vede cam invers dar trebuie sa fim si noi cât de cât întelegatori.

De unde a scos Mutu cele treizeci de procente? Asta-i chiar buna! ~~Din~~ De la Gusa, de unde altundeva?

Daca si Mutu, prietenul lui Gusa, vine pâna la Bucuresti special ca sa voteze, voi ce-asteptati de stati pe margine? Veniti cu totii, 30% se aduna greu.

Istoria se repeta

2008-05-19T21:57:00.004+03:00

Am în continuare o problema: se apropie alegerile si n-am gasit înca primar de sector.

Colegul de partid al doctorului Oprescu iese din discutie caci, nu-i asa, cine se-aseamana se-aduna.

Individul care ma ameninta cu pumnul saptamâna trecuta si-a schimbat subit pozele împrastiate prin cartier. În noua ipostaza nu mai are mâini dar am apucat sa-l vad si nu ma mai poate pacali.

Purtatorul semnului de alaturi mi-a agresat cutia postala cu o hârtie în care îmi atrage atentia ca el îndreapta lucrurile. Nu-mi spune ce lucruri îndreapta si nici de ce. Daca lucrurile acelea nu trebuiesc îndreptate?

Si-apoi istoria ne spune cam asa:

ieri: Agamemnon - Agamita
astazi: Antoniu - Antonel

E-adevarat ca istoria se repeta dar mi-as dori totusi ceva original.

Ziua noptii muzeelor

2008-05-19T21:01:00.002+03:00

Sâmbata a fost ziua noptii muzeelor.

Zic unii cum ca o suta de mii de oameni au vânat muzee în noaptea de sâmbata spre duminica. Organizatorii au anuntat si publicul disciplinat s-a conformat.
Ce daca era noapte? Ce daca era întuneric? O data pe an e noaptea muzeelor. Ziua muzeelor este în fiecare zi dar, nefiind anuntata oficial, nu are nici un haz.

Ma întreb, daca s-ar anunta ca mâine e noaptea policlinicilor, cât de mari vor fi cozile la doctor? Dar daca s-ar anunta ca mâine e ziua muzeelor?

Mai bine sa tac si sa nu dau idei. Pe 10 iunie e ziua parasutistilor.

***

Tot sâmbata a fost si un concert (mare concert!) pe stadionul Progresul.
Oferta bogata: daca nu-ti place la muzeu poti merge pe stadion. Am cautat si eu sa aflu ce s-a întâmplat pe la concert. Din diferite surse am aflat ca au fost douazeci de mii de spectatori care au vazut un total de sapte rochii.
Eu cautam alte detalii dar, în lipsa lor, sunt bune si acestea. Muzeele conduc detasat.

John McLaughlin

2008-05-17T20:46:00.004+03:00

Evenimentul saptamânii:

concertul lui John McLaughlin de la Sala Palatului

Cine o mai fi si John McLaughlin asta?

Amenintari electorale

2008-05-17T14:15:00.005+03:00

Bucuresti. O statie de troleibuze. La "Eroilor".
"Eroilor" nu se refera la norocosii scapati în viata din Spitalul Municipal din apropiere, ci la monumentul care se vede si în imaginea alaturata. Alte vremuri!

Lânga iesirea de la metrou se afla un cort rosu. Pe el scrie "îmi pasa". Tot pe cort sunt prinse niste afise cu un individ rotofei si încruntat. Din afisul cel mai mare candidatul arata cu degetul îndreptat oblic, în jos. Ma uit si eu în directia indicata si nu vad nimic. Ce-o fi vrând sa-mi arate?

Ma mut câtiva pasi si dau cu ochii de un alt afis. De pe refugiul din statia troleibuzelor un alt candidat, unul cu sprâncene indecent de stufoase, arata cu degetul. De data aceasta direct spre mine. Nu mai e nimeni împrejur. Verific, am toti nasturii. Oare ce vrea de la mine?

Îmi amintesc cum, în copilarie, mi se tot spunea ca nu e frumos sa arati cu degetul pe strada.
Acestora doi nu le-a spus nimeni, niciodata nimic. Norocul meu ca nu stau în sectorul 5.

Îmi gasesc un loc strategic între cele doua degete. Nu e perfect; de acolo, fara sa vreau, aud cam tot ce se întâmpla-n cort. Si ce mi-e dat sa aud ma uimeste.
O voce feminina: "Buna ziua, am venit sa semnez pentru domnul Vanghelie. Numai ca eu stau în sectorul 6". A doua voce, oarecum nedumerita: "Pai... ce vreti sa semnati?". "Stiti, mie îmi place mult de domnul Vanghelie si vreau sa semnez si eu. Adica vreau sa îi dau si eu suportul meu. Chiar daca stau în sectorul 6."
E de râs, nu e de râs? Nu ma lamuresc deloc. Negruzzi, Voda Lapusneanu, au fost multi, multi au ramas. Multi, dom'le, dar, totusi, cât de multi?

Ma gândesc putin si descoper ca ofertanta de semnaturi are pe undeva dreptate. Daca s-au bulucit unii sa semneze pentru Oprescu, Vanghelie de ce n-ar avea si el semnaturi. Ca doar n-o fi candidatul Oprescu mai breaz decât candidatul Vanghelie. La ei în partid.

N-am timp sa aflu continuarea, vine troleibuzul si plec.
În troleibuz... ca în troleibuz. Încet, încet, departe ajungi. Departe, adica în sectorul 6, cel cu surplus de semnaturi.

N-am intrat bine în sector si sunt întâmpinat, de pe un panou, de-un personaj cu o figura dragalasa. Acesta îmi cere, nici mai mult, nici mai putin decât sa-l pastrez pe cel mai bun. În timp ce ma ameninta cu pumnul.
Nici pe el nu tin minte sa-l fi întâlnit vreodata, daramite sa-i fi facut vreun rau. Oare de ce îmi arata pumnul?

În toata tarasenia aceasta singurul bun pe care-l am e votul. Pâna la urma s-ar putea sa-l pastrez. Tot n-am pe cine-alege si îmi cresc sansele sa scap nevatamat.

O semnatura, însa, parca-s da si eu. Cortul lui Vlad Tepes prin ce sector o fi ascuns?

