RSS:     

duminică, 17 februarie 2008

Fizica neconventionala de week-end

ProTV, postul de televiziune care îsi merita re-numele si care ne spune în fiecare zi ce-au mai facut "românii", tocmai a descoperit un deal. Nu este un deal oarecare, este dealul pe care masinile si sticlele de bere (golite) urca singure. Minunea, caci numai o minune
poate sa fie, se afla în judetul Bihor, adica acolo de unde vin si sticlele pe care scrie "Izvorul minunilor". Acestea, sticlele, au televizunea lor, sa revenim la ProTV.

Fenomenul i-a pus pe gânduri pe reporterii trimisi la fata dealului. Nu numai pe ei. Ni se spune ca si un profesor de Fizica s-a hotarât sa afle ce se întâmpla. Nu stim daca profesorul de Fizica face si el parte dintre "români" dar este evident ca domnul profesor a cam chiulit de la orele de Fizica, pe vremea când înca mai era elev.

Explicatia este foarte simpla: pe acel deal forta de atractie gravitationala nu actioneaza de sus în jos, asa cum ne-am obisnuit, ci de jos în sus. Întrebarea, pentru ca exista totusi si o întrebare, este de ce masinile se opresc în vârful dealului. De ce nu urca mai departe?

M-am luat cu vorba si am deviat de la subiectul pe care as fi vrut sa-l prezint: superficialitatea reporterilor de la ProTV.
Mi se pare inadmisibil sa bati atât drum pâna acolo, la dealul din Bihor, si sa nu prezinti si cealalta minune a locului. La câtiva kilometri de dealul cu pricina se afla singurul lac în panta din Europa.
Paradis al schiorilor nautici, acestia îsi pun schiurile pe malul de sus si se mai opresc doar pe malul de jos. E drept ca luna Februarie nu este chiar cea mai propice pentru schiul nautic si ca o cazatura este putin cam neplacuta dar... orisicât. În plus nici nu te costa sa urci la loc. Folosesti dealul.

Când telecabinele de pe Valea Prahovei nu functioneaza din cauza... frigului si milioanele de schiori jinduiesc dupa sportul preferat, aceasta ar fi fost adevarata informatie utila.

sâmbătă, 16 februarie 2008

Informatii bancare

Cica niste austrieci, investitori se numesc ei, au luat bani cu împrumut si au ridicat niste fabrici prin judetul Suceava. Le-au ridicat, le-au coborât, nu asta conteaza acum. Când a fost sa dea banii înapoi, si-au facut ei socotelile si au ajuns la concluzia ca fabricile acelea nu au suficienta materie prima. Pe cale de consecinta, nici bani.

Drept urmare, banca de unde au luat creditul, nu orice banca, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, s-a gândit ce s-a gândit si a hotarât sa le dea o mâna (sau un picior, depinde din ce parte privesti) de ajutor. Asa zic unii pe aici.

Deocamdata situatia e putin în ceturile nordului de tara. BERD a fost deja întrebata de sanatate si înca nu a raspuns oficial. BERD e mare si nu stie stânga ce face dreapta. Sunt necesare unele investigatii interne suplimentare.

Mie mi-a atras atentia metoda. Este de tinut minte.
Mâine fac si eu un credit la banca. Nu-mi fac griji pentru ca nu pot plati. Vine banca la sefu' si-l pune la zid sa-mi mareasca salariul. Trai pe vatrai!

Între timp au mai aflat si altii. De-un exemplu Gândul cel proaspat decapitat.

Alooo, Bucurenci, Mihaiu, ecologistii din (cu) frunte, desteptarea!
Voi ce faceti, n-ati aflat ca iar vor sa defriseze unii prin Piatra Craiului?

Adaugare ulterioara:

Stiu ca informatia de mai jos nu este în "trend"-ul "industriei". Cu toate acestea revin în ideea ca s-ar putea sa existe si acel unul la un milion (estimare optimista) caruia sa-i foloseasca.
Toata tarasenia amintita în textul de mai sus porneste de la un raport finantat de BERD, finantare nerambursabila, si realizat de o entitate numita "Austroprojekt Agency for Technical Cooperation Ltd". Studiul este intitulat "Forestry and Forest Industry in Romania - Wood Sector Study" si a fost finalizat în Decembrie 2007. Paginile nascute de entitatea amintita mai sus se plaseaza sub protectia a doua palarii reprezentate prin sigle. Una este a BERD, cealalta este a Ministerului Agriculturii din, ati ghicit!, tara de care apartine si judetul Suceava.