Adaugare ulterioara:
O posibila explicatie a dorintei de "a semna pentru Vanghelie" ar putea fi cea de aici.

Sanatatea sanatatii 2.0

2008-05-14T09:32:00.004+03:00

Ministerul Sanatatii este cel care se îngrijeste de sanatatea noastra.
Sub conducerea domnului ministru, cel cu nasul recent scurtat.

Fiind ea, grija, prea multa se mai întâmpla sa dea si pe dinafara.
Laptop-uri la tot doctorul, aplicatii la tot laptop-ul, medicamente cu coada (la farmacie), victime prin spitale, cadre medicale prin Europa, doctori la Primarie... da si el ce are la îndemâna. Sa tot fii sanatos!

Acum Ministerul Sanatatii da pe dinafara si servere. Mai multe detalii se pot gasi aici.

Eu cred ca acolo n-a fost o greseala. Pe serverul acela se puneau bazele celei mai noi si mai adevarate dintre retelele sociale 2.0. Una sanatoasa. Si uite asa... n-a fost sa fie!

Aritmetica lui Bank

2008-05-12T10:08:00.004+03:00

"Azi la ING un leu de pui / Mâine el va scoate pui."

Closca originala nu era ING, era CEC. CEC-ul de astazi nu mai este anonima Casa de Economii si Consemnatiuni de ieri.
Acum a primit si nume de botez. De la nasul Bank. CEC-ul de astazi se numeste Casa de Economii si Consemnatiuni Bank.
Nu e banc.

ING este o closca mai mare si mai grijulie cu puii. Cu puii sai, bineînteles.
ING îmi trimite din când în când scrisorele. Extrasele de mai jos sunt din ultima scrisoare primita.

Adica eu pun 15000 si ING pune si el 300. 300 ar fi doua procente (sau, pentru eruditi, "puncte procentuale") din 15000. Asa spune aritmetica mea.
Dupa aritmetica departamentului de marketing al bancii rezulta nici mai mult nici mai putin decât 67 de procente. 67% din 15000 fac, dupa aritmetica mea simpla, 10050. Lei.

Ca sa ma încurce putin mi se transmite ca este vorba de dobânda "pe an". Eu pot sa am rabdare un an.
Poate, pâna atunci, Madalina Cazamir, Brand Manager ING, îmi dezvaluie si mie secretele aritmeticii nasului Bank. Si, eventual, cine suporta diferenta.

Drapelul

2008-05-10T09:13:00.002+03:00

Puteti vedea o imagine mai mare urmând link-ul celei de mai sus (click pe poza).
Veti avea însa nevoie de un browser care recunoaste formatul svg (Scalable Vector Graphics).
Firefox, Opera... verificati-va browser-ul!

Accident de caruta

2008-05-09T22:50:00.005+03:00

Daca tot s-a stârnit zarva mi-am zis sa bat si eu un cui.

Traditia orala spune ca într-un orasel asezat mai spre sud, odinioara, s-a rasturnat o caruta. Aseara am descoperit dovada ca în acel teribil, ipotetic accident a existat si un supravietuitor.

A doua poza este numai pentru rafinati cunoscatori.

O alta aplicatie în web

2008-05-08T23:35:00.002+03:00

Nume: VerveEarth

URL în clar: http://verveearth.com/landing/

Blogosfera electorala

2008-05-07T21:37:00.005+03:00

Blog-ul unui posibil viitor primar.

Promitator!

Cenzura vertebrala

2008-05-07T09:22:00.003+03:00

Vuieste lumea. CNA ar fi interzis un filmulet. S-ar fi straduit cei de la CNA si ar fi gasit niste motive. Pe www.cna.ro nu apare nici o interdictie. Cna.ro nu intereseaza pe nimeni.

Cei mai indignati dintre cei din tagma indignatilor sustin ca ar fi alte motive. Indignarea celor mai indignati este o problema de constiinta si responsabilitate verticala. Cei mai putin indignati... mustacesc.

CNA a gresit din nou. Filmuletul nu trebuia interzis. Producatorul trebuia obligat sa-l difuzeze de cel putin 100 de ori pe zi. Între orice reclama stupida la orice detergent si orice emisiune stupida despre efectele nebanuite ale samponului asupra circumvolutiilor celor mai plapânzi.

Indignatii n-au decât sa-si aleaga stapânul dar eu pe cine aleg primar la "6"?

Un complot, doi comploti

2008-04-25T14:42:00.005+03:00

Cum se poate rezolva surplusul de doctori si criza de primari?

Nu se poate rezolva. Nici macar cu un candidat independent, adica neutru.

Zice domnul doctor:
"Deranjez cumva ca trebuie sa deschid dulapurile din care o sa cada o serie întreaga de scheleti..."

Dulapurile? Poate dulapii. La Primarie este nevoie si de consecventa. Care este.

Deoarece nu-mi permit sa consider cititorii la fel de inteligenti ca ai lor am pus si o poza. Atotprezentul si explicitul "Paste fericit!" nu-l veti gasi pe-aici.

Pâna la Pasti mai este oarece timp.

Prezenti: 215, Pentru: 211

2008-04-17T14:21:00.003+02:00

Recunosc spasit ca am uitat de existenta acestui blog.
Mi-am adus aminte ieri urmarind o discutie purtata pe site-ul unui ziar. Nu insist, nu despre acea discutie va fi vorba în cele ce urmeaza.

Cu doua zile în urma (mai exact: 15 aprilie 2008, ora 12:41) "alesii neamului" si-au manifestat grija netarmurita fata de viitorul acestei tari. Sub forma unor stick-uri de memorie (flash disk) care, conform vointei lor, ar urma sa fie date gratuit elevilor spre a fi folosite drept mediu de stocare a manualelor scolare. Sau, dupa cum este formularea originala: "În vederea facilitării accesului la manualele în format electronic se acorda fiecarui elev, la începutul fiecarui ciclu din învatamântul preuniversitar, un dispozitiv de memorie detasabil tip U.S.B."

Un gest generos, în pas cu vremurile. Oare?
Nu cumva este vorba doar de o grosolana incompetenta sau, la fel de rau, de o bataie de joc?
Sau poate... altceva? Despre "altceva" nu pot sa ma pronunt, despre incompetenta si bataie de joc va fi vorba în continuare.

Daca aveti rabdare si cititi, si daca sunteti de acord, si daca mai si credeti ca gestul foloseste la ceva... dati mai departe! Anul acesta e an electoral!

Se spune în "Expunerea de motive" ca dispozitivele ar trebui sa aiba o capacitate (acolo scrie "capitate", eu am tradus "capacitate" dar la fel de bine si potrivit ar putea fi si "copitate") de 4GB si ca pretul ar fi de ordinul a 40 RON bucata.
Ieftin. La banii nostri noi ce mai înseamna 40 de lei?
Un CD-ROM imprimat industrial ar fi cu mult mai mult, probabil 1 (un) RON. Câte manuale ar putea fi arhivate pe un CD-ROM? Poate ne va spune o editura. Câte filme luate de pe vreo retea de file-sharing intra pe un CD-ROM? Hei, e vorba de manuale scolare aici!

Nu ni se spune si cine se va ocupa de scrierea zecilor de mii (?) de dispozitive de stocare. Si cu ce costuri? Domnilor deputati nu li s-a spus ca aceste dispozitive nu vin de la mama lor gata umplute cu fisierele-manual. Care "mama lor"? Cum care? "Mama natura". Cea care a fost si la televizor.

Despre manuale, alta pozna. Cine le-a facut? Cine le-a editat? Tot "mama natura"? Ne da voie "mama natura" sa le distribuim electronic? Oare în cazemata de beton din buricul Bucurestiului nu s-a aflat de Legea drepturilor de autor? Legea nr. 8 din (surpriza!) 1996.
Lege? Ne lasi? Noi suntem deputati, "alesii neamului", noi facem legile. Voi trebuie sa le respectati.

Am mai vazut câteva comentarii legate de aberanta "Propunere legislativa pentru completarea articolului 174 din Legea nr.84/1995 privind învatamântul". Mai toate se legau de lipsa calculatoarelor, din scoli sau de prin casele copiilor. Corecte observatii, nu le voi repeta aici.
Am sa imi permit sa observ însa calculatoarele care, de bine, de rau, exista. Atâtea câte sunt. Câte din ele sunt modele vechi, rezultat al vreunei donatii, si nu au port USB?
Domnilor deputati, port-ul acesta USB este un fel de smecherie care acum este si înainte nu era. Va poate lamuri colegul "dr." Varujan Pambuccian, presedintele "Comisiei pentru Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor". Care si-a dat avizul.
Dar daca nici dânsul nu stie... lasati-o balta, problema e prea grea!

Despre monitoare si calitatea lor ce sa mai zic? Copiii de astazi vor fi maturii de mâine.
Da, mai "clasa politica", votantii de mâine, needucati si chiori.
Dar presupun ca deja v-ati gândit la "Propunerea legislativa de marire a formatului buletinelor de votare astfel încât sa poata fi vazute si de cei cu deficiente de vedere".
La partea cu educatia renunt. Caci, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si daca El nu cere, ce drept am sa cer eu? Asa ca ma opresc aici.

Nu însa înainte de a însira pomelnicul "initiatorilor". Care, cu voia trecutelor alegeri, arata cam asa:

Deputati:
Giurgiu Mircia, Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Dumitriu Mihai, Galeteanu Monalisa, Nedelcu Gabriela, Stanciu Anghel, Stiuca Alecsandru, Vasilescu Lia Olguta, Gabor Gheorghe, Ghise Ioan, Manta Pantelimon, Pusca Mircea Valer, Baban Stefan, Buzea Cristian Valeriu, Fârsirotu Vladimir Mircea, Magheru Paul, Matusa Tudor, Mircea Costache, Moisoiu Adrian, Popeanga Petre, Bîrsan Iulian-Gabriel, Movila Petru, Romanescu Marcel Laurentiu, Király Andrei-Gheorghe, Sóki Béla, Florea Damian, Amet Aledin, Buciuta Stefan, Fotopolos Sotiris, Gant Ovidiu Victor, Grosaru Mircea, Ignat Miron, Mircovici Niculae, Pambuccian Varujan, Radan Mihai
Senatori:
Solcanu Ion, Ardelean Aurel, Funar Gheorghe, Cârlan Dan, Cismaru Ivan, Szabó Ilona, Lupoi Mihail

N-am mai trecut si partidele din care fac (astazi) parte. O apa si-un pamânt.

Pentru cei care au ajuns cu cititul pâna aici: daca si anul acesta gasiti motive sa mergeti sa votati, va rog, cautati pe buletinele de vot numele de mai sus si ajutati-i sa mai stea pe la ei pe-acasa, sa aiba grija de proprii lor copii. La fel si pe cei care i-au acompaniat fara nici o retinere, conform principiului "noi votam, suntem deputati si nu gândim!".
Lista completa o gasiti aici.

Fizica neconventionala de week-end

2008-02-17T11:08:00.004+02:00

ProTV, postul de televiziune care îsi merita re-numele si care ne spune în fiecare zi ce-au mai facut "românii", tocmai a descoperit un deal. Nu este un deal oarecare, este dealul pe care masinile si sticlele de bere (golite) urca singure. Minunea, caci numai o minune
poate sa fie, se afla în judetul Bihor, adica acolo de unde vin si sticlele pe care scrie "Izvorul minunilor". Acestea, sticlele, au televizunea lor, sa revenim la ProTV.

Fenomenul i-a pus pe gânduri pe reporterii trimisi la fata dealului. Nu numai pe ei. Ni se spune ca si un profesor de Fizica s-a hotarât sa afle ce se întâmpla. Nu stim daca profesorul de Fizica face si el parte dintre "români" dar este evident ca domnul profesor a cam chiulit de la orele de Fizica, pe vremea când înca mai era elev.

Explicatia este foarte simpla: pe acel deal forta de atractie gravitationala nu actioneaza de sus în jos, asa cum ne-am obisnuit, ci de jos în sus. Întrebarea, pentru ca exista totusi si o întrebare, este de ce masinile se opresc în vârful dealului. De ce nu urca mai departe?