vineri, 15 februarie 2008

La vedere

În Evenimentul unei zile, Mircea Cartarescu îsi exprima satisfactiile sale politice. Astazi a fost vorba de PDSR, sau PSD, sau PRDS, sau cum îi zice. Caci se pare ca oricum i-ar zice e cam acelasi lucru.
Poetul este multumit ca partidul cu pricina a decis sa renunte la vopsirea ciorii si si-a re-adus în prim plan hipopotamii.
Ceea ce nu-i rau. Daca tot sunt liberi, sa-i vedem si noi.

Nu prapadeam eu asa multime de pixeli daca nu as fi descoperit, tot astazi, o alta vedeta politica. Spre deosebire de RPDS, sau PDSR, sau PSD, sau cum îi zice, acesta este si a fost consecvent în sinceritatea sa hipopotamica.

Crezul sau politic, patriotic, neaos românesc, pios si gramatical este acum prezent si pe Internet:

"Fi Membru În Slujba Cruci", asa sa va ajute Dumnezeu!

marți, 12 februarie 2008

Monetizarea votului

Cotidianul este un ziar cu poze. Asa trebuie sa fie un ziar adevarat, cu poze, sa poata fi citit si de cel care nu stie sa citeasca.

În editia de astazi este un articol însotit de o harta a României pe care sunt puse mai multe capete. Capetele balaurului retezate de vreun Fat Frumos? Nici vorba.

În jurul Bucurestiului, acolo unde ma doare pe mine, saliveaza patru personaje. Despre doua dintre ele am mai amintit pe aici. Un altul, cu postament rosu si ochelari de intelectual, ma face sa ma întreb daca prezenta sa acolo este un pont sau o poanta. Si în vârful degetelor de la picioare, daca as sta, si tot as lua-o drept gluma.

Gluma ca gluma, dar în articol e vorba si de niste bani. Un consultant consultabil zice: "Dupa parerea mea, campania pentru Primaria Bucurestiului ar urma sa coste undeva între 500.000 si un milion si jumatate de euro." Interesant.

Ca orice blogger care se respecta ma bate imediat gândul sa "monetizez" putin. (exceptional cuvânt!). Sa vedem ce iese.

Sunt în Bucuresti un milion si jumatate de persoane cu drept de vot? Sa zicem ca sunt.
(În faza aceasta ma intereseaza mai putin corectitudinea cifrelor si mai mult algoritmul de calcul. Daca se dovedeste ca merita voi folosi ulterior si un set exact de date.)

Dintre acestia se mai pot elimina:
- 10% care voteaza fara sa-i intereseze pe cine-au votat;
- 10% care voteaza dintr-o indestructibila convingere, adesea mostenita;
- 10% care voteaza din ce-au înteles ei de la televizor (suna mai bine decât "ca prostii");
- 10% care voteaza dupa cum le-a dat dispozitie seful;
- 10% care nu voteaza fiind în Spania la cules de stevie;
- 10% care nu mai pot vota dar voteaza automat cu cine trebuie.

Am ajuns la 60%, ma opresc. Deoarece am inventat procentele si nu am garantia corectitudinii lor, fac o reducere si consider 50% din totalul alegatorilor ca fiind aceia care nu merita nici un ban.

Un milion si jumatate de euro împartiti la 50% dintr-un milion si jumatate de alegatori fac doi euro de caciula. Cam putin. Foarte putin.

Sa-mi fie cu iertare, dar pentru doi euro nu-mi dau eu bunatate de vot valabil patru ani.
Ceausescu oferea 100 de lei pe loc, va mai amintiti? ("Alo, tovarasi, stati linistiti la locurile voastre!") Si-acum, fiind eu cetatean european, sa vii tu cu doi euro în patru ani?
Ce zgârie-brânza!

duminică, 10 februarie 2008

Fara autorizatie

În tele-Jurnalul National, gazeta unui anumit gen de nostalgici, gasesc un articol demn (este el demn de ceva!). Amintiri, bârfe, nume care unora înca le mai inspira teama sau, mai rau, respect.

Obisnuinta ma ajuta sa descopar pâna la urma si informatia. Zice acolo: "Apropo, ea a fost facuta ilegal, fara autorizatie de construire. Eu eram arhitectul-sef al Capitalei si nu mi-a cerut nimeni vreo autorizatie, conform legislatiei."