M-am luat cu vorba si am deviat de la subiectul pe care as fi vrut sa-l prezint: superficialitatea reporterilor de la ProTV.
Mi se pare inadmisibil sa bati atât drum pâna acolo, la dealul din Bihor, si sa nu prezinti si cealalta minune a locului. La câtiva kilometri de dealul cu pricina se afla singurul lac în panta din Europa.
Paradis al schiorilor nautici, acestia îsi pun schiurile pe malul de sus si se mai opresc doar pe malul de jos. E drept ca luna Februarie nu este chiar cea mai propice pentru schiul nautic si ca o cazatura este putin cam neplacuta dar... orisicât. În plus nici nu te costa sa urci la loc. Folosesti dealul.

Când telecabinele de pe Valea Prahovei nu functioneaza din cauza... frigului si milioanele de schiori jinduiesc dupa sportul preferat, aceasta ar fi fost adevarata informatie utila.

Informatii bancare

2008-02-16T09:58:00.007+02:00

Cica niste austrieci, investitori se numesc ei, au luat bani cu împrumut si au ridicat niste fabrici prin judetul Suceava. Le-au ridicat, le-au coborât, nu asta conteaza acum. Când a fost sa dea banii înapoi, si-au facut ei socotelile si au ajuns la concluzia ca fabricile acelea nu au suficienta materie prima. Pe cale de consecinta, nici bani.

Drept urmare, banca de unde au luat creditul, nu orice banca, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, s-a gândit ce s-a gândit si a hotarât sa le dea o mâna (sau un picior, depinde din ce parte privesti) de ajutor. Asa zic unii pe aici.

Deocamdata situatia e putin în ceturile nordului de tara. BERD a fost deja întrebata de sanatate si înca nu a raspuns oficial. BERD e mare si nu stie stânga ce face dreapta. Sunt necesare unele investigatii interne suplimentare.

Mie mi-a atras atentia metoda. Este de tinut minte.
Mâine fac si eu un credit la banca. Nu-mi fac griji pentru ca nu pot plati. Vine banca la sefu' si-l pune la zid sa-mi mareasca salariul. Trai pe vatrai!

Între timp au mai aflat si altii. De-un exemplu Gândul cel proaspat decapitat.

Alooo, Bucurenci, Mihaiu, ecologistii din (cu) frunte, desteptarea!
Voi ce faceti, n-ati aflat ca iar vor sa defriseze unii prin Piatra Craiului?

Adaugare ulterioara:

Stiu ca informatia de mai jos nu este în "trend"-ul "industriei". Cu toate acestea revin în ideea ca s-ar putea sa existe si acel unul la un milion (estimare optimista) caruia sa-i foloseasca.
Toata tarasenia amintita în textul de mai sus porneste de la un raport finantat de BERD, finantare nerambursabila, si realizat de o entitate numita "Austroprojekt Agency for Technical Cooperation Ltd". Studiul este intitulat "Forestry and Forest Industry in Romania - Wood Sector Study" si a fost finalizat în Decembrie 2007. Paginile nascute de entitatea amintita mai sus se plaseaza sub protectia a doua palarii reprezentate prin sigle. Una este a BERD, cealalta este a Ministerului Agriculturii din, ati ghicit!, tara de care apartine si judetul Suceava.

La vedere

2008-02-15T23:13:00.006+02:00

În Evenimentul unei zile, Mircea Cartarescu îsi exprima satisfactiile sale politice. Astazi a fost vorba de PDSR, sau PSD, sau PRDS, sau cum îi zice. Caci se pare ca oricum i-ar zice e cam acelasi lucru.
Poetul este multumit ca partidul cu pricina a decis sa renunte la vopsirea ciorii si si-a re-adus în prim plan hipopotamii.
Ceea ce nu-i rau. Daca tot sunt liberi, sa-i vedem si noi.

Nu prapadeam eu asa multime de pixeli daca nu as fi descoperit, tot astazi, o alta vedeta politica. Spre deosebire de RPDS, sau PDSR, sau PSD, sau cum îi zice, acesta este si a fost consecvent în sinceritatea sa hipopotamica.

Crezul sau politic, patriotic, neaos românesc, pios si gramatical este acum prezent si pe Internet:

"Fi Membru În Slujba Cruci", asa sa va ajute Dumnezeu!

Monetizarea votului

2008-02-12T15:58:00.001+02:00

Cotidianul este un ziar cu poze. Asa trebuie sa fie un ziar adevarat, cu poze, sa poata fi citit si de cel care nu stie sa citeasca.

În editia de astazi este un articol însotit de o harta a României pe care sunt puse mai multe capete. Capetele balaurului retezate de vreun Fat Frumos? Nici vorba.

În jurul Bucurestiului, acolo unde ma doare pe mine, saliveaza patru personaje. Despre doua dintre ele am mai amintit pe aici. Un altul, cu postament rosu si ochelari de intelectual, ma face sa ma întreb daca prezenta sa acolo este un pont sau o poanta. Si în vârful degetelor de la picioare, daca as sta, si tot as lua-o drept gluma.

Gluma ca gluma, dar în articol e vorba si de niste bani. Un consultant consultabil zice: "Dupa parerea mea, campania pentru Primaria Bucurestiului ar urma sa coste undeva între 500.000 si un milion si jumatate de euro." Interesant.

Ca orice blogger care se respecta ma bate imediat gândul sa "monetizez" putin. (exceptional cuvânt!). Sa vedem ce iese.

Sunt în Bucuresti un milion si jumatate de persoane cu drept de vot? Sa zicem ca sunt.
(În faza aceasta ma intereseaza mai putin corectitudinea cifrelor si mai mult algoritmul de calcul. Daca se dovedeste ca merita voi folosi ulterior si un set exact de date.)

Dintre acestia se mai pot elimina:
- 10% care voteaza fara sa-i intereseze pe cine-au votat;
- 10% care voteaza dintr-o indestructibila convingere, adesea mostenita;
- 10% care voteaza din ce-au înteles ei de la televizor (suna mai bine decât "ca prostii");
- 10% care voteaza dupa cum le-a dat dispozitie seful;
- 10% care nu voteaza fiind în Spania la cules de stevie;
- 10% care nu mai pot vota dar voteaza automat cu cine trebuie.