Daca nu aveti rabdare sa cititi tot interviul aflati de aici ca este vorba de acea monstruozitate de beton care apasa Bucurestiul cu milioanele sale de tone de urâtenie, cladirea numita batjocoritor "Casa poporului" sau, mai recent si mai nimerit, "Palatul parlamentului".

Nu am eu mare încredere în foaia care poarta textul dar afirmatia arhitectului mi se pare credibila.

Astept cu nerabdare urmatorul primar care se va bate cu caramida în piept ca el va demola toate constructiile neautorizate din Bucuresti.

sâmbătă, 9 februarie 2008

Doua poze

Hoinarind prin tainitele web 2.0 am gasit doua poze. Una aici, cealalta aici. Par la fel dar sunt oare ele la fel?

Cum nici unul dintre blog-uri nu specifica sursa, îmi este imposibil sa-mi dau seama care este originalul si care este copia. Sau or fi fiind amândoua copii? Imposibil de aflat, le consider pe ambele ca fiind imagine originala, din categoria "venita pe mail când am plecat de acasa si am uitat mailu' deschis". De altfel nici nu-mi dau seama cum de am putut sa ma gândesc la copii.

Pozele fiind expuse, nimic nu mai lipseste ca sa se adune "social network"u'. C-asa-i in web 2.0.

Social networku' nascut cu copiatorul în brate se manifesta prin comentarii. Fiecare dupa pregatirea si preocuparile sale majore. Mie mi-a placut comentariul care oferea solutia cumpararii unei imprimante Canon de la hipermarket-ul aflat alaturi, pe islazul satului. Ieftina si multifunctionala, n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa. Cu atât mai mult din fiecare din cele 50 de case (sau 60, sau 70, sau câte vor fi fiind) din Enachestii Berestilor Tazlaului.

"De ris" 2.0 (citat de pe unul dintre blog-uri).

Dileme existentiale

N-am de lucru si ma uit la televizor. La stiri.
Morti, raniti, accidente, tragedii, drame la tot pasul. Sfârsitul lumii!

Doar pauza pentru publicitate reuseste sa întrerupa hecatomba.
Rasuflu si eu usurat, am scapat cu viata. Îmi aduc aminte de spusele unuia care încerca sa ma convinga ca publicitatea are rol informativ. Asadar... ma informez.

O voce feminina ma cheama la Bancpost sa-mi fac un credit. Nu-mi trebuie credit dar vocea insista. Doar la Bancpost îmi pot face credit. Aha, informatia este subînteleasa: celelalte banci s-au închis. Totusi, la ce mi-ar folosi acum un credit?

O alta voce feminina ma lamureste: merg cu banii obtinuti la magazinul Real unde pot sa cumpar sosete pentru barbati de bumbac. Doar la Real pot gasi. Sosete sau barbati de bumbac? Nu e prea limpede mesajul.

Unde este magazinul de sosete Real habar nu am. Nu sunt un cumparator pasionat de sosete. Daca fac un credit la Bancpost va trebui sa aflu. Mâine este duminica, pâna luni nu cred sa deschid usa de la banca, mai am sanse sa gasesc si magazinul.

Problema este cu barbatii de bumbac. Pe ei unde îi gasesc? Si, pâna la urma, de ce nu-si cumpara singuri sosetele?

Prea multe necunoscute. E mai simplu pe Internet.

vineri, 8 februarie 2008

Premiile World Press Photo si copyrightu'



A mai aparut si pe aici câte ceva (via AP).

Pentru a vedea seria completa mergeti direct la origine.

Este acolo si o pagina cu un text despre "copyright".
Oare l-am încalcat?

joi, 7 februarie 2008

Cu musca la arat

Se simte deja un aer de primavara, au început sa iasa la vedere tot mai multe muste.

Citesc într-un ziar un titlu:
"Becali se gândeste la fotoliul de primar al Bucurestiului".

Pâna sa ajung la continut descoper ca am o problema. Cum vine asta, "Becali se gândeste"? Ceva scârtâie.

Pâna la urma reusesc sa ma dumiresc: "Becali se gândeste" pe sine. Este totusi corect.

Citesc mai departe si aflu ca domnul absolvent al scolii superioare de finantatori si renumit sef de partid nu-si permite sa fie înfrânt în alegeri, asa ca va candida doar daca va câstiga.

Eu cred ca, la banii lui, îsi poate permite ca întâi sa câstige si numai dupa aceea sa mai si candideze.

PS: Dupa ce ca erau putini, acum au ramas si mai putini. S-a dus si Max Banus.

miercuri, 6 februarie 2008

Internationale Filmfestspiele

Astazi calc interdictia autoimpusa.
Voi insera, în premiera pe acest blog, câteva secvente de film.

marți, 5 februarie 2008

Trenule, pamânt de flori (partea a II-a)

Sunt revoltat si trebuie sa îmi exprim dezaprobarea.

Zice domnul ministru ca n-a fost nici o victima? Zice.
Zice tatal de copil ca n-a fost nici o victima? Zice.
Zice doctorul de copil ca gheata este alunecoasa? Zice.
Zice 25% redactor-sef ca este geniu? Zice. (e din acelasi film, desi nu pare!)
Zice procurorii (sic!) ca victima n-a fost victima? Zice.

Doar o minte bolnava ar putea sa mai sustina ca ar fi fost vreo victima (norocul nostru ca la Sanatate avem un ministru sanatos!).
Este cât se poate de clar: n-a fost nici o victima. A fost doar un copil.

Domnu' Orban, oamenii sunt rai si ministerul acela e cu ghinion.
Mutati-va mai repede la Primarie!

duminică, 3 februarie 2008

Trenule, pamânt de flori

Domnul Orban, actualul ministru de la Transporturi, dupa ce si-a îndeplinit promisiunea referitoare la numarul de kilometri de autostrada pe cap de locuitor (simtiti apasarea?) s-a hotarât sa se mute la Primaria Bucurestiului. Eu asa am aflat.

Nici nu stiu ce sa zic. Decât sa admir prin fereastra vagonului de tren peisajul dintre Bucuresti si Constanta ore fara numar, pâna când încep sa ma doara ochii, parca mai bine ascult un cântecel de pahar interpretat chiar de catre primar la inaugurarea Parcului Cismigiu.

Pe de alta parte n-ar fi nici primul ministru de la Transporturi care se muta la Primarie. A mai fost unul chiar de curând. Partea proasta e ca acela nu s-a oprit la Primarie. Daca si domnul Orban face la fel? Noua cine ne mai cânta?

Oameni bine pregatiti, buni pentru orice post, au mai fost în istorie. Si înainte, si dupa.
Daca nemilosii politisti îi dau domnului Orban carnetul de conducere înapoi s-ar putea sa-l votez. Doar n-o sa ramâna bietul om pe drumuri din cauza unui vot.

sâmbătă, 2 februarie 2008

SEO cu mieunaturi

Daca vrei ca blogul tau minunat sa fie vizitat de tot utilizatorul de web 2.0 atunci trebuie sa ai grija ca el sa fie afisat de catre motoarele populare de cautare în primele 10 (20, treaca de la mine!) de pozitii.

Pentru aceasta este necesar un mic efort de optimizare în asa fel încât sa ai parte de o indexare optima pentru cuvintele cu probabilitate mare de a fi cautate. Nu sunt multe aceste cuvinte. Utilizatorul 2.0 are un vocabular limitat. Extindem putin si, de dragul demonstratiei, consideram o mie de cuvinte.

Ce-ar trebui facut? Sa bati apa-n piua cu toate cele o mie de cuvinte e obositor. Mai bine folosesti o imagine care, stim cu totii, face exact cât mia de cuvinte.

Acum, sa vezi ghinion, imaginea ocupa spatiu, spatiu pe server, spatiu (?) pe teava, mult mai mult spatiu decât amarâturile acela de coduri binare corespunzând literelor din care sunt alcatuite cuvintele. Pagina se încarca mai greu, ce câstigi într-o parte pierzi în cealalta. Daca imaginea nu-ti apartine mai poti avea probleme si cu drepturile de autor.
Solutia: nu pui nici o imagine.

O mie de cuvinte nu, imagine nu, grea problema!

Cum se rezolva? Prin Search Engine Optimization 2.0.
Ca în exemplul urmator: cautare dupa "imagini pisici" folosind Google (pe "Imagini", desigur!). Rezultatul se gaseste în pozitia a cincea si se pare ca are inclusiv darul de a stârni curiozitatea utilizatorului. Verificati!

Unde dai si... unde miauna!