Am ajuns la 60%, ma opresc. Deoarece am inventat procentele si nu am garantia corectitudinii lor, fac o reducere si consider 50% din totalul alegatorilor ca fiind aceia care nu merita nici un ban.

Un milion si jumatate de euro împartiti la 50% dintr-un milion si jumatate de alegatori fac doi euro de caciula. Cam putin. Foarte putin.

Sa-mi fie cu iertare, dar pentru doi euro nu-mi dau eu bunatate de vot valabil patru ani.
Ceausescu oferea 100 de lei pe loc, va mai amintiti? ("Alo, tovarasi, stati linistiti la locurile voastre!") Si-acum, fiind eu cetatean european, sa vii tu cu doi euro în patru ani?
Ce zgârie-brânza!

Fara autorizatie

2008-02-10T22:35:00.001+02:00

În tele-Jurnalul National, gazeta unui anumit gen de nostalgici, gasesc un articol demn (este el demn de ceva!). Amintiri, bârfe, nume care unora înca le mai inspira teama sau, mai rau, respect.

Obisnuinta ma ajuta sa descopar pâna la urma si informatia. Zice acolo: "Apropo, ea a fost facuta ilegal, fara autorizatie de construire. Eu eram arhitectul-sef al Capitalei si nu mi-a cerut nimeni vreo autorizatie, conform legislatiei."

Daca nu aveti rabdare sa cititi tot interviul aflati de aici ca este vorba de acea monstruozitate de beton care apasa Bucurestiul cu milioanele sale de tone de urâtenie, cladirea numita batjocoritor "Casa poporului" sau, mai recent si mai nimerit, "Palatul parlamentului".

Nu am eu mare încredere în foaia care poarta textul dar afirmatia arhitectului mi se pare credibila.

Astept cu nerabdare urmatorul primar care se va bate cu caramida în piept ca el va demola toate constructiile neautorizate din Bucuresti.

Doua poze

2008-02-09T21:28:00.001+02:00

Hoinarind prin tainitele web 2.0 am gasit doua poze. Una aici, cealalta aici. Par la fel dar sunt oare ele la fel?

Cum nici unul dintre blog-uri nu specifica sursa, îmi este imposibil sa-mi dau seama care este originalul si care este copia. Sau or fi fiind amândoua copii? Imposibil de aflat, le consider pe ambele ca fiind imagine originala, din categoria "venita pe mail când am plecat de acasa si am uitat mailu' deschis". De altfel nici nu-mi dau seama cum de am putut sa ma gândesc la copii.

Pozele fiind expuse, nimic nu mai lipseste ca sa se adune "social network"u'. C-asa-i in web 2.0.

Social networku' nascut cu copiatorul în brate se manifesta prin comentarii. Fiecare dupa pregatirea si preocuparile sale majore. Mie mi-a placut comentariul care oferea solutia cumpararii unei imprimante Canon de la hipermarket-ul aflat alaturi, pe islazul satului. Ieftina si multifunctionala, n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa. Cu atât mai mult din fiecare din cele 50 de case (sau 60, sau 70, sau câte vor fi fiind) din Enachestii Berestilor Tazlaului.

"De ris" 2.0 (citat de pe unul dintre blog-uri).

Dileme existentiale

2008-02-09T20:25:00.001+02:00

N-am de lucru si ma uit la televizor. La stiri.
Morti, raniti, accidente, tragedii, drame la tot pasul. Sfârsitul lumii!

Doar pauza pentru publicitate reuseste sa întrerupa hecatomba.
Rasuflu si eu usurat, am scapat cu viata. Îmi aduc aminte de spusele unuia care încerca sa ma convinga ca publicitatea are rol informativ. Asadar... ma informez.

O voce feminina ma cheama la Bancpost sa-mi fac un credit. Nu-mi trebuie credit dar vocea insista. Doar la Bancpost îmi pot face credit. Aha, informatia este subînteleasa: celelalte banci s-au închis. Totusi, la ce mi-ar folosi acum un credit?

O alta voce feminina ma lamureste: merg cu banii obtinuti la magazinul Real unde pot sa cumpar sosete pentru barbati de bumbac. Doar la Real pot gasi. Sosete sau barbati de bumbac? Nu e prea limpede mesajul.

Unde este magazinul de sosete Real habar nu am. Nu sunt un cumparator pasionat de sosete. Daca fac un credit la Bancpost va trebui sa aflu. Mâine este duminica, pâna luni nu cred sa deschid usa de la banca, mai am sanse sa gasesc si magazinul.

Problema este cu barbatii de bumbac. Pe ei unde îi gasesc? Si, pâna la urma, de ce nu-si cumpara singuri sosetele?

Prea multe necunoscute. E mai simplu pe Internet.

Premiile World Press Photo si copyrightu'

2008-02-08T22:54:00.000+02:00

A mai aparut si pe aici câte ceva (via AP).

Pentru a vedea seria completa mergeti direct la origine.

Este acolo si o pagina cu un text despre "copyright".
Oare l-am încalcat?

Cu musca la arat

2008-02-07T00:36:00.001+02:00

Se simte deja un aer de primavara, au început sa iasa la vedere tot mai multe muste.

Citesc într-un ziar un titlu:
"Becali se gândeste la fotoliul de primar al Bucurestiului".

Pâna sa ajung la continut descoper ca am o problema. Cum vine asta, "Becali se gândeste"? Ceva scârtâie.

Pâna la urma reusesc sa ma dumiresc: "Becali se gândeste" pe sine. Este totusi corect.

Citesc mai departe si aflu ca domnul absolvent al scolii superioare de finantatori si renumit sef de partid nu-si permite sa fie înfrânt în alegeri, asa ca va candida doar daca va câstiga.

Eu cred ca, la banii lui, îsi poate permite ca întâi sa câstige si numai dupa aceea sa mai si candideze.

PS: Dupa ce ca erau putini, acum au ramas si mai putini. S-a dus si Max Banus.

Internationale Filmfestspiele

2008-02-06T17:12:00.000+02:00

Astazi calc interdictia autoimpusa.
Voi insera, în premiera pe acest blog, câteva secvente de film.

Ocazia?

Internationale Filmfestspiele Berlin 2008

Trenule, pamânt de flori (partea a II-a)

2008-02-05T17:45:00.000+02:00

Sunt revoltat si trebuie sa îmi exprim dezaprobarea.

Zice domnul ministru ca n-a fost nici o victima? Zice.
Zice tatal de copil ca n-a fost nici o victima? Zice.
Zice doctorul de copil ca gheata este alunecoasa? Zice.
Zice 25% redactor-sef ca este geniu? Zice. (e din acelasi film, desi nu pare!)
Zice procurorii (sic!) ca victima n-a fost victima? Zice.

Doar o minte bolnava ar putea sa mai sustina ca ar fi fost vreo victima (norocul nostru ca la Sanatate avem un ministru sanatos!).
Este cât se poate de clar: n-a fost nici o victima. A fost doar un copil.

Domnu' Orban, oamenii sunt rai si ministerul acela e cu ghinion.
Mutati-va mai repede la Primarie!

Trenule, pamânt de flori

2008-02-03T15:14:00.001+02:00

Domnul Orban, actualul ministru de la Transporturi, dupa ce si-a îndeplinit promisiunea referitoare la numarul de kilometri de autostrada pe cap de locuitor (simtiti apasarea?) s-a hotarât sa se mute la Primaria Bucurestiului. Eu asa am aflat.

Nici nu stiu ce sa zic. Decât sa admir prin fereastra vagonului de tren peisajul dintre Bucuresti si Constanta ore fara numar, pâna când încep sa ma doara ochii, parca mai bine ascult un cântecel de pahar interpretat chiar de catre primar la inaugurarea Parcului Cismigiu.

Pe de alta parte n-ar fi nici primul ministru de la Transporturi care se muta la Primarie. A mai fost unul chiar de curând. Partea proasta e ca acela nu s-a oprit la Primarie. Daca si domnul Orban face la fel? Noua cine ne mai cânta?

Oameni bine pregatiti, buni pentru orice post, au mai fost în istorie. Si înainte, si dupa.
Daca nemilosii politisti îi dau domnului Orban carnetul de conducere înapoi s-ar putea sa-l votez. Doar n-o sa ramâna bietul om pe drumuri din cauza unui vot.

SEO cu mieunaturi

2008-02-02T23:16:00.000+02:00

Daca vrei ca blogul tau minunat sa fie vizitat de tot utilizatorul de web 2.0 atunci trebuie sa ai grija ca el sa fie afisat de catre motoarele populare de cautare în primele 10 (20, treaca de la mine!) de pozitii.

Pentru aceasta este necesar un mic efort de optimizare în asa fel încât sa ai parte de o indexare optima pentru cuvintele cu probabilitate mare de a fi cautate. Nu sunt multe aceste cuvinte. Utilizatorul 2.0 are un vocabular limitat. Extindem putin si, de dragul demonstratiei, consideram o mie de cuvinte.

Ce-ar trebui facut? Sa bati apa-n piua cu toate cele o mie de cuvinte e obositor. Mai bine folosesti o imagine care, stim cu totii, face exact cât mia de cuvinte.

Acum, sa vezi ghinion, imaginea ocupa spatiu, spatiu pe server, spatiu (?) pe teava, mult mai mult spatiu decât amarâturile acela de coduri binare corespunzând literelor din care sunt alcatuite cuvintele. Pagina se încarca mai greu, ce câstigi într-o parte pierzi în cealalta. Daca imaginea nu-ti apartine mai poti avea probleme si cu drepturile de autor.
Solutia: nu pui nici o imagine.

O mie de cuvinte nu, imagine nu, grea problema!

Cum se rezolva? Prin Search Engine Optimization 2.0.
Ca în exemplul urmator: cautare dupa "imagini pisici" folosind Google (pe "Imagini", desigur!). Rezultatul se gaseste în pozitia a cincea si se pare ca are inclusiv darul de a stârni curiozitatea utilizatorului. Verificati!

Unde dai si... unde miauna!

Schimbarea climei

2008-01-31T23:50:00.001+02:00

Traditia populara (ca de scoala nu poate fi vorba!) spune ca atunci când în emisfera nordica este vara în emisfera sudica este iarna. Si invers, când în nord e iarna, în sud e vara. De observat si ca inversul aduce un cam nesuferit iz de monotonie.

Asa a fost odata. Acum inversul s-a schimbat. Daca n-ati stiut e timpul sa aflati. La Cluj deja se stie. Ba chiar si la Sibiu. De vreo doua zile.

"... Planurile lor initiale au fost date peste cap de iarna foarte grea din Chile, unde, pentru prima data în ultimii 6 ani, a nins foarte puternic."

De când cu revolutia 2.0 nimic nu mai seamana cu ce-a fost!

That's how it goes / Everybody knows

2008-01-31T21:25:00.001+02:00

I tried to leave you, I don't deny
I closed the book on us, at least a hundred times.

Ioan T. Morar lanseaza o bomba:

Leonard Cohen ajunge si în România. Deocamdata sub forma de zvon (vedeti si comentariul #1 de pe blog-ul citat mai sus; este acolo un link interesant). Poate avem norocul sa nu ramâna doar un simplu zvon.

Daca numele Leonard Cohen nu va spune nimic încercati si o cautare. Se pot gasi câteva informatii.

Amintiri din copilarie

2008-01-31T16:46:00.000+02:00

Inspirat de aici.
.

Memorial

2008-01-29T21:24:00.001+02:00

Stirea:

"Oricine poate vizita Memorialul Sighet, începând de marti, de pe calculatorul personal".

De aici. Din categoria: eveniment

Si-acum... memoria:

Vara lui 2007. Am câteva ore de petrecut în Sighetul Marmatiei. Putine.
Aflu repede unde este Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei. Pe oricine ai întreba pe strada te îndruma amabil, mai mult, te sfatuieste, insista chiar, sa mergi neaparat sa-l vezi. Memorialul a devenit un reper important al orasului. Pe buna dreptate, dupa cum voi constata curând.

Ajung la intrare pe la ora 17 si aflu ca programul de vizitare este doar pâna la 18.30. Bineînteles ca intru fara sa ezit. Nu-mi ia prea mult timp ca sa-mi dau seama ca o ora si jumatate este doar o clipa, este nevoie de multe zile ca sa parcurgi tot materialul adunat acolo. Nu pot alege, ma resemnez cu ceea ce am.

Strabat salile alaturi de un grup de francezi. Prin unele locuri exista niste casete cu foi A4 cu explicatii în alte limbi: germana, engleza, franceza. Nu peste tot si nu peste tot în toate limbile. Grupul nu este însotit de ghid. Nu stiu cât înteleg vizitatorii de pe alte meleaguri din ceea ce vad. Par totusi interesati.

Mai sunt si altii prin muzeu. Tineri. Colegi de generatie cu "Ceausescu mi-a facut metrou" stau lipiti de ziduri si asculta în casti marturiile culese de realizatori. Pe mine timpul ma preseaza nemilos si ma obliga sa înaintez grabit. E greu sa te grabesti. În fiecare sala prin care apuc sa trec îmi promit singur ca o sa revin.

Nu va voi povesti ce este acolo. Localnicii au dreptate, Memorialul trebuie vazut. Dar numai dimineata!

Pentru ca la ora 18 se suna goarna: "La 18.30 muzeul se închide. Va rugam sa va grabiti spre iesire!". Urmeaza apoi razboiul psihologic si izgonirea musafirilor pe traseul de vizitare impus. Pe holuri apar îngrijitori care închid grijulii salile în care nu se mai afla vreun vizitator. Grijulii dar... cu zgomot, sa se stie.
În sala în care ma aflu, angajatul muzeului, aparut ca din senin, stinge "din greseala" lumina. O reaprinde, dupa care deschide larg usa si se posteaza alaturi de ea. Pozitia sa spune tot: "Pe aici se iese, ce mai asteptati?". Dupa ce ies din sala sunt supravegheat atent ca nu cumva sa ma îndrept în sensul opus iesirii sau, Doamne fereste!, sa ma ratacesc.

Ma uit la ceas. E 18.15. Renunt la lupta, cel mai întelept cedeaza.
Ma mai opresc totusi un minut la standul de carti de la intrarea în muzeu. Tânara de la stand, cea care încaseaza si banii pe biletul de intrare, îmi citeste, cred, dezamagirea pe chip si-mi sopteste cu glas usor jenat: "Stiti, daca veniti mâine dimineata din nou, puteti intra fara sa mai luati un alt bilet." Îi multumesc! A doua zi voi fi la niste sute de kilometri distanta.

Cu toate acestea sunt sigur ca voi mai veni. Chiar daca îmi voi lua din nou bilet.

Ce-i în gusa?

2008-01-27T23:06:00.000+02:00

Aflu din diverse surse ca a aparut deja un candidat la Primaria Bucurestiului. Unul numit Cosmin Gusa.

Aici i-am aflat si adresa site-ului. Cel la care am gasit URL-ul este suparat pe CMS-ul folosit. Zice ca ar fi urât si anti-SEO. Poate ca asa arata si Bucurestiul. O fi vreo chestie subliminala destinata alegatorului mai plapând.

Pe mine ma intereseaza mai mult candidatul. Ma doare zilnic Bucurestiul real, virtualul mai poate astepta.

Nu stiu cine este Cosmin Gusa, încerc sa aflu.

Si aflu ca domnia sa va face marele sacrificiu de a renunta la câstigarea alegerilor pentru postul de presedinte al României din 2008 si la alegerile pentru postul de presedinte mondial din... nu stiu când vor fi, caut mai târziu, deoarece va fi ales primar al capitalei exact în acest an.
Ma întreb daca eu, alegator amarât, mai am vreun rol în comedia asta.

Pentru eventualitatea ca voi fi totusi chemat la vot, continui documentarea. Ma asteptam sa gasesc pe site o lista cu realizarile anterioare ale domnului Gusa care sa îl recomande pentru postul de primar. Ceva de genul "m-am nascut la Câmpia Turzii, ma cunosc toti de acolo drept om serios si priceput, din aceasta cauza m-au ales primar; în ultimii patru, hai opt, ani am facut din orasul natal o minune urbanistica europeana, nu mai am ce face acolo, vin la Bucuresti sa va luminez si pe voi". M-as fi bucurat sa fie asa, mi-as fi zis ca avem si noi, bucurestenii, o data noroc. N-a fost sa fie.
M-am tot uitat pe site, am vazut ca este sustinut de o "organizatie" si de nici o "personalitate", am citit si-un banc vechi si prost. Povestea cu "reformarea clasei politice" am mai auzit-o de prea multe ori, deja m-am plictisit de ea.

Pâna la urma am renuntat. Domnul Gusa afirma raspicat "voi fi primar al Bucurestiului din iunie 2008", restul e pierdere de vreme.

Doua sute. In gol.

2008-01-27T22:28:00.000+02:00

Un apartament obisnuit de bloc are, aproximativ, o înaltime de doi metri si jumatate. Punem trei metri, astazi suntem generosi.
Unsprezece apartamente puse unul peste altul (un bloc obisnuit cu zece etaje si un singur parter -sic!-) se vor ridica pâna pe la treizeci si trei de metri.
Imaginativa ca sunteti pe acoperisul unui astfel de bloc, la câtiva centimetri de margine. La câtiva centimetri de gol, de "în gol". Brrr!
Punem trei astfel de blocuri unul peste altul si ajungem la o suta de metri (am mai pus un metru de la mine, recunosc). Încercati din nou sa va imaginati ca sunteti la câtiva centimetri de gol, de "în gol". Brrr! Brrr! Brrr!
Mai marim o data potul, dublându-l. Se fac doua sute de metri. Nici pâna acum nu pot spune ca o cadere de la înaltime ar fi fost o gluma dar deja ne putem gândi la aripi sau la parasuta. Fara "Brrr!".

Si acum vine stirea. Mai corect, titlul stirii: "Un brasovean a cazut 200 de metri în gol si a supravietuit!" Norocul bietului om (daca se poate spune asa) este ca a avut sansa sa nu cada toti cei doua sute de metri "în gol".
Dar de unde sa stie asta mintea sclipitoare a PRO-tevistului?

Al nostru ca bradu'. Sanatos.

2008-01-25T22:36:00.000+02:00

Citesc despre declaratiile facute de Eugen Nicolaescu (ministrul de la Sanatate!) la Târgu Mures:

"În acest moment, nu cred ca ar trebui sa vorbim daca agream sau nu spaga. Nu exista un curent de opinie favorabil sau nefavorabil"

Ma frec la ochi si dau fuga la dictionar.

spága s.f. (înv.) 1. spada, spanga; baioneta. 2. spert

Baioneta nu poate sa fie . Poate bisturiu, dar nu este cazul la acest nivel. Caut mai departe.

spert, sperturi, s.n. 1. (De obicei construit cu verbe ca "a da", "a lua", "a primi") Suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect şi ilegal, cuiva, pentru a-i câstiga bunavointa, în special pentru a-l determina sa-si îndeplineasca (mai cu râvna) sau sa-si încalce obligatiile de serviciu; mita, mituiala

Cuvântul cheie: ILEGAL

"Agream sau nu", "curent de opinie favorabil sau nefavorabil"... Domnul cu declaratia nu este un oarecare dându-si cu parerea la un pahar de... vorba, este ministru în guvernul României.
Cum ar fi ca omologul domniei sale de la Transporturi sa dea declaratii despre, de-un exemplu, furtul de masini? Tot cu "în acest moment nu se poate pune în discutie..."

Îndraznesc sa îi sugerez domnului Nicolaescu sa abandoneze portofoliul Sanatatii si sa se mute începând de mâine la Justitie.

N-ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie exact ce îti doresti?

2008-01-25T15:12:00.000+02:00

Sloganul inspirat:

"N-ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie exact ce îti doresti?"

Transpunerea în realitate:

Cum ar fi sa îti trebuiasca niste bani (euro) si sa te duci sa-i cumperi de la BCR?
Cum ar fi ca apoi sa treci strada si sa încerci sa trimiti banii folosind serviciile Bancii Transilvania?
Cum ar fi ca de la ghiseul Bancii Transilvania sa ti se spuna ca una dintre bancnotele de 200 de euro (luata de la BCR) este falsa?
Cum ar fi ca, în loc sa-ti vezi de treburile tale obisnuite, sa trebuiasca sa mergi la Politie sa dai declaratii în legatura cu bancnota falsa?
Cum ar fi ca apoi sa te întorci la BCR si de acolo sa ti se spuna ca nu este treaba lor ce s-a întâmplat?
Cum ar fi ca dupa tot timpul pierdut sa mai ramâi si cu paguba?

(S-a întâmplat ieri. In Bucuresti. Bancnota este în acest moment în laboratoarele Politiei pentru analiza si cautare de amprente. Aventura continua.)

Asadar: "N-ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie exact ce îti doresti?"

Obiectul obiectiv

2008-01-24T21:42:00.001+02:00

Aceasta însemnare are un OBIECTIV abscons.

Privind prin OBIECTIV, OBIECTIVitatea e pe duca.

Astazi, la semafor, trei extraterestri se OBIECTIVau. Unul era editor la Craiova, al doilea schimba prefecti, al treilea înregistra cuvinte la OSIM.

OBIECTIV vorbind, si eu ma aflu în culpa. Culpa de autoatentat "(a se vedea SECRETELE TERREI-vol.V, pag.54)".
Merit sa fiu "injuriat total aiurea".

Internet-ul e ca o gradina. Mare. Surprinzator de mare!

Observator

2008-01-24T08:30:00.001+02:00

La început a fost un program, un televizor, o antena. Fiecare televizor cu o antena.

Apoi a mai aparut un program. Si înca o antena. Fiecare televizor cu doua programe si doua antene.

Când cele doua programe au devenit cam tot unul a început actiunea de "prindere" a "televiziunilor de nisa": bulgari, sârbi, unguri, rusi. Fiecare "nisa" cu antena sa.

Antenele s-au înmultit periclitând acoperisul. In încercarea de a salva acoperisul a fost inventata "antena colectiva". Unii, mai norocosi, au înlocuit antenele cu un "lighean". Pe-atunci ascuns în pod. Normal, doar nu te speli în vazul lumii.

Istoria se repeta: o "antena", a doua "antena", a treia "antena", mai multe "antene".

Se pregateste "antena colectiva". Daca nu cade acoperisul pâna atunci.

Respect-ING

2008-01-23T20:36:00.001+02:00

Citesc astazi pe un blog despre niste coincidente. Aici si aici.

O fi, n-o fi? Are importanta? Obiceiul (prost) este prezent în mass-media traditionala unde i se spune uneori, delicat, "publicitate mascata".
Ca orice virus, el se raspândeste. Viral 2.0? Sanatate!

Nici nu i-as fi acordat vreo atentie daca nu ar fi implicat o institutie bancara ce mi-a facut de curând, de foarte curând, o mare onoare. Mi-a scris ING-ul. Scrisoare adresata personal. In plic era o hârtie datata 11.01.2008. Plicul l-am primit pe 21.01.2008. Termenul era pe 31.01.2008. Din 10 în 10 zile. Asa e la ING. Norocul meu ca am fost prin preajma.

Astazi am dat curs "invitatiei". Câteva întrebari banale (si indiscrete): sunteti casatorit?, aveti copii?, folositi e-mail-ul? Exceptând deranjul deplasarii, nimic suparator.

Si totusi: de ce era nevoie de amenintarea cu "restrictionarea accesului la conturi"?
Pâna la urma ai cui sunt banii din conturi? Ai bancii sau ai mei?
"Cu stima", mâine voi mai avea oare acces la ei?

Cârnatari si cârciumari

2008-01-22T22:34:00.000+02:00

Ca la piata. Economie de piata.

Unul vinde, altul cumpara.

Pretul tranzactiei: doua sarmale si-un pahar de tarie. Si ce-o mai fi sa fie.

Seriozitatea este garantata.

Pâna la urma cumparatorul se declara multumit de ce a primit. Asta conteaza!

Breasla-n gol ingurgiteaza, yesmen-ii ovationeaza, dusmanii se ofticheaza, gloata... ofteaza.

Intre timp cârnatarul lucreaza, cârciuma functioneaza, toata lumea progreseaza, capra noastra-i cea mai breaza!